Prin plângerea înregistrată la Judecatoria Pătârlagele sub nr. 1929/277/2008 din 18.11.2008, petentul RG a solicitat ca prin hotărârea ce se va pronunţa în contradictor cu intimatul I.P.J. să se dispună anularea procesului verbal de contravenţie seria CC nr. 1962524 din 17.11.2008 în baza căruia a fost sancţionat cu 9 puncte amendă în cuantum de 486 lei şi reţinerea permisului în vederea suspendării exercitării dreptului de conducere autovehicule, pentru pretins comiterea contravenţiei prevăzute la art. 102, al. 3 lit.e) din OUG nr. 195/2002, în referire la art. 121 alin. 1 din Regulamentul de aplicare a OUG nr. 195/2002.
În motivarea plângerii, petentul a susţinut că nu a săvârşit contravenţia reţinută în sarcina sa prin procesul verbal contestat, în sensul că ar fi condus autoturismul în localitatea P, judeţul B , cu o viteză de 116 Km/h . La momentul încheierii procesului verbal de contravenţie, nu numai că nu a comunicat cu agentul constatator întrucât nu cunoaşte limba română, dar nici nu i s-a prezentat nicio proba de natura să confirme pretinsa faptă săvârşită.
Intimatul a formulat întâmpinare în temeiul art.115-118 din Codul de procedura civilă, solicitând motivat respingerea plângerii ca neîntemeiată.
Prin sentinţa civilă nr. 13 din 06.01.2009 s-a respins plângerea ca neîntemeiată.
Pentru a hotari astfel, instanţa fondului a reţinut în baza probatoriului administrat că petentul se face vinovat de savârsirea contravenţiei prevazută la art. 102 alin. 3 lit.e) din OUG nr. 195/2002 în referire la art.121 alin. 1 din Regulamentul de aplicare a OUG nr. 195/2002, constând în conducerea la data de 17.11.2008, orele 13:42, a autoturismului, pe DN 10, în localitatea P, jud. B, cu o viteza de 116 Km/h, înregistrată cu un cinemometru verificat metrologic şi declarat “admis”, astfel cum rezultă din planşa fotografică depusă la dosar.
Împotriva sentinţei a declarat recurs petentul în termen legal, conform art. 34 alin.2 din OG nr. 2/2001, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie potrivit motivelor de recurs depuse la dosar in temeiul art.303 Cod procedură civilă.
În expunerea motivelor de recurs, petentul a invocat în esenţă că procesul verbal de contravenţie contestat este afectat de nulitate absolută, întrucât la momentul încheierii procesului verbal de contravenţie i s-a încălcat garanţia prevazută la art.6 paragraf 3 din Conventia Europeană a Drepturilor Omului, în condiţiile în care necunoscând limba română, nu i s-a asigurat un interpret spre a fi informat asupra acuzaţiei aduse împotriva sa.
Prin decizia civilă nr. 405 din 11.05.2009 s-a admis ca întemeiat recursul declarat de petent, modificându-se sentinţa atacată în sensul admiterii plângerii şi anulării procesului verbal de contravenţie.
S-a avut în vedere în acest sens că, în raport de jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului, contravenţiile intră în sfera acuzaţiilor în materie penală, astfel că petentului îi sunt recunoscute şi garanţiile prevăzute la art. 6 din Conventie, care face parte din dreptul intern şi are prioritate, în baza art.11 alin. 2 si art.20 alin.2 din României, atunci când există neconcordanţe.
Conform paragrafului 3 al art.6 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului, “orice acuzat are, în special, dreptul să fie informat în termenul cel mai scurt, într-o limba pe care o înţelege şi în mod amănunţit asupra naturii şi cauzei acuzaţiei aduse împotriva sa”.
Or, în cauza dedusă judecăţii, deşi petentul nu cunoaşte limba română, astfel cum însuşi agentul constatator a consemnat în cuprinsul procesului verbal, la rubrica “ alte mentiuni”, acesta a fost sancţionat contravenţional cu încălcarea dreptului de a fi informat, într-o limbă pe care o întelege, asupra naturii şi cauzei acuzaţiei aduse împotriva sa.
În contextul expus, tribunalul a apreciat că semnarea de către petent a procesului verbal de contravenţie redactat într-o limbă pe care nu o întelege, fără a fi informat de către un interpret asupra naturii cauzei acuzaţiei indreptată împotriva sa, atrage nulitatea absolută a actului respectiv.
??
??
??
??
1
