1) – Prin plângerea înregistrată la Judecătoria Pogoanele sub nr. 910/282/2008 din 22.07.2008, petentul B.M. a solicitat ca prin hotărârea ce se va pronunţa în contradictor cu intimatul IPJ Buzău să se dispună anularea procesului verbal de contravenţie seria CC nr. 0488283 din 15.07.2008 în baza căruia a fost sancţionat cu 15 puncte amendă în cuantum de 750 lei, aplicându-i-se totodată măsura tehnico-administrativă privind reţinerea permisului în vederea suspendării exercitării dreptului de conducere autovehicule pentru pretins comiterea contravenţiei prevăzute la art. 102 alin. 3 lit.e) din OUG nr. 195/2002 în referire la art. 121 alin.1 din Regulamentul de aplicare a OUG nr. 195/2002 aprobat prin HG nr. 1391/2006 şi respectiv cu avertisment pentru comiterea contravenţiei prevăzute la art. 101 alin.1 pct. 18 din OUG nr. 195/2002 în referire la art. 147 pct. 1 din Regulamentul de aplicare a OUG nr. 195/2002.
În fapt, petentul a invederat că întelege să conteste doar savârşirea primei contravenţii reţinută în sarcina sa , în sensul că la data de 13.07.2008 nu a condus autoturismul B-70- XBW pe DN 2 E85 , în afara localităţii Glodeanu Sărat, cu o viteză de 151 km/h, ci cu 129 km/h , astfel cum era indicată la bordul maşinii. Diferenţa se explică doar ca fiind rezultatul unei erori de înregistrare, sens în care a invocat dispoziţiile punctului 3.1.1. din Norma de Metrologie Legală 021-05 din 23.11.2005. Pe de altă parte, procesul verbal este afectat de nulitate, întrucât nu a fost încheiat de agentul de politie care a constatat nemijlocit fapta, în cuprinsul actului nu este indicat un martor şi nici nu a fost respectat modelul de formular prevăzut în anexa 1 D la Regulamentul de aplicare a OUG nr. 195/2002.
Intimatul a formulat întâmpinare în temeiul art. 115-118 din Codul de procedură civilă, solicitând respingerea plângerii ca neîntemeiată, întrucât petentul a condus autoturismul B-70- XBW în afara localităţii Glodeanu Sărat, judeţul Buzău cu o viteză de 151 km/h înregistrată cu un cinemometru verificat metrologic şi declarat “admis”, montat pe autoturismul poliţiei nr. B-26-JSE.
2) -Prin sentinţa civilă nr. 851 din 26.09.2008 pronunţată de Judecătoria Pogoanele s-a admis în parte plângerea formulată de petent dispunându-se anularea în parte a procesului verbal de contravenţie, în ceea ce priveşte măsura tehnico –administrativă a reţinerii permisului de conducere şi menţinerea sancţiunilor avertismentului şi amenzii contravenţionale.
Pentru a hotarî astfel, instanţa fondului a reţinut că procesul verbal de contravenţie a fost întocmit cu respectarea prevederilor legale incidente cauzei, în sensul că ambii poliţişti rutieri au calitatea de agenţi constatatori, actul fiind semnat de petent şi înmânat acestuia nu se impunea menţionarea unui eventual martor, iar petentul nu a făcut dovada producerii unei vătămări prin utilizarea altui formular decât cel prevăzut de regulament.
Pe fond, instanţa a reţinut în esenţă că în raport de eroarea maximă tolerată prevăzută la punctul 3.1.1. lit.b) din Norma de Metrologie legală NML 021-05 din 23.11.2005, în cauză nu sunt întrunitre elementele constitutive ale contravenţiei prevăzute de art. 102 alin.3 lit.e) din OUG nr. 195/2002 în referire la art. 121 alin.1 din Regulamentul de aplicare a OUG nr. 195/2002.
