Contencios adm.fisc- anulare act administrativ Cereri


Prin cererea înregistrata pe rolul Tribunalului Tulcea sub nr. …/88/2010, reclamanta S.C. … S.R.L. … a solicitat, în contradictoriu cu pârâta M.F.P – A.N.A.F. – Directia Generala a Finantelor Publice Tulcea, anularea deciziilor nr. 52 din 2 decembrie 2009, si nr. 2/18.12.2009 emise de pârâta în solutionarea contestatiei formulata împotriva Deciziei de impunere nr. 347/30.09.2009 si a raportului de inspectie fiscala partiala nr. 25690 din 30.09.2009, suspendarea executarii acestor acte administrative fiscale pâna la solutionarea actiunii, ridicarea masurii sechestrului asigurator dispus de pârâta, prin procesul-verbal de sechestru pentru bunuri mobile nr. 15608 din 26.11.2009, cu cheltuieli de judecata.

In motivarea cererii, reclamanta a aratat ca desfasoara ca obiect principal, cod CAEN 7912, urmatoarele activitati: vânzari de pachete turistice (7 – 12 zile); circuite în tara si Delta Dunarii specializate în BIRD WATCING pentru turistii straini conform contractelor încheiate cu partenerii externi; preluarea turistilor cu autocarul si transportul acestora la destinatiile circuitului; cazare si 3 mese de zi, în toata perioada sejurului; în delta: cazare si transport cu mijloace specifice; ghizi specializati; asistenta locala, taxe A.R.B.D.D. totul inclus.

S-a mai aratat ca pentru realizarea acestor tururi, firma S.C. … S.R.L. … avea încheiate contracte de prestari servicii turistice cu diferite firme din tara care asigura serviciile turistice solicitate de partenerii straini; programele turistice se încheie în delta unde firma S.C. … S.R.L. … are propria flota compusa din 2 hoteluri plutitoare, salupe, remorcher, ambarcatiuni de agrement, barci; la finalul fiecarui circuit turistic se face un decont de venituri si cheltuieli pentru fiecare pachet turistic în parte, unde se evidentiaza facturile emise de beneficiarii din tara în legatura cu: cazare, masa servita, transport auto, ruta nr. km, lista de turisti, taxe aeroport, intrari în muzee, cheltuieli accidentale; la acestea se mai adauga cheltuielile facute de firma în delta: motorina, uleiuri, benzina, alimente, apa minerala, bauturi consumabile, hoteliere, taxe portuare, taxe A.R.B.D.D., salarii personal.

S-a mai aratat ca, pâna la acest moment, toate deconturile de cheltuieli facute si derulate de S.C. … S.R.L. …, cu grupuri organizate, au fost mai mici decât veniturile, astfel încât firma a evoluat constant platind TVA si impozit pe profit în fiecare an, fara restante si fara incidente fiscale; din anul 1995 si pâna în prezent, evidentele fiscale au fost tinute de aceeasi contabila sefa; în cei 14 ani de activitate fiscala, controalele facute de Administratia Finantelor Publice Tulcea au constatat tinerea unei evidente fiscale corecte, drept pentru care, de multe ori, a beneficiat de recuperarea TVA deductibil.

S-a mai precizat ca, în perioada 17.09.2009 – 30.09.2009, cu ocazia ultimei inspectii fiscale, s-au întocmit raportul de inspectie fiscala partiala nr. 25690 din 30.09.2005 si decizia de impunere privind obligatii suplimentare de plata nr. 347/30.09.2009, în suma de 75.616 lei reprezentând TVA nedeductibil pentru facturi emise în perioada 2005 – 2009 la care se adauga si majorari de întârziere aplicare la aceasta suma de 49.294 lei; fata de aceste acte, reclamanta a acceptat ca fiind întemeiata o suma de 3.269 lei TVA nedeductibil cu penalitati de întârziere aferente; pentru restul sumei de 71.987 lei reprezentând TVA nedeductibil si recalcularea majorarilor de întârziere în suma de 49.294 lei, în termen legal, s-a depus contestatia înregistrata la D.G.F.P. Tulcea sub nr. 16308 din 05.11.2009; atasat acesteia s-au depus exemplificativ un numar de 4 pachete turistice, însa pârâta fara sa astepte raspunsul la contestatie a emis somatia nr. 734850 din 19.11.2009 si titlul executoriu nr. 734779 din 19.11.2009 pentru sumele de 75.616 lei TVA nedeductibil si 49.164 lei dobânzi si penalitati de întârziere.

