Deliberând asupra acţiunii în administrativ fiscal de faţă, constată:
1.) – Obiectul acţiunii
Prin acţiunea înregistrată la această instanţă sub nr.1469/114/2012 din 26.03.2012, reclamantul M. L. a chemat în judecată pe pârâtele Administraţia Finanţelor Publice a Municipiului Buzău ( denumită în continuare AFPM Buzău), Administraţia Fondului pentru Mediu Bucureşti ( AFM Bucureşti ) şi Direcţia Generală a Finanţelor Publice Buzău ( DGFP Buzău), solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunţa să se dispună: a) obligarea pârâtelor în solidar la restituirea taxei speciale de primă înmatriculare în sumă de 2.913 lei achitată pentru un autovehicul achiziţionat dintr-un stat membru al Uniunii Europene, precum şi b) la plata în solidar a dobânzii legale de la data efectuării plăţii până la data restituirii ei integrale , cu cheltuieli de judecată.
2.) – Motivarea acţiunii
2.1.) În fapt, reclamantul a învederat că la data de 21.10.2007 a achiziţionat dintr-un stat membru al Uniunii Europene un autovehicul marca Ford, tip Focus, număr de identificare ——, an de fabricaţie 2000, înmatriculat pentru prima data la 12.01.2001, pentru care a achitat în temeiul prevederilor Legii nr.571/2003 privind Codul fiscal o taxă specială impusă în cuantum de 2.913 lei. Consideră că taxa achitată contravine normelor Tratatului instituind Comunitatea Europeană care prevalează asupra dreptului naţional, astfel că se impune înlăturarea reglementării respective prin care se instituie o taxă internă discriminatorie .
2.2) În drept, reclamanta şi-a întemeiat acţiunea pe dispoziţiile art. 148 din României, paragraful 110 ( ex articolul 90) din Tratatul privind funcţionarea Comunităţii Europene şi prevederile Legii nr. 554/2004 privind contenciosul administrativ.
3.) Probe
3.1.) – În sprijinul susţinerilor formulate prin acţiunea introductivă, reclamanta a depus la dosar: contractul de vânzare cumpărare privind achiziţionarea autovehiculului din 21.10.2007 (fila 14 ) , cartea de identitate a autovehiculului ( fila 11) , certificatul cu care se atestă data primei înmatriculări a autovehiculului 12.01.2011 ( fila 13) , certificat de cesiune autovehicul ( filele 15-16) , decizia de calcul a taxei speciale ( fila 9), chitanţa emisă de Trezoreria Municipiului Buzău seria TS2B nr. 0767921 din 20.11.2007 privind plata taxei speciale pentru autovehicul în cuantum de 2.913 lei (fila 8 ) şi adresa nr. 5267 din 10.04.2012 prin care AFPM Buzău a comunicat reclamantei răspunsul asupra cererii de restituire a taxei achitate, înregistrată sub nr. 4875 din 22.03.2012 ( filele 22-23 ).
3.2.) – Pârâţii nu au solicitat administrarea de probe .
4.) – Întâmpinarea
4.1.) Citată legal, pârâta Administraţia Finanţelor Publice a Municipiului Buzău a formulat întâmpinare în temeiul prevederilor art.114-118 din Codul de procedură civilă, solicitând respingerea acţiunii ca inadmisibilă pe cale de excepţie şi ca neîntemeiată pe fond ( filele 26-28).
4.1.1.) Pe cale de excepţie, pârâta a invocat : a) inadmisibilitatea acţiunii, întrucât reclamanta nu a efectuat procedura prealabilă instituită la art. 7 din Legea nr. 554/2004 şi respectiv la art. 207 al.1 din OG. nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, b) – prescripţia dreptului la acţiune întrucât acesta nu a fost exercitat în termenul de 3 ani prevăzut de art.1 alin.1 raportat la art.3 alin.1 din Decretul nr.167/1958 şi c) – decăderea reclamantului din dreptul de a exercita acţiunea, întrucât acesta nu a formulat contestaţie împotriva actului administrativ fiscal atacat, în condiţiile prevăzute de OG nr. 92/2003.
