Reclamanta a dovedit că este proprietara terenului şi că pe acest teren se află construcţia edificată de pârâtă, astfel că vătămarea dreptului său de proprietate este evidentă, încadrându-se în prevederile art. 1 din Legea nr. 29/1990 a contenciosului administrativ.
Prin acţiunea înregistrată la 15.03.2001, reclamanta C.M.D. a chemat în judecată Municipiul Bucureşti prin Primarul General şi Primăria Municipiului Bucureşti solicitând Curţii să emită autorizaţie de desfiinţare a construcţiei edificate de SC “O.” SRL pe terenul situat în Bucureşti, str. S.N.V. nr. 26, Sector 4.
în motivarea în fapt a acţiunii, reclamanta arată că prin sentinţa civilă nr. 629/1994, Tribunalul Bucureşti – Secţia a IV-a Civilă a obligat Consiliul Local al Municipiului Bucureşti să lase în deplină proprietate reclamanţilor G.E., J.M., G.G. şi G.M., terenul în suprafaţă de 300 mp. situat în str. N.V. nr. 26, Sector 4 Bucureşti.
în continuarea motivării în fapt a acţiunii, învederează reclamanta următoarele:
în baza contractelor de vânzare-cumpărare nr. 7875/1995 şi nr. 12016/ 1995 întocmite de Notariatul de Stat al Sectorului 4, ea reclamanta a devenit proprietara terenlui în suprafaţă de 300 m.p., situat în Bucureşti str. N.V. nr. 26 sector 4.
După cumpărarea terenului, a constatat că este ocupat de un chişc comercial care aparţine SC “O.” SRL.
învederează reclamanta că, urmare diligenţelor făcute, a aflat că această construcţie (chioşc comercial) are regim de construcţie provizorie, iar în raport de aceasta, precum şi de faptul că terenul este proprietatea ei, autorizaţia de construire a SC “O.” SRL şi-a pierdut valabilitatea.
Precizează reclamanta că prin cererea depusă la 23.01.2001, a solicitat Primarului General al Municipiului Bucureşti să emită autorizaţia de desfiinţare a chişcului comercial aparţinând societăţii comerciale “O.” SRL, însă nu i s-a răspuns la această cerere.
în drept au fost invocate dispoziţiile Legii nr. 50/1991 şi Legii 29/1990.
Reclamanta a depus la dosar copia cererii adresate Primarului General la 23.01.2001 cu dovada înregistrării (fila 5-6) şi care reprezenta procedura prealabilă în sensul art. 5 din Legea nr. 29/1990 – Legea contenciosului administrativ, copia contractului de vânzare-cumpărare (dovadă că este proprietara terenului din Bucureşti str. N.V. nr. 26, Sector 4) contractul nr. 12016/14.06.1995, copia contractului de vânzare nr. 7875/20.04.1995, tot ca dovadă că e proprietara terenului (300 mp), copia sentintei 629/19 decembrie 1994 a Tribunalului Bucureşti Secţia a IV-a Civilă de care a făcut vorbire în acţiune, dispoziţia Primarului General al Municipiului Bucureşti de restituirea terenului în suprafaţă de 300 mp. din str. N.V. nr. 26, Sector 4, către proprietarii G.E., J.M., G.G. şi G.M., care au vândut terenul reclamantei.
în cadrul probei cu înscrisuri, solicitată prin acţiunea introductivă, reclamanta a depus autorizaţia de construire nr. 13 N din 6.08.1997 cu acte anexă emisă pe numele reclamantei; autorizaţia 10 N din 30 octombrie 1994 emisă pentru construcţia provizorie pe terenul din str. N.V. nr. 16 pe numele societăţii SC “O.” SRL (pârâtă) şi notificarea către această societate de a elibera terenul (fila 25-26).