S-a mai aratat ca reclamanta a solicitat suspendarea la plata a acestor sume pentru o perioada de 6 luni iar pârâta a acceptat amânarea la plata a obligatiilor înscrise în titlul executoriu cu conditia S.C. … S.R.L. … sa vina cu un gaj si sa semneze procesul-verbal de sechestru pentru bunuri mobile nr. 15608 din 26.11.2009 pentru suma de 140…. lei; suspendarea s-a aprobat pentru o perioada de 2 luni.

S-a mai precizat ca Biroul de solutionare contestatii a emis Decizia nr. 52 din 02.12.2009 privind solutionarea contestatiei nr. 16308 din 05.11.2009 depusa de catre S.C. … S.R.L. …; comisia a admis contestatia doar pentru cele patru exemplare de pachete servicii turistice atasate la contestatie, respectiv pentru suma de 6.393 lei TVA deductibil si 5.040 lei majorari fara sa ia în considerare faptul ca din cei 5 ani verificati s-au depus aleatoriu doar 4 exemplare de pachete turistice.

S-a mai aratat ca, prin Decizia nr. 2/18.12.2009 pârâta a stabilit, urmare a contestatiei depuse ca reclamanta trebuia sa plateasca suma de 65.594 lei TVA nedeductibil si majorari de întârziere în suma de 44.254 lei, dupa contestatie, în total suma de 109.848 lei.

S-a mai sustinut ca aceeasi comisie a refuzat sa accepte suma de 22.448 lei TVA deductibil provenit din materiale si manopera facturate pentru finalizarea investitiei începuta în anul 2004, motivând ca locuinta de serviciu nu a fost declarata ca punct de lucru.

S-a mai aratat ca, în acelasi dosar de decont facturi 2007 – 2008 locuinta de serviciu, de la pozitia 9 de mai sus, erau doua facturi tâmplarie PVC, pentru care au fost luate în considerare la deductibilitatea TVA, în suma de 1.333 lei; furnizorii care au emis cele doua facturi nu au scris pe cuprinsul acestora “taxare inversa” iar S.C. … S.R.L. … în calitate de beneficiar a acceptat facturile emise ca atare, conform CAEN Rev. 1 grupa 2812, unde era încadrata activitatea de fabricare tâmplarie PVC; facturile în cauza si nici alte surse de informare nu aratau ce cod CAEN avea furnizorul tâmplariei PVC; ordinul MEP nr. 155/2007 stipulând clar ca numai activitatile care se încadreaza în grupa CAEN 45 aplica aceste prevederi si ca în mod gresit nu s-au dedus de la TVA aferent celor doua facturi, suma de 1.333 lei.

In dovedire, reclamanta a depus la dosar o serie de înscrisuri si a solicitat efectuarea unei expertize contabile.

Pârâta, legal citata, a depus întâmpinare la dosar, solicitând disjungerea cauzei în ceea ce priveste actiunea formulata împotriva procesului-verbal de sechestru pentru bunuri mobile nr. 15608 din 26.11.2009 si declinarea competentei de solutionare a cauzei în favoarea Judecatoriei Tulcea, disjungerea cauzei în ceea ce priveste actiunea principala formulata împotriva Deciziei nr. 2/18.12.2009 si formarea unui dosar propriu pe rolul Tribunalului Tulcea.

Prin întâmpinare, s-a mai aratat ca, în ceea ce priveste TVA în suma de 48.206 lei din facturi de prestari servicii turistice, nu putea fi retinuta motivarea reclamantei ca organele de inspectie fiscala nu au tinut cont ca serviciile presate de terti au fost pentru realizarea de operatiuni impozabile, conform art. … si a art. 146 Cod fiscal, prevederile legale invocate de organele de control priveau cheltuielile nedeductibile privind determinarea impozitului pe profit, nu taxei pe valoarea adaugata si ca pe facturile emise de S.C. … S.R.L. Tulcea scria “cazare” si nu “prestari servicii turistice”, cum era înscris în raportul de inspectie fiscala, întrucât art. … alin. 8 lit. a) din Legea Nr. 571/2003 care prevede ca pentru exercitarea dreptului de deducere a taxei pe valoarea adaugata, orice persoana impozabila trebuie sa justifice dreptul de deducere în functie de felul operatiunii cu unul dintre urmatoarele documente: a) cu factura fiscala.