Existând o eroare tolerată a cinemometrului de + 3% din valoarea convenţional adevărată pentru viteze egale sau mai mari de 100 km/h, conform Normei incidente, agentul constatator trebuie să aibă în vedere această marjă şi să aplice sancţiunea mai uşoară.
În cauză, fiind înregistrată o viteză de 151 km/h, eroarea cinemometrului este de + 4, 5 km/h, astfel încât dacă s-ar aplica situaţia mai favorabilă contravenientului, nu s-ar mai fi impus suspendarea exercitării dreptului de a conduce, viteza reală putând fi mai mică de 150 km/h.
Astfel reţinută situaţia în fapt şi încadrarea juridică , instanţa fondului a avut în vedere că în raport de jurisprudenţa CEDO , petentului îi sunt recunoscute şi garanţiile specifice în materie penală printre care şi prezumţia de nevinovăţie, context în care sarcina probei revine acuzării, iar de situaţia îndoielnică beneficiază cel acuzat.
3) -Împotriva sentinţei a declarat recurs intimatul IPJ Buzău în termen legal conform art. 34 alin. 2 din OG nr. 2/2001, criticand-o pentru nelegalitate şi netemeinicie potrivit motivelor de recurs depuse în scris la dosar.
În expunerea motivelor de recurs intimatul a invocat în esenţă că valoarea indicată de cinemometrul utilizat pentru măsurarea vitezei, verificat metrologic şi declarat corespunzător trebuie luată în considerare ca atare, neputându-se interveni prin calcule suplimentare asupra vitezelor stabilite de acesta.
Prin întâmpinarea depusă la dosar , petentul a solicitat respingerea recursului ca neîntemeiat, învederând că pe lângă eroarea tolerată prevăzută la punctual 3.1.1. lit b) din Normă, se impune a se avea în vedere şi dispoziţiile punctului 3.1.2. din acelaşi act normativ privind respectarea cerinţelor specificate în cadrul fiecărui paragraf în parte, la funcţionarea cinemometrelor sub acţiunea factorilor de influenţă.
4) –Prin decizia civilă nr. 368 din 21.04.2009 s-a respins ca neîntemeiat recursul declarat de intimatul I.P.J. Buzău
Hotărând astfel , tribunalul a reţinut :
Prin art. 121 alin.2 din Regulamentul de aplicare a OUG nr. 195/2002, aprobat prin HG nr. 1391/2006 se dispune în sensul că : nerespectarea regimului de viteză stabilit conform legii, se constată de către poliţiştii rutieri cu mijloace tehnice omologate şi verificate metrologic.
Potrivit dispoziţiilor punctului 1.2. din Norma de Metrologie Legală NML 021-05 din 23.11.2005, aprobată prin Ordinul nr. 301 din 23.11.2005, pentru a putea fi introduse pe piaţă, puse în funcţiune sau utilizate în măsurările de interes public , cinemometrele trebuie să îndeplinească cerinţele metrologice prevăzute prin Normă, aplicabilitatea acestora rezultând din Tabelul 1, anexă.
Conform prevederilor punctului 3.1.1. lit.b) din Norma invocată, intitulat “Cerinţe metrologice . Erori maxime tolerate” , pentru măsurarea vitezei , în condiţii normale de trafic, pentru cinemometrele care funcţionează în regim staţionar, eroarea maximă tolerată este de + 3% din valoarea convenţional adevărată pentru viteze egale sau mai mari de 100 km /h.
Potrivit dispoziţiilor punctului 3.1.2. din Normă, valorile măsurate ale vitezelor trebuie să se încadreze în erorile maxime tolerate specificate la pct. 3.1.1., respectând şi cerinţele specificate în cadrul fiecărui paragraf în parte, la funcţionarea cinemometrelor sub acţiunea factorilor de influenţă, şi anume : erori de măsurare la limitele domeniului de temperaturi, în condiţii de umiditate, la limitele domeniului tensiunilor de alimentare, în prezenţa radiaţiei electromagnetice, în prezenţa impulsurilor de interferenţă, după descărcări electrostatice şi în prezenţa vibraţiilor mecanice.