4.1.2.) – Pe fond , pârâta a susţinut că acţiunea este neîntemeiată în raport de prevederile Legii nr.9/2012 intrată în vigoare la 13.01.2012 , apreciind că noua taxă privind emisiile poluante acoperă a invocată de reclamantă , aceasta aplicându-se tuturor autovehiculelor cu începere de la 01 ianuarie 2007 , dată de referinţă pentru intrarea în vigoare a Legii nr.571/2003 privind Codul fiscal .
4.2.) –Prin întâmpinarea formulată, pârâta Direcţia Generala a Finanţelor Publice Buzău a invocat excepţia lipsei calităţii sale procesual pasive, indicând drept parte în raportul juridic fiscal : AFPM Buzău ( fila 29) .
4.3.) – Citată în cauză , pârâta Administraţia Fondului pentru Mediu Bucureşti nu a formulat întâmpinare , nu a solicitat administrarea de probatorii şi nici nu s-a înfăţişat în instanţă .
5.) – Analiză . Constatări . Considerente
Analizând cererea formulată de reclamantă în raport de actele şi lucrările dosarului şi de prevederile legale incidente , tribunalul reţine :
5.1.) – Situaţia în fapt dedusă judecăţii
5.1.1.) – Prin contractul de vânzare – cumpărare din 21.10.2007 , reclamantul a achiziţionat dintr-un stat membru al Uniunii Europene un autovehicul marca Ford, tip Focus, număr de identificare —-, an de fabricaţie 2000, înmatriculat pentru prima data la 12.01.2001.
5.1.2.) – În vederea înmatriculării autovehiculului în România , reclamanta a fost obligată să achite o taxă specială în cuantum de 2.913 lei , stabilită în aplicarea dispoziţiilor Legii nr.571/2003 privind Codul fiscal , conform actului de calcul depus la fila 8 dosar , fiind achitată la Trezoreria Municipiului Buzău în baza chitanţei seria TS 2B nr. 0767921 din 20.11.2007.
5.1.3.) Anterior formulării acţiunii introductive , cu cererea înregistrată sub nr. 4875 din 22.03.2012 la AFPM Buzău , reclamantul a solicitat restituirea sumei de 2.913 lei achitată cu titlu de taxă specială pentru autovehiculul dobândit în condiţiile expuse.
5.1.4.) – Conform adresei nr. 5267 din 10.04.2012, AFPM Buzău a comunicat reclamantului că suma pretinsă nu poate fi restituită , întrucât a fost încasată cu respectarea prevederilor art.214? alin.1 – 5 din Legea nr.571/2003 , beneficiind de plata acesteia la înmatricularea autovehiculului .
5.1.5.) – Atacând în instanţa de contencios administrativ refuzul autorităţii fiscale de a-i restitui taxa specială achitată cu încălcarea dispoziţiilor legislaţiei comunitare în materie , reclamanta se consideră vătămată în drepturile sale legitime , apreciind că sunt îndeplinite condiţiile de admisibilitate a acţiunii, prevăzute de art.1 din Legea nr.554/2004.
5.2.) – Cadrul juridic . Reglementarea internă
5.2.1.) – Reglementarea taxei speciale pentru autoturisme şi autovehicule ( taxă de primă înmatriculare ) se regăseşte la dispoziţiile art.2141-5 din Legea nr.571/2003 privind Codul fiscal , şi respectiv la art. 311-2 din Normele metodologice de aplicare a Codului fiscal , cu aplicabilitate la perioada 01.01.2007 – 30.06.2008 .
5.2.2.) –Potrivit art.214?-214? din Codul fiscal , taxa specială pentru autoturisme şi autovehicule se achită cu ocazia primei înmatriculări în România , de către persoana fizică sau juridică ce face înmatricularea , atât pentru autoturisme şi autovehicule noi cât şi pentru cele rulate , aduse din import , din statele comunitare sau din alte state.
5.2.3) – Ulterior , a fost adoptată OUG nr.50/2008 prin care legiuitorul a modificat denumirea taxei din taxă specială pentru autoturisme şi autovehicule în taxă pe poluare , stabilind la art.4 că obligaţia de plată a unei asemenea taxe intervine cu ocazia primei înmatriculări a unui autovehicul în România sau la repunerea în circulaţie a unui autovehicul după încetarea unei exceptări sau scutiri dintre cele la care fac referire dispoziţiile art.3 şi 9 .