La 8 mai 2001 reclamanta şi-a precizat acţiuna în sensul că solicită obligarea Primăriei Municipiului Bucureşti şi a Municipiului Bucureşti prin Primarul General să emită autorizatie de desfiinţare a construcţiei edificată de SC “O.” SRL pe terenul din str. N.V. nr. 26. Sector 4 (fila 35).
Pârâţii nu au formulat întâmpinare şi nici nu au depus acte în apărare.
La termenul de judecată din 8 mai 2001, pârâta SC “O.” SRL a invocat excepţia necompetenţei materiale de soluţionare a cauzei de către Curtea de Apel, arătând că este competent să soluţioneze în primă instanţă cauza Tribunalul Bucureşti.
Curtea a pus în discuţia părţilor prezente excepţia invocată, reclamanta şi pârâtul Primarul General şi Primăria Municipiului Bucureşti şi solicitând respingerea excepţiei.
Curtea a respins excepţia de necompetenţă materială invocată de pârâta SC “O.” SRL, cu motivarea că în speţă sunt aplicabile dispoziţiile art. 725 al. 2 din C. pr. civ. modificat prin O.U.G. 59/2000 (intrat în vigoare la 2 mai 2001) şi care stipulează că “procesele în curs de judecată la data schimbării competenţei instanţelor legal investite vor continua să fie judecate de acele instanţe…”.
în speţă, acţiunea reclamantei a fost introdusă anterior intrării în vigoare a modificărilor la Codul de procedură civilă, au fost depuse probele administrate şi deci cauza se afla în cursul judecăţii în sensul art. 125 c. pr. civ., iar finalizarea procesului, judecata finală, aparţine Curţii de Apel.
Pe fond, acţiunea reclamantei este fondată pentru următoarele considerente.
Cu actele de vânzare cumpărare nr. 12016 din 14.06.1995 şi 7875 din 20.04.1995 (fila 7-10), reclamanta dovedeşte că este proprietara terenului situat în str. N.V. nr. 26, Sector 4, pe care se află construcţia provizorie edificată de pârâta SC “O.” SRL.
Că SC “O.” SRL a edificat construcţia pe terenul ce aparţine reclamantei în prezent rezultă şi din certificatul emis de C.G.M.B. (fila 17) din care rezultă că terenul din actul de proprietate al reclamantei nr. 12016/14.06.1995, poarta nr. 26 din str. N.V. sector 4.
Prin adresa nr. 31953/14.XI.2000, pârâta SC “O.” SRL a fost înştiinţată de Primăria Municipiului Bucureşti (fila 21) că terenul pe care se afla construcţia edificată este proprietatea reclamantei, iar autorizaţia şi-a pierdut valabilitatea.
Reclamanta a dovedit că este proprietara terenului din str. N.V. nr. 26, sector 4, că fără drept pe acest teren se află construcţia pârâtei SC “O.” SRL, şi în această situaţie vătămarea în dreptul de proprietate al reclamantei este evidentă şi se încadrează în prevederile art. 1 din legea nr. 29/1990 -Legea contenciosului administrativ, vătămare produsă de pârâta SC “O.” SRL.
Aceeaşi vătămare este şi din partea celorlalţi pârâţi, care nu au dat curs cererii reclamantei de a emite autorizaţie de desfiinţare a construcţiei, potrivit Legii 50/1991.
Faţă de cele reţinute în baza art. 1 din Legea nr. 29/1990 – Legea contenciosului administrativ, Curtea va admite acţiunea precizată a reclamantei C.M.D. şi va obliga Primăria Municipiului Bucureşti, prin Primarul General, să emită autorizaţie de desfiinţare a construcţiei aflate pe terenul din str. N.V. nr. 26, Sector 4 aparţinând SC “».” SRL.
Respinge excepţia necompetenţei materiale invocate de pârâta SC “O.” SRL ca neîntemeiată.
Curtea va lua act că reclamanta nu solicită cheltuieli de judecată.
(Secţia Administrativ, sentinţa civilă nr. 632/2001)