S-a mai aratat ca art. 21 alin. 4 lit. m) din Legea nr. 571/2003 prevede ca urmatoarele cheltuieli nu sunt deductibile: cheltuieli cu servicii de management, consultanta, asistenta sau alte prestari acestora în scopul activitatilor desfasurate si pentru care nu sunt întocmite contracte;

Fata de dispozitiile punctului 48 din normele metodologice de aplicare a Legii nr. 571/2003 privind Codul fiscal, pentru a deduce cheltuielile cu serviciile de management, consultanta, asistenta sau alte prestari de servicii trebuie sa îndeplineasca cumulativ urmatoarele conditii: serviciile trebuie sa fie prestate, sa fie executate în baza unui contract care sa cuprinda date referitoare la prestatori, termene de executie, precizarea serviciilor prestate, precum si tarifele percepute, respectiv valoarea totala a contractului, iar defalcarea cheltuielilor de aceasta natura sa se faca pe întreaga durata de desfasurare a contractului; prestarea efectiva a serviciilor se justifica prin situatii de lucrari, procese-verbale de receptie, rapoarte de lucru, studii de fezabilitate, de piata sau orice alte materiale corespunzatoare;

Cu privire la taxa pe valoarea adaugata în suma de 22.448 lei considerata nedeductibila de organele de inspectie fiscala întrucât nu era declarata punct de lucru, sediu secundar sau filiala pâna la data controlului si reclamanta mai avea o locuinta de serviciu în strada Dimitrie Sturza nr. 6 folosita partial, iar constructia de pe strada … nu a fost declarata punct de lucru pâna la data controlului si nici nu au fost depuse documente din care sa rezulte ca locuinta de serviciu era destinata utilizarii în folosul de operatiuni taxabile sau ca urma sa gazduiasca pe viitor biroul de contabilitate, sediul firmei, bucataria, spalatoria si serviciile anexe activitatii.

Cu privire la suma de 1.333 lei s-a aratat ca aceasta a fost dedusa eronat de societate în anul 2007 aferenta lucrarilor de si montare tâmplarie PVC înscrisa numai în jurnalul de cumparare; acestea se încadrau, potrivit anexei Ordinului presedintelui Institutului National de Statistica nr. 601/2002 în grupa 45 “Constructii” subgrupa 4542, pentru care se aplica masurile de simplificare conform art. 2 alin. 1 din O.M.F. nr. 155/2007.

S-a mai aratat ca, în ceea ce priveste accesoriile în suma de 44.254 lei aferente taxei pe valoarea adaugata s-a retinut ca sunt aferente diferentei totale de TVA în suma de 75.616 lei (contestata partial la organul fiscal de reclamanta) si ca acestea reprezinta masura accesorie în raport cu debitul iar prin contestatia formulata de reclamanta si înaintata organului fiscal, aceasta nu a obiectat asupra modului de calcul a acestora, în ceea ce priveste numarul zilelor de întârziere si cota aplicata.

In ceea ce priveste capatul de cerere referitor la ridicarea masurii sechestrului asigurator, instanta a dispus disjungerea cauzei si declinarea competentei de solutionare a cauzei în favoaea Judecatoriei Tulcea.

Nu puteau fi primite sustinerile pârâtei potrivit carora se impunea disjungerea cauzei în ceea ce priveste actiunea principala formulata împotriva Deciziei nr. 2 din 18.12.2009 pentru ca în respectiva situatie nu s-ar fi putut ajunge la o judecare unitara, existând riscul unor solutii contradictorii.

