În motivarea acţiunii reclamantul a susţinut că cele două hotărâri ale adunării generale sunt lovite de nulitate absolută întrucât la adoptarea lor nu au fost respectate structura şi valoarea capitalului social rezultate în urma unor hotărâri judecătoreşti rămase irevocabile, fiind încălcat dreptul de preferinţă al acţionarilor la subscrierea acţiunilor nou emise, drept recunoscut şi protejat prin art.216 alin.2 al Legii 31/1990.
În drept s-au invocat prevederile Legii 297/2005, a legii 31/1990 şi a Regulamentului CNVM nr.1/2006.
Fără a formula întâmpinare, pârâta prin reprezentant a pus concluzii de respingere a cererii.
Examinând actele şi lucrările dosarului tribunalul a reţinut că prin Hotărârea nr.1/31.10.2005 a Adunării Generale Extraordinare a Acţionarilor pârâtei, în prezenţa acţionarilor reprezentând 98,235 % din capitalul social s-a aprobat majorarea capitalului social al societăţii de la 472.811,5 RON, împărţit în 4.728.115 acţiuni, în valoare de 0,1 RON fiecare, cu suma de 37.000.000 lei RON prin emiterea unui număr de 370.000.000 acţiuni nominale noi, cu o valoare de 0,1 RON fiecare, cu respectarea dreptului de preferinţă pentru acţionarii existenţi la data de înregistrare.
Astfel cum rezultă din cuprinsul hotărârii, s-a ţinut cont la adoptarea acestei măsuri de hotărârile judecătoreşti privind anularea majorării capitalului social, şi a fuziunii, executorii la acea dată.
Ulterior prin Hotărârea nr.1/27.10.2006 a Adunării Generale Extraordinare a Acţionarilor pârâtei s-a aprobat anularea acţiunilor emise în baza hotărârii Adunării Generale Extraordinare a Acţionarilor societăţii din 31.10.2005, care nu au fost subscrise şi vărsate integral în intervalul de timp stabilit prin această hotărâre şi s-a aprobat majorarea capitalului social de la 472.811,5 RON, împărţit în 4.728.115 acţiuni, cu o valoare nominală de 0,1 RON fiecare, cu suma de 19.995.658,4 RON echivalentul a 199.956.584 acţiuni cu o valoare nominală de 0,1 RON fiecare, emise în baza AGEA din 31.10.2005 care au fost subscrise şi vărsate integral în termenul fixat prin această hotărâre de către acţionarii cu drept de preferinţă.
Astfel cum rezultă din procesele verbale ale celor două adunări generale toate măsurile adoptate prin hotărârile criticate au fost votate „pentru” de către reclamant .
În conformitate cu prevederile art.216 alin.2 din , invocat de reclamant exercitarea dreptului de preferinţă se va putea realiza numai în interiorul termenului hotărât de adunarea generală sau de consiliul de administraţie, respectiv, directorat, în condiţiile art.2201 alin.4, dacă actul constitutiv nu prevede alt termen.
Potrivit tezei următoare, din articolul menţionat, termenul acordat pentru exercitarea drepturilor de preferinţă nu poate fi mai mic de o lună de la data publicării hotărârii adunării generale în Monitorul Oficial al României, Partea a IV-a.
În cauză nu s-a invocat nerespectarea termenului de exercitare a dreptului de preferinţă.
Aşa cum s-a arătat în cuprinsul hotărârii adunării generale nr.1/2005 s-a făcut referire la capitalul social al pârâtei rămas urmare anulării celor două hotărâri anterioare, şi în raport de care se poate aprecia numărul acţiunilor acţionarilor existenţi şi proporţia în care li se oferă spre subscriere noile acţiuni, conform art.216 alin. 1 din Legea 31/1990.
Chiar dacă nu s-au asigurat la timp celelalte formalităţi de publicitate în ORC sau RASDAQ, potrivit susţinerilor reclamantului, se apreciază că prin publicarea Hotărârilor criticate în Monitorul Oficial s-a dat eficienţă dreptului de preferinţă al acţionarilor, reglementat de prevederile art.216 din Legea 31/1990.
În orice caz, încălcarea acestor prevederi, reglementate în interesul exclusiv al acţionarilor, constituie motiv de nulitate relativă şi nu absolută al hotârârilor AGEA ale acţionarilor criticate, ce nu ar mai putea fi invocată după 5 ani şi respectiv 4 ani de la emiterea lor şi de către acţionarul care a votat acate hotărâri în deplină cunoştinţă de cauză fără a putea invoca vreo vătămare.
Pentru considerentele arătate, în temeiul art.132 rap.la art.216 din Legea 31/1990, tribunalul a respins cererea ca neîntemeiată