La punctul 5.1. din Normă se dispune în sensul că “ Atestarea legalităţii unui cinemometru se realizează numai după demonstrarea conformităţii acestuia cu cerinţele metrologice şi tehnice indicate în tabelul 1, pentru fiecare modalitate de control aplicabilă pentru introducerea pe piaţă şi punerea în funcţiune , respectiv pentru utilizare”.
În aplicarea dispoziţiilor punctului 5.1. din Normă, la poziţia 2 din Tabelul 1 anexă la Normă, se consemnează probele şi calculele efectuate referitor la eroarea de măsurare, în condiţii normale de trafic, în regim staţionar ( în temeiul punctului 3.1.1. ) iar la poziţiile 4-10 se consemnează probele şi calculele efectuate referitor la cerinţele specificate sub acţiunea anumitor factori de influenţă ( în temeiul punctului 3.1.2.).
În cauza dedusă judecăţii, prin procesul verbal contestat, petentul a fost sancţionat cu 15 puncte amendă în cuantum de 750 lei, aplicându-i-se totodată măsura tehnico-administrativă a reţinerii permisului în vederea suspendării exercitării dreptului de conducere autovehicule pentru pretins comiterea contravenţiei prevazută de art. 102 alin.3 lit.e) din OUG nr. 195/2002 privind circulaţia pe drumurile publice, raportat la art. 121 alin.1 din Regulamentul de aplicare a OUG nr. 195/2002, constând în conducerea autoturismului B-70-XBW, la data de 13.07.2008, orele 15:11, pe DN 2 E 85, în afara localităţii Glodeanu Sărat, judeţul Buzău cu o viteză de 151 Km/h.
Viteza a fost înregistrată cu un cinemometru Traffipax Speedophot, cu modul de prelucrare- afişare seria 0429 – 001/94, verificat metrologic şi declarat “admis”, aparatul fiind instalat pe autoturismul poliţiei Dacia B-26-JSE.
Procesul verbal de contravenţie a fost semnat de petent cu obiecţiuni, acesta susţinând că a condus autoturismul cu o viteză mai mică decât cea înregistrată de cinemometru, invocând prin plângerea introductivă eroarea maximă tolerată prevăzută de Norma de Metrologie Legală NML 021-05/23.11.2005.
Prin sentinţa pronunţată, instanţa fondului a dat eficienţă prevederilor punctului 3.1.1. lit.b) din Norma menţionată, sub aspectul erorii maxime tolerate de + 3% din valoarea convenţional adervărată pentru viteze egale sau mai mari de 100 km/h, reţinând prin consecinţă că viteza reală putea fi mai mică de 150 km/h.
Prin motivele de recurs invocate, contrar considerentelor sentinţei atacate, intimatul a considerat că valoarea reală a vitezei cu care a circulat petentul este cea înregistrată de cinemometrul utilizat.
În raport de situaţia în fapt şi în drept reţinută prin sentinţa atacată şi de motivele de recurs invocate, precum şi de prevederile Normei de Metrologie Legală NML 021-05 din 23.11.2005, în aplicarea art. 305 din Codul de procedură civilă, prin adresa nr. 910 din 21.01.2009, iar în revenire, prin adresele nr. 910 din 23.02.2009 şi 23.03.2009, instanţa a solicitat Institutului Naţional de Metrologie Legală să comunice :
• dacă la momentul efectuării verificării periodice a cinemometrului utilizat la măsurarea vitezei au fost aplicate prevederile punctului 3.1.1. lit.b) din Norma de Metrologie Legală NML 021-05/23.11.2005,
• iar în caz afirmativ să înainteze documentaţia ( fişa tehnică) întocmită în acest sens, în baza căreia a eliberat buletinul de verificare metrologică nr. 0099552 din 28.08.2007 prin care se atestă că aparatul a fost declarat “admis”,
• precizând totodată valoarea convenţional adevărată luată în calcul la momentul efectuării verificării conform normei legale menţionate anterior.