5.3.) – Art.110 ( ex articolul 90 paragraf 1 TCE ) din Tratatul privind funcţionarea Uniunii Europene (TFUE) , publicat în Jurnalul Oficial la data de 30.03.2010 ( versiune consolidată )
5.3.1.) – Conform prevederilor art.28 din Tratat , versiunea consolidată, Uniunea este alcătuită dintr-o uniune vamală care reglementează ansamblul schimburilor de mărfuri şi care implică interzicerea între statele membre , a taxelor vamale la import şi export şi a oricăror taxe cu efect echivalent , precum şi adoptarea unui tarif vamal comun în relaţiile cu ţări terţe.
5.3.2.) – La art.30 şi art.31 din Tratat, se dispune în sensul că între statele membre sunt interzise taxele vamale la import şi la export sau taxele cu efect echivalent . Această interdicţie se aplică de asemenea taxelor vamale cu caracter fiscal . Niciun stat membru nu aplică , direct sau indirect , produselor altor state membre impozite interne de orice natură mai mari decât cele care se aplică , direct sau indirect , produselor naţionale similare . De asemenea , niciun stat membru nu aplică produselor altor state membre impozite interne de natură să protejeze indirect alte sectoare de producţie.
5.3.3.) – Dispoziţiile art.110 ( ex articolul 90 paragraf 1 ) din Tratatul Uniunii Europene , versiunea consolidată , prevăd că nici un stat membru nu aplică , direct sau indirect , produselor altor state membre, impozite interne de orice natură mai mari decât cele care se aplică , direct sau indirect , produselor naţionale similare.
5.4.) – Jurisprudenţa Curţii de Justiţie a Uniunii Europene
5.4.1.) – Cauza Costa / Enel ( 1964) : Legea care se îndepărtează de Tratat – un izvor independent de drept – nu ar putea să ducă la anularea lui , dată fiind natura sa originară şi specială , fără a-l lipsi de caracterul lui de lege comunitară şi fără ca baza legală a comunităţii însăşi să fie pusă la îndoială. Decizia a definit şi relaţia dintre dreptul comunitar şi dreptul naţional al statelor membre , arătând că dreptul comunitar este o ordine juridică independentă , care are prioritate de aplicare chiar şi în faţa dreptului naţional ulterior.
5.4.2.) – Cauza Weigel ( 2004): Obiectul reglementării comunitare este asigurarea liberei circulaţii a mărfurilor între statele comunitare în condiţiile normale de concurenţă , prin eliminarea oricărei forme de protecţie care decurge din aplicarea de impozite interne discriminatorii faţă de produsele provenind din alte state membre. Prin urmare , scopul acestei reglementări o constituie interzicerea discriminării fiscale între produsele importate şi cele similare autohtone.
5.4.3.) – Hotărârea din 15 septembrie 2005 , Comisia / Danemarca , C – 464/02 : Toate autovehiculele comercializate pe piaţa unui stat membru sunt ” produse naţionale ” în sensul prevederilor art.110 TFUE, iar cele similare acestora cumpărate de pe pieţele altor state spre a fi importate în acest stat membru devin ” produse concurente ” ale celor dintâi , în măsura în care sunt similare din punct de vedere al tipului de produs , al caracteristicilor şi al uzurii. În contextul asigurării liberei circulaţii a mărfurilor şi a unui regim vamal nediscriminatoriu , instituirea la nivelul statului membru a unor măsuri fiscale de natură să favorizeze produsele naţionale în defavoarea produselor concurente , reprezintă o evidentă încălcare a acestor principii. Prin urmare , statele membre sunt obligate să se abţină de la instituirea oricăror măsuri de natură să favorizeze produsele naţionale în defavoarea produselor concurente provenite din statele membre .