Prin Sentinta civila nr. … din 15.04.2010 pronuntata de Tribunalul Tulcea, s-a admis actiunea formulata de reclamanta, fiind anulata Decizia nr. 2 din 18.12.2009 si în parte Decizia nr. 52/02.12.2009, emise de Directia Generala a Finantelor Publice Tulcea cu privire la respingerea de catre pârâta a contestatiei formulata de S.C. … S.R.L. privind suma de 109.848 lei (art. 3 din decizie).

S-a dispus ca onorariu expert în suma totala de 1.625 lei achitat de reclamanta conform chitantelor seria TTD nr. 2120060, nr. 1972638) si seria TTD Nr. 2129127, nr. 2008573/1 în contul Biroului Local de Expertize Tulcea sa fie platit catre expert Dumitru Nicolina.

A fost obligata pârâta sa plateasca reclamantei suma de 3.331 lei cu titlu de cheltuieli de judecata.

Din cuprinsul raportului de expertiza contabila – expert Dumitru Nicolina, întocmit în cauza, a rezultat ca, în perioada 2005 – 2009, reclamanta a desfasurat activitati potrivit actului constitutiv, având ca activitate principala “Activitati ale Tur – operatorului (Cod CAEN 7912) si alte activitati secundare, cum ar fi: cazare (Cod CAEN 5510, 5520, 5590), masa (Cod CAEN 5610, 5630), activitati ale agentiilor turistice (Cod CAEN 8211) etc. Reclamanta este o persoana impozabila (art. 127 din Legea nr. 571/2003), desfasurând activitati de prestari servicii cuprinse în sfera de aplicare a TVA cu cota standard de 19% si 9%, conform art. 129, art. 140 alin. 1 si 2 lit. f) din Legea nr. 571/2003. Pentru activitati ale agentiilor turistice (Cod CAEN 8211), reclamanta a optat pentru aplicarea regimului normal de taxa potrivit art. 152 lit. 7 din Legea nr. 57/2003, înregistrând în si în jurnalele de cumparaturi si vânzari toate documentele privind taxa pe valoare adaugata.

Societatea reclamanta justifica dreptul de deducere a TVA, asa cum si pârâta a consemnat în raportul de inspectie fiscala nr. 21582 din 16.02.2005, raport facut anterior celui prezent care a generat litigiul. Pentru aceasta a determinat cuantumul deducerilor, fiind în suma de 442.606 lei.

Din cuprinsul aceluiasi raport a rezultat ca: reclamanta avea dreptul la deducere a T.V.A. pentru suma de 48.206 lei; aceasta suma respinsa în raportul de inspectie fiscala, cu acceptare partiala pentru suma de 6.393 lei, prin Decizia nr. 52/02.12.2009, rezultata din facturile fiscale pentru prestatiile tertilor privind cazare, masa, transport si alte prestatii efectuate grupurilor de turisti în numele reclamantei, conform contractelor încheiate, note de comanda etc., reclamanta care la rândul sau a generat venituri taxabile din punct de vedere fiscal (art. … si art. 146 din Legea nr. 571/2003) emitând facturi fiscale catre grupurile de turisti care au beneficiat de totalul serviciilor. Aceste prestatii turistice au fost efectuate numai pentru grupuri de turisti straini, necesitând planificare riguroasa a fiecarui grup cu toate detaliile sejurului (transport, masa, cazare, vizite, degustari, simpozioane, conferinte etc., asigurându-se o parte din servicii cu ajutorul tertilor pe baza de contracte, note de comanda, note telefonice + fax etc.; reclamanta are dreptul de deducere a TVA pentru suma de 1.333 lei, rezultata din facturile fiscale ale tertilor privind lucrarile de executare si montare tâmplarie PVC prin faptul ca atât furnizorul cât si beneficiarul si-au însusit TVA-ul cuprins în facturile fiscale; la art. 160 din Legea nr. 571/2003 sunt prevazute masurile de simplificare (taxarea inversa) aplicabile în anumite conditii, dar care nu privesc pe reclamanta.