Cu adresele nr. 0849/2009 şi nr. 2990/2009, Institutul Naţional de Metrologie a comunicat :“ • la verificarea cinemometrului utilizat la măsurarea vitezei, tip Traffipax Speedophot, având seria modulului de prelucrare – afişare 0429- 001/94, utilizat la măsurarea vitezei s-au aplicat prevederile punctului 3.1.1. lit.b) din Norma de Metrologie Legală NML 021-05 din 23.11.2005 ; • teoretic vorbind, în cazul unei viteze de 151 km/h măsurată de un cinemometru, având în vedere eroarea tolerată prevăzută de norma de metrologie legală, viteza vehiculului se află în intervalul cuprins între 146,5 km/h şi 155,5 km/h ; • la verificarea metrologică iniţială/periodică, datele primare s-au înregistrat pe o fişă, din analiza acestora rezultând că din cele 13 măsurări efectuate eroarea cinemometrului s-a înscris între + 0,7 km/h şi + 0,8 km/h în 4 cazuri şi respectiv între – 1,1 km/h şi – 2,2 km/h în celelalte 9 cazuri ; • informaţiile solicitate privind documentaţia (fişa tehnică) prezintă relevanţă exclusiv pentru verificatorul metrolog la momentul efectuării verificării şi nicidecum pentru instanţa judecătorească întrucât ele pot fi interpretate în lumina reglementărilor în vigoare ( legi, norme de metrologie legală, etc. ) numai de către experţi metrologi ; • singurele documente pe care instanţa trebuie să le aibă în vedere în astfel de situaţii sunt : certificatul de aprobare de model al cinemometrului şi buletinul de verificare metrologică al acestuia “ .
Sintetizând, tribunalul constată că răspunsul comunicat de institut este incomplet, întrucât a confirmat doar aplicarea erorii maxime tolerate, celelalte relaţii fiind prezentate pur şi simplu în plan teoretic , sens în care s-a exemplificat cazul unei viteze de 151 km/h măsurată de un cinemometru, când viteza vehiculului s-ar plasa la o limită minimă de 146,5 km/h şi maximă de 155,5 km/h , cu erorile astfel cum au fost determinate în cadrul a 13 măsurări pretins efectuate .
Mai mult, institutul a refuzat în mod sistematic să comunice fişa tehnică întocmită la momentul verificării, document prevăzut imperativ la punctul 5.1. din Normă, consemnatoriu al probelor şi calculelor efectuate, ce a fundamentat buletinul de verificare metrologică şi nici nu a precizat valoarea convenţional adevărată luată în calcul, menţionată la pct. 3.1.1. lit.b).
În contextul expus, tribunalul reţine că în cauză nu s-au produs dovezi de natură să ateste că la data efectuării verificării cinemometrului şi eliberării buletinului de verificare metrologică nr. 0099552/28.08.2007, în baza căruia aparatul a fost declarat “admis” s-a avut în vedere eroarea maximă tolerată de + 3% din valoarea convenţional adevărată pentru viteze egale sau mai mari de 100 km /h, prevăzută la punctul 3.1.1. lit.b) din Norma de Metrologie Legală NML 021-05/23.11.2005.
Se apreciază, prin consecinţă, că măsurarea vitezei autoturismului condus de petent face dovada absolută până la limita minimă de la care începe eroarea de măsurare, respectiv de 146,5 km/h, astfel cum a fost determinată în plan teoretic prin adresa nr. 0849 din 10.02.2009 emisă de Institutul Naţional de Metrologie .
