Prin plângerea înregistrată la Judecătoria Buzău sub nr. 2971/200/2008 din 22.04.2008, petenta SC L.F.D. SRL Lipia – Merei a solicitat ca prin hotărârea ce se va pronunţa în contradictoriu cu intimata D.G.F.P. Buzău să se dispună anularea în parte a procesului verbal de contravenţie nr. 0093967 din 8.04.2008 în baza căruia a fost sancţionată cu 8.000 lei amendă pentru pretins comiterea contravenţiei prevăzute la art. 10 lit.b) din OUG nr. 28/1999.
În motivarea plângerii, petenta a susţinut că a fost sancţionată abuziv pentru pretins comiterea contravenţiei prevăzute la art. 10 lit.b) din OUG nr. 28/1999 constând în livrarea de bunuri cu amănuntul către populaţie fără să emită bon fiscal întrucât nu era dotată cu aparat de marcat electronic fiscal.
Consideră că nu-i sunt incidente dispoziţiile art.1 din OUG nr. 28/1999, întrucât livrarea unor produse către cei 10 salariaţi ai săi nu are un caracter permanent, ci s-a efectuat întâmplător, obiectul său de activitate fiind comerţul cu ridicata şi nu cu amănuntul.
Intimata a formulat întâmpinare în temeiul art. 115 – 118 din Codul de procedură civilă, solicitând motivat respingerea ca neîntemeiată a plângerii formulate de petentă.
Prin sentinţa civilă nr. 4968 din 30.09.2008 s-a respins plângerea ca neîntemeiată.
Pentru a hotărî astfel, instanţa fondului a reţinut în baza probatoriului administrat că petenta se face vinovată de săvârşirea contravenţiei prevăzute de art. 10 lit.b) din OUG nr. 28/1999, întrucât în perioada 14.08.2007 – 31.03.2008 a efectuat 14 livrări de bunuri către persoane fizice: produse proprii şi utilaje fără să emită bonuri fiscale, în condiţiile în care nu era dotată cu aparat electronic fiscal, activitate ce nu poate fi apreciată ca fiind întâmplătoare.
Împotriva sentinţei a declarat recurs petenta în termen legal, conform art. 34 alin.2 din OG nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie, potrivit motivelor de recurs depuse în scris la dosar.
În expunerea motivelor de recurs, petenta a invocat greşita interpretare şi aplicare a legii de către instanţa fondului, în raport de probatoriul administrat în cauză, ignorându-se faptul că livrarea de produse proprii şi utilaje către proprii salariaţi are un caracter întâmplător nefiindu-i incidente dispoziţiile art.1 din OUG nr. 28/1999.
Intimata a formulat întâmpinare, solicitând motivat respingerea ca neîntemeiat a recursului declarat de petentă.
Prin decizia civilă nr. 78 din 27.01.2009 pronunţată de Tribunalul Buzău s-a admis ca întemeiat recursul declarat de petentă, modificându-se sentinţa atacată în sensul admiterii plângerii în parte şi anulării în parte a procesului verbal de contravenţie sub aspectul contravenţiei prevăzute de art. 10 lit.b) din OG nr. 28/1999, menţinându-se celelalte dispoziţii referitoare la contravenţia prevăzută de art. 42 alin.1 din Legea nr. 82/1991, neatacată prin plângerea introductivă.
În acest sens s-a avut în vedere:
Prin procesul verbal contestat, petenta a fost sancţionată cu 8000 lei amendă pentru pretins comiterea contravenţiei prevăzute la art. 10 lit.b din OUG nr. 28/1999, constând în livrarea de bunuri cu amănuntul către populaţie fără să emită bonuri fiscale, în condiţiile în care societatea nu era dotată cu aparat de marcat electronic fiscal.
Contrar constatării agentului fiscal dar şi considerentelor sentinţei, tribunalul apreciază că petenta nu a săvârşit contravenţia reţinută prin procesul verbal contestat.
Conform probatoriului administrat în cauză, societatea petiţionară are ca obiect principal de activitate creşterea bovinelor pentru lapte şi carne, efectuând şi comerţ cu ridicata.
În contextul expus, tribunalul a apreciat că livrările de produse proprii şi în parte de utilaje către cei 10 salariaţi ai săi, în baza celor 14 chitanţe emise în perioada august – noiembrie 2007 şi respectiv ianuarie – martie 2008, la valori cuprinse între 20 – 100 lei (cu excepţia a două livrări în valoare de 1017 lei şi respectiv 1785 lei), au un caracter întâmplător şi nicidecum permanent.
Or, potrivit art. 4 din HG nr. 479/2003 privind aprobarea Normelor metodologice pentru aplicarea OUG nr. 28/1999 privind obligaţia agenţilor economici de a utiliza aparate de marcat electronice fiscale, „În sensul ordonanţei de urgenţă, prin livrări de bunuri cu amănuntul şi prestări servicii direct către populaţie se înţelege acele activităţi desfăşurate cu caracter permanent. Nu intră în această categorie eventualele livrări de bunuri şi prestări de servicii direct către persoanele fizice efectuate întâmplător de către agenţii economici, alţii decât comercianţii cu amănuntul”.
Prin urmare, dispoziţiile art. 1 alin.1 din OUG nr. 28/1999 potrivit cărora „Operatorii economici care efectuează livrări de bunuri cu amănuntul, precum şi prestări de servicii direct către populaţie sunt obligaţi să utilizeze aparate de marcat electronice fiscale”, nu sunt incidente petentei.