A mai retinut tribunalul ca reclamanta avea dreptul de deducere a TVA pentru suma de 22.448 lei; din documentele justificative din evidenta contabila care au stat la baza realizarii obiectivului de investitii din Tulcea, str. … nr. … din perioada 2004 – 2009 a rezultat ca valoarea acestei cladiri era de 361.072,99 lei, investitie realizata atât din surse proprii cât si din credita contractate la banci în vederea dezvoltarii bazei materiale, care pe viitor, odata cu receptia si darea în exploatare, sa genereze venituri taxabile din punct de vedere fiscal (impozit profit, impozit cladiri si teren, TVA etc.), pentru care pârâta, nejustificat nu da dreptul de deducere TVA suma de 22.448 lei, suma rezultata doar din documentele de la sfârsitul anului 2007 si anul 2008. S-a sustinut acest drept de deducere TVA prin faptul ca: obiectivul de investitii a fost început în anul 2004, pe un teren proprietate a societatii reclamante, iar terminarea acestui obiectiv cu posibilitatea punerii în exploatare a fost dupa data controlului fiscal din data de 30.09.2009, având în vedere ca avizele si racordarea la reteaua electrica, la gaze, etc., s-au facut dupa aceasta data, pentru ca la data de 03.11.2009, reclamanta sa declare acest punct de lucru la Oficiul Registrului Comertului – Tulcea, conform certificatului constatator, ca fiind sediu secundar pentru activitati ale agentiilor turistice Cod CAEN 7911; la data încheierii controlului fiscal (30.09.2009) aceasta constructie era nefunctionala.

De asemenea, în autorizatia de construire din anul 2004 era mentionata “locuinta S + P – M” si nicidecum locuinta de serviciu, destinatia putând fi schimbata la receptia finala si punerea în exploatare, fie pentru utilizare în generare de venituri taxabile potrivit activitatilor din actul constitutiv (atât ca impozitare a veniturilor cât si colectare TVA), fie pentru vânzare cladire, care sub orice aspect privind aceasta cladire ar fi condus la înregistrare de venituri taxabile.

Impotriva acestei sentinte a declarat recurs Directia Generala a Finantelor Publice Tulcea, care a criticat-o ca netemeinica, nelegala, iar prin Decizia civila nr. 826/CA/17.11.2010 a Curtii de Apel Constanta s-a admis recursul, s-a casat hotarârea recurata si s-a trimis cauza spre rejudecare aceleasi instante.

S-a retinut ca, prin Sentinta civila nr. … din 15.04.2010, pronuntata de Tribunalul Tulcea s-a admis actiunea formulata de reclamanta, fiind anulata Decizia nr. 2 din 18.12.2009 si în parte Decizia nr. 52/02.12.2009 emise de Directia Generala a Finantelor Publice – Tulcea cu privire la respingerea de catre pârâta a contestatiei formulata de S.C. … S.R.L. privind suma de 109.848 lei, fara a se pronunta cu privire la decizia nr. 347/30.09.2009 si dispozitia de masuri nr. 25690/30.09.2009.

Curtea a constatat ca simpla anulare a unei decizii emisa în solutionarea unei contestatii administrative lasa neatins titlul de creanta, respectiv Decizia nr. 347 din 30.09.2009 si dispozitia de masuri nr. 25690 din 30.09.2009, în legatura cu legalitatea carora instanta de fond nu s-a pronuntat, în conditiile în care ceea ce dobândeste putere de lucru judecat este dispozitivul unei hotarâri si nu considerentele, care nu putea decât sa explice solutia adoptata prin dispozitiv.

Instanta de fond nu a motivat în fapt si în drept hotarârea de anulare a Deciziei nr. 2/18.12.2009 emisa de Activitatea de Inspectie Fiscala în solutionarea contestatiei împotriva Dispozitiei nr. 25690 din 30.09.2009 în conditiile în care masurile contestate de reclamanta – 3, 4, 5, nu vizau TVA ci determinarea corecta a bazei de impozitare a veniturilor realizate din prestarea activitatii, deoarece societatea nu era o agentie de voiaj.

Dupa casare cu trimitere, cauza s-a înregistrat sub nr. …/88/2010/1c.

In cauza, s-a efectuat o alta expertiza contabila de catre expert Damianov Maria, în vederea stabilirii valorii reale a datoriei contestatoarei catre bugetul statului, constând în TVA si accesorii.