Ca urmare, raportat la o astfel de viteză, în cauză nu sunt întrunite elementele constitutive ale contravenţiei prevăzute la art. 102 alin.3 lit. e) din OUG nr. 195/2002 în referire la art. 121 alin.1 din Regulamentul de aplicare a OUG nr. 195/2002, constând în depăşirea vitezei legal admisă de 100 km/h pe drum naţional european (E), în afara localităţii, cu mai mult de 50 km/h , pentru care se prevede sancţiunea amenzii clasa a IV-a (de la 9 la 20 puncte ) şi suspendarea exercitării dreptului de conducere.
Pe fondul considerentelor expuse , fapta savârşită de petent constituie contravenţia prevăzută de art. 102 alin.2 în referire la art. 108 alin. 1 lit. d) pct. 3 din OUG nr. 195 /2002 raportat la art. 121 alin.1 din Regulamentul de aplicare a OUG nr. 195/2002, constând în depăşirea vitezei legal admisă de 100 km/h pe drum naţional european ( E), în afara localităţii, cu 41-50 km/h, pentru care se prevede sancţiunea amenzii clasa a IV-a (de la 9 la 20 puncte) şi 6 puncte penalizare.
Avându-se în vedere şi faptul că, potrivit dispoziţiilor art. 34 alin.1 din OG nr. 2/2001, legiuitorul nu a lăsat la latitudinea instanţei posibilitatea schimbării încadrării juridice şi nici stabilirea altei sancţiuni, instituind numai un control asupra legalităţii şi temeiniciei procesului verbal de contravenţie, iar încadrarea mai favorabilă petentului, expusă anterior, nu prevede aplicarea sancţiunii complementare a suspendării exercitării dreptului de conducere autovehicule, tribunalul nu primeşte motivele de critică invocate de intimat.
Apreciind că recursul declarat este neîntemeiat, tribunalul are în vedere şi faptul că în materie contravenţională sunt aplicabile garanţiile procesuale recunoscute de art. 6 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului, care face parte din dreptul intern şi are prioritate, în baza art. 11 alin.2 şi 20 alin.2 din României, atunci când există neconcordanţe.
Astfel, OG nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor reglementează etapa judiciară de soluţionare a plângerii formulate împotriva procesului verbal de constatare şi sancţionare a contravenţiei la art. 31 – 36.
Din punct de vedere procedural, prin art. 47 s-a stabilit că ordonanţa se completează cu Codul de procedură civilă, dar, având în vedere caracterul autonom al noţiunii de “acuzaţie în materie penală”, prevăzută de art. 6 paragraful 1 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului, a fost posibil ca unele domenii să fie analizate de Curtea Europeană ca aparţinând sferei penale, deşi în dreptul naţional erau calificate ca având natură civilă sau administrativă.
În jurisprudenţa Curţii Europene, prin decizia Ozturk împotriva Germaniei, din 1984, s-a statuat că şi faptele contravenţionale intră în sfera acuzaţiilor în materie penală, în funcţie de calificarea din dreptul naţional, de natura faptei incriminate, de natura şi gravitatea sancţiunilor.
Nu toate aceste criterii au fost aplicate, însă, cumulativ în jurisprudenţa Curţii, ci , pentru a stabili dacă are incidenţă art. 6 din Convenţie, trebuie ca fapta să fie de natură “penală” din punctul de vedere al Convenţiei, ori făptuitorul să fie expus la o sancţiune care, prin gravitatea sa, aparţine sferei penale (Hotărârea Lutz împotriva Germaniei).
Contravenţiile din Codul rutier, îndeplinind aceste criterii pentru a fi considerate acuzaţii în materie penală, contravenientului i se recunoaşte şi prezumţia de nevinovăţie. În consecinţă, sarcina probei nu îi revine petentului, ci organului constatator, iar de o eventuală situaţie îndoielnică beneficiază acuzatul (in dubio pro reo).
Pentru considerentele expuse, apreciindu-se asupra legalităţii şi temeiniciei sentinţei atacate, în baza art. 312 alin.1 din Codul de procedură civilă, s-a respins ca neîntemeiat recursul declarat de intimatul Inspectoratul de Poliţie al Judeţului Buzău.
??
??
??
??
1