5.4.4.) – Cauzele reunite C – 290 Nadasdi şi C – 333/05 Nemeth / 2006: O taxă care nu este percepută pentru faptul că un autovehicul traversează frontiera unui stat membru , ci pentru prima înmatriculare pe teritoriul acestuia , în vederea punerii în circulaţie, nu constituie o taxă vamală în sensul art.25 din Tratatul instituind Comunitatea Europeană, ci face parte din sistemul general de impozitare a bunurilor şi trebuie examinată în lumina art.90 din tratat.
5.4.5.) – Hotărârea din 18.01.2007 , Brzezinschi, C -313 / 05 , pct.27 : Art.90 din Tratatul instituind Comunitatea Europeană reprezintă în cadrul tratatului o completare a dispoziţiilor privind eliminarea taxelor vamale şi a taxelor cu efect echivalent . Această dispoziţie are drept obiectiv asigurarea liberei circulaţii a mărfurilor între statele membre în condiţii normale de concurenţă , prin eliminarea oricărei forme de protecţie care poate decurge din aplicarea de impozite interne discriminatorii faţă de produsele provenind din alte state membre.
5.4.6.) – Hotărârea din 20.09.2007, Comisia / Grecia , C – 74/06, pct.24; Ordonanţa din 10.12.2007, Kawala, C – 134/07, pct.28; Hotărârea din 17.07.2008, Krawczyunski , C – 426/07, pct.31: În materie de impozitare a autovehiculelor de ocazie importate , art.90 din Tratat vizează garantarea neutralităţii depline a impozitelor interne faţă de concurenţa dintre produsele care se află deja pe piaţa internă şi produsele din import.
5.4.7.) – Hotărârea pronunţată de CJCE în cauzele reunite C -393/04 şi C – 41/05 , Air Liquide Industries Belgium , par.55 : Prevederile art.110 ( ex articolul 90 par.1 ) TFUE interzic , fără excepţii , discriminarea fiscală şi orice măsură de protecţie care poate rezulta prin aplicarea unor taxe sau impozite , între produsele din statele membre ale comunităţii şi cele din producţia internă a unui stat membru , în scopul asigurării respectării şi aplicării principiului circulaţiei mărfurilor.
5.4.8.) – Hotărârea din 17.07.2008 pronunţată în cauza Krawczy: În materia importurilor autovehiculelor de ocazie , art.90 TCE urmăreşte să garanteze perfecta neutralitate a impozitelor interne , în privinţa concurenţei dintre produsele importate şi cele care se află deja pe piaţa naţională.
5.4.9.) – Hotărârea din 19.03.2009 , Comisia / Finlanda , C – 10/08, pct.24 : Un sistem de impozitare poate fi considerat compatibil cu art. 90 CE doar dacă este stabilit astfel încât să excludă în toate cazurile posibilitatea ca produsele importate să fie mai aspru taxate decât produsele naţionale şi să nu producă în nici un caz efecte discriminatorii. Art.90 din Tratat nu interzice introducerea unui impozit de natură internă , ci numai aplicarea lui discriminatoriu şi numai în măsura în care discriminarea afectează produsele altor state membre ale Uniunii Europene .
6.) – Compatibilitatea taxei speciale( sau pe poluare) cu dispoziţiile art.110 din Tratatul privind funcţionarea Uniunii Europene TFUE
6.1.) – Examinând compatibilitatea taxei pe poluare reglementată de OUG nr.50/2008 pentru instituirea taxei pe poluare cu prevederile art.110 din Tratatul privind funcţionarea Uniunii Europene ( ex articolul 90 din TCE ) , prin Hotărârea preliminară din 7.04.2011 pronunţată în cauza C – 402/09, Tatu s-a statuat în sensul că ”articolul 110 din Tratatul de Instituire a Comunităţii Europene trebuie interpretat în sensul că se instituie o taxă pe poluare aplicată autovehiculelor cu ocazia primei înmatriculări în acest stat membru , dacă regimul acestei măsuri fiscale este astfel stabilit încât descurajează punerea în circulaţie , în statul membru menţionat , a unor vehicule de ocazie cumpărate în alte state membre , fără însă a descuraja cumpărarea unor vehicule de ocazie având aceeaşi vechime şi aceeaşi uzură de pe piaţa naţională ”.