Analizând actele si lucrarile dosarului, instanta retine urmatoarele:

In urma inspectiei fiscale partiale efectuata de Activitatea de Inspectie Fiscala la S.C. … S.R.L. … s-a întocmit raportul de inspectie fiscala partiala nr. 25690 din 30.09.2009 în temeiul caruia a fost emisa decizia de impunere nr. 347 din 30.09.2009 prin care s-a stabilit în sarcina reclamantei urmatoarele obligatii fiscale: taxa pe valoarea adaugata în suma de 71.987 lsei si majorari de întârziere aferente taxei pe valoarea adaugata în suma de 49294 lei.

Prin Dispozitia nr. 25690 din 30.09.2009, Activitatea de Inspectie Fiscala a dispus în sarcina reclamantei, în temeiul art. 105 alin. 9 din O.G. nr. 92/2003, o serie de masuri la pct. 1.1., ce urmau a fi puse în aplicare în termen de 30 de zile, fiind însa contestate de reclamanta urmatoarele: întocmirea jurnalelor de vânzari si cumparari speciale pentru realizarea serviciului unic în cadrul agentiei de turism, stabilirea corecta a bazei de impozitare privind serviciul unic, evidenta tehnico-operativa privind consumurile de alimente si combustibil.

Ca urmare a contestatiei formulata de reclamanta, prin Decizia nr. 52 din 02.12.2009 emisa de Directia Generala a Finantelor Publice Tulcea s-a dispus urmatoarele:

– D.G.F.P. Tulcea nu s-a învestit cu solutionarea contestatiei privind masurile stabilite prin Dispozitia nr. 25690 din 30.09.2009, urmând ca acestea sa fie solutionate de organul fiscal emitent conform art. 209 alin.2 din Codul de procedura fiscala;

– A fost admisa contestatia cu privire la suma de 11.433 lei reprezentând TVa – 6.393 lei si majorari de întârziere aferente TVA 5.040 lei si anulata decizia de impunere nr. 347/30.09.2009 pentru aceste sume.

– A fost respinsa contestatia pentru suma de 109.848 lei reprezentând 65.594 lei TVA si 44.254 lei majorari de întârziere aferente TVA stabilite prin Decizia de impunere nr. 347/30.09.2009.

Totodata, prin Decizia nr. 2/18.12.2009 emisa de Activitatea de Inspectie Fiscala a fost respinsa ca nefondata contestatia formulata de reclamanta S.C. … S.R.L. …, judetul Tulcea, împotriva Dispozitiei nr. 25690 din 30.09.2009 privind masurile stabilite de organele de inspectie fiscala, retinându-se ca fata de dispozitiile art. 1521) din Legea nr. 571/2003 si pct. 63 alin. 1 – 3 din H.G. nr. 44/2004, reclamanta avea obligatia sa tina evidenta speciala prin întocmirea jurnalelor de vânzari si cumparari speciale privind activitatea desfasurata, pentru stabilirea corecta a bazei de impozitare deoarece societatea nu este agentie de voiaj.

Din cererea de chemare în judecata rezulta ca reclamanta a solicitat anularea deciziilor nr. 52/02.12.2009, nr. 2 din 18.12.2009 si a raportului de inspectie fiscala partiala nr. 25690 din 30.09.2009.

Suma pentru care Directia Generala a Finantelor Publice a respins contestatia stabilita prin decizia de impunere nr. 347/30.09.2009 este de 109.848 lei, reprezentând 65594 lei TVA si 44.254 lei majorari de întârziere aferente TVA.

La rândul ei, suma de 65.594 lei TVA este cuprinsa din suma de 48.206 TVA din facturi, privind prestari turistice, facturi emise de furnizorii care au contribuit la realizarea pachetelor turistice, suma de 22.448 lei TVA aferenta achizitiilor de materiale de constructii în considerarea ideii ca reclamanta nu a depus documente din care sa rezulte ca locuinta de serviciu este destinata utilizarii, în folosul operatiunilor taxabile suma de 1.333 lei TVA aferenta facturilor pentru tâmplarie PVC (facturile nr. 6123514 din 30.01.2007 si 9194282 din 16.04.2007.

