Dezbaterile au avut loc în şedinţa publică de la data de 11 ianuarie 2006, care s-au consemnat în încheierea din aceeaşi zi, când instanţa având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunţarea cauzei la data de 17 ianuarie 2006, când,
Prin cererea înregistrată sub nr.1871/COM/21 mai 2002 la Tribunalul Galaţi – secţia comercială, reclamanta SC G. SA GALAŢI a chemat în judecată pe pârâţii B.C.SA BUCUREŞTI – S. GALAŢI şi SC A. SA GALAŢI, solicitând instanţei ca prin hotărârea ce o va pronunţa să constate nulitatea absolută a contractului de ipotecă autentificat sub nr.4458/5 octombrie 2001 şi să fie obligaţi pârâţii la plata cheltuielilor de judecată.
Tribunalul Galaţi, prin sentinţa comercială nr.151/20 ianuarie 2003 a admis acţiunea reclamantei şi a constatat nulitatea absolută a contractului de ipotecă, autentificat sub nr.4458/5 octombrie 2001 la Biroul N.P. A C.L. – B şi Z.I. din Galaţi.
Ca părţi căzute în pretenţii, în temeiul art.274 C.proc.civ. pârâţii au fost obligaţi la plata cheltuielilor de judecată în sumă de 2.153.000 lei.
Pentru a hotărî astfel, prima instanţă a reţinut că motivele nulităţii contractului de ipotecă nr.4458/5 octombrie 2001 sunt determinate de nerespectarea condiţiilor legale şi statutare la încheierea acestuia. Prima instanţă a reţinut că menţionatul contract a fost încheiat şi semnat de către numitul S.D.Ş. fost preşedinte al consiliului de administraţie al reclamantei SC G. SA Galaţi, care nu a avut împuternicire din partea acesteia, respectiv vreo hotărâre AGA sau a Consiliului de administraţie, astfel cum se prevede în art.13 alin.2 lit.c şi h din statutul societăţii.
Î m p o t r i v a menţionatei hotărâri, în termen legal, a declarat recurs pârâta B.C. SA – S. Galaţi, susţinând că la data de 5 octombrie 2001 când a fost încheiat contractul de ipotecă pentru împrumutul suplimentar de 2.000.000.000 lei, numitul S.D.Ş. era preşedinte al Consiliului de administraţie al intimatei reclamante. Recurenta a arătat că nu-i poate fi imputat faptul că împuternicirea lui S.D.Ş. ar fi un fals, că nu era de datoria băncii să verifice aceste aspect, că persoana împuternicită fiind una şi aceeaşi cu persoana semnatară a contractului nu poate atrage nulitatea contractului de ipotecă şi că din conţinutul procesului verbal al AGA din 21 decembrie 2000, rezultă că aceasta a delegat toate competenţele către consiliul de administraţie, deci şi competenţa privind gajarea şi ipotecarea.
În concluzie, recurenta a solicitat admiterea recursului, casarea sentinţei cu consecinţa respingerii acţiunii intimatei reclamante.
R e c u r s u l nu este fondat.
Verificând sentinţa criticată prin prisma motivelor de recurs şi din oficiu, conform art.304/1 C.proc.civ., Curtea constată că prima instanţă a făcut o corectă interpretare a probelor şi a dispoziţiilor art.948 C.civ., art.111 alin.2 lit.f din Legea nr.31/1990 republicată, art.13 alin.2 lit.c şi h din Statutul societăţii (f.26-39 dosar fond) şi că a pronunţat o hotărâre temeinică şi legală care va fi menţinută.
Astfel, în mod corect a reţinut prima instanţă că, în speţă, sunt aplicabile dispoziţiile art.111 alin.2 lit.f din Legea nr.31/1990, republicată, conform cărora adunarea generală este obligată „să hotărască gajarea, închirierea ….”, textul art.13 alin.2 lit.c şi h din Statutul societăţii care prevede expres că adunarea generală a acţionarilor „alege directorul general, îl descarcă de activitate, îl revocă pe acesta, cât şi pe preşedintele Consiliului de administraţie” (lit.c); şi că „hotărăşte cu privire la contractarea de împrumuturi bancare pe termen lung, inclusiv a celor externe; stabileşte competenţele şi nivelul de contractare a împrumuturilor bancare curente, a creditelor comerciale şi a spaţiilor; aprobă orice fel de credit financiar acordat de societate”.
În speţă, la momentul acordării împrumutului suplimentar de 2.000.000.000 lei (şi nu numai) rambursabil la data de 20 septembrie 2001, astfel cum rezultă din actul adiţional nr.439 (fila 13 dosar fond), pentru care numitul S.D.Ş a ipotecat în baza Contractului de ipotecă autentificat sub nr.4458/5 octombrie 2001 în favoarea recurentei, hala de producţie a intimatei reclamante SC G. SA Galaţi, în valoare de 34.946.619.286 lei, recurenta pârâtă avea posibilitatea să verifice îndeplinirea dispoziţiilor legale mai sus-citate.
Procesul verbal din 21 decembrie 2000 (fila 59 şi urm. dosar fond), atestă faptul că atribuţiile AGA au fost delegate către Consiliul de administraţie, nicidecum către preşedintele consiliului de administraţie, situaţie în care nici această critică nu este întemeiată.
Susţinerea recurentei că în cauză sunt aplicabile dispoziţiile art.1000 alin.3 C.civ., nu poate fi analizată, întrucât constituie un nou motiv de recurs, formulat cu depăşirea termenului de 15 zile prevăzut de art.301 C.proc.civ., rap.la rt.303 C.proc.civ.
Curtea mai constată că în mod corect prima instanţă a reţinut încălcarea dispoziţiilor art.948 C.civ., referitoare la condiţiile esenţiale pentru validitatea unei convenţii, şi anume: capacitatea de a contracta, consimţământul valabil al părţii ce se obligă, un obiect determinat şi o cauză licită, şi că prin împuternicirea nr.4277/5 octombrie 2001 (fila 51 dosar fond) numitul S.D.Ş s-a împuternicit pe sine pentru a semna în formă autentică contractul de ipotecă asupra bunului imobil (hala de producţie şi turn tehnologic) proprietatea reclamantei recurente.
În raport de considerentele expuse mai sus, recursul declarat de pârâta B C SA – S. Galaţi, nefiind fondat, urmează ca în temeiul art.312 alin.1 C.proc.civ. să fie respins.
R e s p i n g e ca nefondat recursul formulat de pârâta B C SA. Galaţi, împotriva sentinţei civile nr. 151/20.01.2003 pronunţată de Tribunalul Galaţi în dosarul nr. 1871/COM/2002 în contradictoriu cu intimatele S.C. G.S.A. Galaţi şi S.C. A. I. S.A. Galaţi prin lichidator S.C. A.Co S.R.L. Galaţi având ca obiect constatarea nulităţii absolute a contractului de ipotecă.