6.2.) – Curtea a decis , deci , prin această hotărâre preliminară , că art.110 din Tratatul privind funcţionarea Uniunii Europene trebuie interpretat în sensul că impunerea unei taxe fiscale , taxa pe poluare , doar autovehiculelor înmatriculate pentru prima dată în România după intrarea în vigoare a OUG nr.50/2008, deşi nediscriminatorie , creează un efect protecţionist pe piaţă, descurajând importul de maşini de ocazie fără a descuraja în egală măsură şi cumpărarea de maşini de ocazie existente pe piaţă anterior ordonanţei evocate.
6.3.) – În acelaşi sens s-a pronunţat Curtea de Justiţie a Uniunii Europene prin Hotărârea preliminară din 07.07.2011 în cauza C – 263/10 , Nisipeanu v. România, la cererea formulată în temeiul art.234 CE de către Tribunalul Gorj .
6.4.) – Curtea a arătat în considerentele hotărârii pronunţate că articolul 110 TFUE are drept obiectiv asigurarea liberei circulaţii a mărfurilor între statele membre în condiţii normale de concurenţă , vizează eliminarea oricărei forme de protecţie care poate decurge din aplicarea unor impozite interne discriminatorii faţă de produsele provenite din alte state membre , interzice fiecărui stat membru să aplice produselor celorlalte state membre impozite interne mai mari decât cele care se aplică produselor naţionale similare, vizează garantarea neutralităţii depline a impozitelor interne faţă de concurenţa dintre produsele care se află deja pe piaţa internă şi produsele de import.
7.) – Obligativitatea respectării dreptului comunitar. Prioritatea dreptului comunitar faţă de reglementările interne
7.1.) – Prin Legea nr.157/2005 , România a ratificat Tratatul privind aderarea Republicii Bulgaria şi a României la Uniunea Europeană .
7.2.) – Efectele ratificării Tratatului sunt reglementate de art.148 alin.2 şi 4 din Constituţia României , conform cărora :
” (2) Ca urmare a aderării , prevederile tratatelor constitutive ale Uniunii Europene precum şi celelalte reglementări comunitare cu caracter obligatoriu , au prioritate faţă de dispoziţiile contrare din legile interne , cu respectarea prevederilor actului de aderare .
(4) Parlamentul , Preşedintele României , Guvernul şi autoritatea judecătorească garantează aducerea la îndeplinire a obligaţiilor rezultate din actul aderării şi din prevederile alineatului (2) ”.
8.) Competenţa instanţei de a evalua conformitatea legislaţiei interne cu dispoziţiile din dreptul comunitar şi de a da eficienţă acestora
8.1.) – Prin Hotărârea Curţii de Justiţie a Comunităţii Europene din 9 martie 1978 pronunţată în Cauza 106/77 , Administrazione delle Finanze dello Stato c. Simmenthal s-a statuat în sensul că : ” … judecătorul naţional însărcinat, potrivit competenţei sale , să aplice dispoziţiile dreptului comunitar , are obligaţia de a asigura deplina eficacitate a acestor norme , lăsând neaplicată , din oficiu dacă este necesar , orice dispoziţie contrară a legislaţiei naţionale , chiar ulterioară , fără a solicita sau a aştepta eliminarea prealabilă a acesteia pe cale legislativă sau prin orice alt procedeu ”.
8.2.) – Aşadar , în raport de dispozitivul hotărârii evocate , instanţelor române le revine obligaţia de a asigura realizarea efectului deplin al dreptului comunitar , ele fiind competente să procedeze la evaluarea conformităţii legislaţiei române cu dispoziţiile din dreptul comunitar şi să înlăture de la aplicare orice dispoziţie contrară a legislaţiei naţionale .
9.) – Soluţia tribunalului
9.1.) – Pe excepţii : art.137 Cod procedură civilă
9.1.1.) – Excepţia inadmisibilităţii capătului de cerere privind restituirea taxei de primă înmatriculare, invocată de AFPM Buzău este neîntemeiată .