Pentru a stabili daca reclamanta contestatoare a dedus eronat TVA în suma de 48.206 lei, 22.448 lei aferenta investitiilor la locuinta de serviciu, daca s-a dedus sau nu corect TVA pentru lucrari de tâmplarie PVC si pentru a se determina valoarea reala a TVA datorat bugetului statului si a accesoriilor s-a efectuat expertiza contabila de catre expert Damianov Maria.

Referitor la suma de 48.206 lei reprezentând TVA la facturi de prestari servicii turistice ce nu a fost admisa la deducere, instanta retine ca, potrivit art. … din Legea nr. 571/2003 alin. 8, pentru exercitarea dreptului de deducere a taxei pe valoarea adaugata, orice persoana impozabila trebuie sa justifice dreptul de deducere în functie de felul operatiunii cu unul din urmatoarele documente, respectiv factura fiscala care trebuie sa cuprinda informatiile prevazute de art. 155 alin. 8.

Contestatoarea realizeaza venituri atât prin mijloace proprii (transport naval, cazare pentru pontoane, masa) cât si din prestari servicii efectuate de terte persoane (cazare, masa, vizitare muzee, manastiri, în diverse locatii din tara, oferind pachete de servicii turistice turistilor.

A rezultat ca reclamanta contestatoare nu realizeaza venituri din comisioane si nici nu a prestat servicii pentru persoane fizice si s-a conformat masurii dispuse de a se întocmi câte un dosar pe fiecare beneficiar al pachetului de servicii în asa fel încât se poate totaliza serviciul unic.

Din documentele existente la dosar si avute în vedere la realizarea expertizei rezulta ca facturile întocmite cuprind valoarea fiecarui serviciu (servicii cazare cu cota TVA 9%, servicii masa cu cota TVA 19%, servicii transport si alte servicii cu cota TVA 19%) iar facturile se comunica beneficiarului prin posta însotite de decont, totalul facturii exprimând venitul realizat de contestatoare prin mijloace proprii si prin prestari servicii efectuate de terte persoane.

Contestatoarea a oferit pachete turistice grupurilor de turisti, iar în perioada 2005 – 2009 a desfasurat activitati potrivit actului constitutiv având ca activitate principala “activitati ale tur-operatorilor”, alte activitati cazare, masa.

A rezultat din facturile anexate, cât si din raportul de expertiza contabila ca se justifica TVA datorat sau achitat, aferent bunurilor care i-au fost livrate si pentru prestarile de servicii care i-au fost prestate de persoane impozabile, iar pentru prestarile de servicii efectuate de alte persoane juridice are încheiate contracte care contin elemente ce privesc prestatorii, termenele de executie, serviciul prestat, documentul de decontare, foaie de parcurs, perioada, traseu tarif pe km, numar de turisti cazati, numar de zile, numar de mese, tarife pe persoane, pe zi, iar prestarile de servicii au fost contractate în acord cu contractele încheiate.

De altfel, expertul a prezentat aceste documente pe fiecare an în anexele 1 – 5 cuprinzând situatia pachetelor turistice contractate cu beneficiarii si a serviciilor prestate de furnizori pe baza de contract în perioada 2005 – 2009.

In anexa 6, expertul a prezentat situatia centralizata a TVA cu drept de deducere dar care nu a fost acceptat de D.G.F.P. pentru perioada 2005 – 2009 si din modul de evidentiere al cheltuielilor aferente unui pachet de servicii si factura emisa beneficiarului pentru realizarea acestui pachet de servicii cu facturarea separata pe cote de TVA rezulta ca si diferenta neacceptata la deducere TVA se justifica, cu documentele analizate, care îndeplinesc conditiile de deducere a diferentei de TVA.

In conditiile în care si factura taxei de aeroport este deductibila, rezulta ca reclamanta-contestatoare a dedus corect TVA în suma de 48.206 lei din facturi de prestari servicii turistice, astfel ca asa cum a concluzionat si expertul, nu mai datoreaza TVA de plata pentru servicii turistice.

Referitor la TVA în suma de 22448 lei aferent investitiei la locuinta de serviciu se retine ca, potrivit art. … alin. 2 lit. a, orice persoana are dreptul sa deduca taxa aferenta achizitiilor daca acestea sunt destinate utilizarii în folosul unor operatiuni taxabile.

Intrucât locuinta de serviciu din Tulcea, str. … nr. … nu era declarata punct de lucru, sediu secundar sau filiala pâna la data controlului si cum contestatoarea mai dispunea de o locuinta de serviciu în strada Dimitrie Sturza nr. 6 Bis, organele de inspectie fiscala au considerat ca nedeductibil TVA în suma de 22.448 lei aferenta investitiei de construire a locuintei.

Dar, din documentele verificate de expertul rezulta ca s-a luat hotarârea de catre conducerea societatii sa se mai construiasca înca o locuinta, a societatii prin reinvestirea profitului obtinut întocmindu-se si un memoriu justificativ privind cheltuielile de realizare a investitiei si durata acesteia, astfel ca locuinta a fost data în folosinta dupa luna octombrie 2009, s-a înregistrat ca punct de lucru la Oficiul Registrului Comertului la 9.11.2009.

In anexa 7 la raport se gasesc facturile emise de furnizorii care au contribuit la realizarea locuintei de serviciu, si având în vedere ca reclamanta, ca persoana impozabila, a initiat o activitate economica chiar de la momentul efectuarii primei investitii cu consecinta ca TVA platit pentru operatiunile premergatoare activitatii economice sa poata fi dedus, instanta apreciaza în acord si cu punctul de vedere al expertului ca suma de 22.448 lei a fost dedusa corect, astfel ca nici la acest reper nu se datoreaza TVA de plata.

Cu privire la suma de 1.333 TVA aferenta facturilor tâmplarie PVC se retine ca lucrarile de executare si montare tâmplarie PVC au fost montate în anul 2007, pe un ponton dormitor plutitor ce este încadrat din punct de vedere a clasificarii mijloacelor fixe în grupa a 2-a – instalatii tehnice, mijloace de transport din Catalogul privind clasificarea si duratele normale de functionare a mijloacelor fixe conform H.G. nr. 2139/2004.

Intrucât pontonul dormitor este un mijloc de transport, în cazul în care tâmplaria PVC este montata pe un bun mobil mijloc fix nu se aplica masuri de simplificare.

Conform art. 3 din Ordinul Ministrului Finantelor Publice nr. 155/2007 privind aplicarea masurilor de simplificare pentru lucrari de constructii-montaj, persoanele impozabile înregistrate în scopuri de TVA conform art. 153 din Legea nr. 571/2003 care nu au aplicat prevederile art. 160 alin. 2 lit. c) Cod fiscal, pentru lucrarile prevazute la art. 2 din ordin, vor proceda la corectarea facturilor emise conform art. 159 alin. 1 lit. b) privind corectarea documentelor emise si transmise beneficiarului.

Intrucât facturile primite de la furnizorii platitori de TVA sunt în conformitate cu art. 155 Cod fiscal si nu au fost corectate conform art. 159 alin. 1 lit. b), contestatoarea are dreptul la deducere TVA.

In conditiile în care nu exista TVA de plata, este evident ca nici majorarile de întârziere aferente sumei pretinse ca TVA nedeductibil nu sunt datorate.

Fata de toate aceste considerente, se va admite contestatia în sensul ca se va anula Decizia nr. 52 din 2 decembrie 2009 emisa de D.G.F.P. Tulcea în solutionarea contestatiei cu privire la suma de 109.848 lei compusa din suma de 65.594 lei TVA si 44.254 lei majorari.

Se va dispune totodata anularea si a deciziei de impunere nr. 347 din 30.09.2009 cu privire la aceasta suma nedatorata precum si în parte raportul de inspectie fiscala.

Cu privire însa la decizia nr. 2 din 18.12.2009, data în solutionarea contestatiei împotriva Dispozitiei de masuri nr. 25690 cu privire la pct. 3, 4, 5, se va respinge contestatia întrucât acestea au fost niste masuri stabilite a fi respectate, pentru activitatea viitoare a societatii.

In conformitate cu art. 274 Cod proc. civ., intimata va fi obligata la cheltuieli de judecata de 10.811 lei (fond, recurs si rejudecare) catre contestatoare.

In conditiile în care contestatia s-a solutionat pe fond, cererea privind suspendarea executarii si ridicarea masurii sechestrului sunt fara obiect.

10