În acest sens se are în vedere Decizia nr.24 din 14.11.2011 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în soluţionarea recursului în interesul legii ce face obiectul dosarului nr.9/2011, prin care s-a statuat :
” Procedura de contestare prevăzută la art.7 din OG nr.50/2008 , aprobată prin Legea nr.140/2011 , raportat la art.205 – 218 din Codul de procedură fiscală , nu se aplică în cazul cererilor de restituire a taxei pe poluare întemeiate pe dipoziţiile art.117 alin.1 lit.d) din acelaşi cod.
Existenţa art.117 alin.1 lit.d) din Codul de procedură fiscală nu ar mai avea nicio justificare logică dacă restituirea sumelor nelegal plătite nu s-ar putea obţine decât atacând direct decizia de calcul al taxei pe poluare . Or , potrivit regulii de interpretare ” actus intepretandus est potius ut valeat quam pereat ”, un text de lege trebuie interpretat în sensul în care ar produce efecte , iar nu în sensul în care n-ar produce niciunul .
Nu trebuie ignorate obiectul şi finalitatea celor două proceduri care vizează, pe de o parte, anularea deciziei de calcul al taxei pe poluare, cu consecinţa înlăturării acesteia din realitatea juridică, iar , pe de altă parte, cenzurarea refuzului nejustificat de soluţionare a cererii de restituire a taxei pe poluare şi obligarea la restituirea sumei încasate cu acest titlu.
Procedura prealabilă reglementată de dispoziţiile legale amintite anterior este obligatorie numai în cazul primei categorii de acţiuni, în timp ce , pentru a doua , ea nu mai are un astfel de caracter în baza art. 7 alin. 5 din Legea nr. 554/2004, cu modificările şi completările ulterioare.
Soluţia admisibilităţii unor asemenea acţiuni se impune mai ales prin prisma jurisprudenţei Curţii de Justiţie a Uniunii Europene, care recunoaşte contribuabilului dreptul de a solicita rambursarea unei taxe plătite cu încălcarea dreptului european, independent de orice contestare a actului administrativ prin care această taxă a fost stabilită ( relevantă în această privinţă fiind jurisprudenţa Metallgesellshaft şi Hoechst ) .
Această soluţie se impune şi prin prisma Convenţiei pentru apărarea drepturilor omului şi libertăţilor fundamentale, respectiv a art. 13, potrivit căruia statele trebuie să asigure un recurs efectiv, prin care o persoană să se poată plânge de încălcarea drepturilor sale.
Or, parcurgerea procedurii administrative de contestare a deciziei de calcul al taxei pe poluare, cu consecinţa previzibilă a respingerii contestaţiei, fie ca tardiv formulată, fie ca nefondată, nu poate constitui un remediu naţional efectiv în sensul Convenţiei, ci, dimpotrivă, reprezintă un obstacol în calea recuperării prejudiciului cauzat particularilor prin aplicarea unor norme naţionale incompatibile cu dreptul european , obstacol interpus chiar de autorităţile fiscale naţionale aflate în culpă.”
Deşi Decizia Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie face trimitere la prevederile art.7 din OG nr.50/2003, tribunalul aprciază că motivaţia fundamentată prin coroborarea normelor menţionate cu cele ale art.205 – 218 din Codul de procedură fiscală , răspunde întocmai motivului de critică neîntemeiat , astfel cum a fost invocat de pârâtă .
9.1.2.) – Excepţia intitulată impropriu ca vizând decăderea din dreptul de a exercita acţiunea invocată de AFPM Buzău pentru neparcurgerea procedurii prealabile obligatorii a contestaţiei administrative prevăzute la art. 205 – 218 din OG nr. 92/2003, ţine esenţial de inadmisibilitatea acţiunii, astfel că tribunalul are în vedere considerentele expuse la paragraful 9.1.1.) al prezentei sentinţe sub aspectul netemeiniciei susţinerilor formulate.
9.1.3.) –Excepţia prescripţiei dreptului la acţiune este neîntemeiată. Se are în vedere în acest sens incidenţa în cauză a prevederilor art. 117 alin. 1 lit. d) din O.G. nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, reclamanta fiind îndreptăţită să solicite restituirea taxei pe poluare prelevată prin aplicarea eronată a dispoziţiilor legale, în termen de 5 ani calculat de la data de 1 ianuarie a anului fiscal următor celui în care s-a născut dreptul la restituire, conform art. 135 din acelaşi act normativ.
9.1.4.) – Excepţia lipsei calităţii procesual pasive invocate de pârâta DGFP Buzău este întemeiată, tribunalul având în vedere că această autoritate fiscală nu este parte în raportul juridic fiscal dedus judecăţii.
9.2.) – Pe fond : tribunalul reţine
9.2.1.) – Prin efectul aplicării directe a dispoziţiilor art. 110 paragraf 1 TFUE , instanţa este datoare să constate că prevederile privind instituirea taxei speciale de primă înmatriculare , sunt reglementări contrare, astfel că nu pot fi menţinute ca aplicabile în cauza pendinte judecăţii.
9.2.2.) – În condiţiile în care taxa pe poluare ce face obiectul cauzei a fost încasată în baza legislaţiei fiscale interne apreciată ca fiind contrară normelor comunitare , tribunalul reţine că este aplicabil principiul consacrat în sensul că în situaţia în care un stat membru a impus sau a aprobat o taxă contrară dreptului comunitar, el este obligat să restituie taxa percepută astfel .
9.2.3.) – Tribunalul reţine că datorită incompatibilităţii normelor OUG nr.50/2008 cu dreptul comunitar , în cauză devine aplicabilă regula consacrată la nivel de principiu prin art.1092 din Codul civil potrivit căruia ” ceea ce s-a plătit fără să fie debit este supus repetiţiunii ”.
9.2.4.) –Curtea de Justiţie a Uniunii Europene a stabilit ferm că statele membre trebuie să asigure rambursarea taxelor colectate cu încălcarea prevederilor art.110 din Tratat , cu respectarea principiilor ce guvernează autonomia procedurală şi îmbogăţirea fără justă cauză, în astfel de cauze putând fi plătite şi daune pentru pierderile suferite ( sens în care se invocă : Cazul nr.68/79 , Hans Just I/S c. Minist?re danois des impôts et accises , precum şi Cauza conexată C – 290/05 şi C – 333/05 Akos Nadasdi şi Ilona Nemeth)
9.2.5.) – În contextul elementelor de fapt şi de drept expuse, tribunalul apreciază că reclamantul M. L.n are dreptul la restituirea integrală a taxei speciale de rpimă înmatriculare încasată în baza unor dispoziţii legale interne contrare normelor comunitare în materie.
9.2.6.) – Pentru considerentele expuse , tribunalul va respinge excepţiile invocate de pârâta AFPM Buzău privind : inadmisibilitatea capătului de cerere referitor la restituirea taxei speciale de primă înmatriculare pentru lipsa procedurii prealabile şi decăderea din dreptul de exercitare a acţiunii.
9.2.7.) – Pe fond, tribunalul va admite ca întemeiată acţiunea formulată de reclamantă în sensul obligării în solidar a pârâtelor AFPM Buzău şi AFM Bucureşti la restituirea către reclamantă a sumei de 2.913 lei achitată cu titlu de taxă pe poluare . Pârâtele vor fi obligate în solidar şi la dobânda prevăzută de art.124 din Codul de procedură fiscală aferentă sumei achitate cu titlu de taxă pe poluare, de la data plăţii sumei şi până la restituirea integrală a acesteia , în vederea acoperirii prejudiciului cauzat reclamantei, compus din cuantumul taxei şi folosul nerealizat , reprezentat de dobânda legală.
9.2.8.) – Tribunalul constată că Administraţia Fondului pentru Mediu Bucureşti nu are calitate procesual pasivă , în condiţiile în care taxa specială de primă înmatriculare s-a constituit la bugetul de stat , nefiind încasată de pârâta chemată în judecată de către societatea reclamantă.
9.2.9) – În raport de prevederile art.274 din Codul procedură civilă, pârâtele căzând în pretenţiile formulate de reclamant , vor fi obligate în solidar să plătească acestuia suma de 39 lei cu tilu de cheltuieli de judecată, reprezentând taxă judiciară de timbru.
( sentinţa nr. 1183 din 30.04.2012 / dos. nr. 1469/114/2012)
