Prin acţiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Brăila, reclamantul a chemat în judecată în baza Legii nr. 29/1990 pe pârâtul Consiliul Local – Comisia locală de aplicare a Legii nr. 10/2001, pentru ca, prin hotărârea ce se va pronunţa, pârâta să fie obligată să-i rezolve reclamaţia depusă cu scrisoarea din 7.09.2001.
în motivarea cererii sale, reclamantul a arătat că, faţă de refuzul nejustificat de emitere a dispoziţiei conform Legii nr. 10/2001, privind stabilirea dreptului de proprietate asupra lotului în suprafaţă de 500 mp teren vatră de casă atribuit tatălui său, a formulat prezenta acţiune.
Reclamantul a precizat că pârâtul nu şi-a îndeplinit obligaţia prevăzută de art. 5 alin. 1 din Legea nr. 29/1990, de a soluţiona în maxim 30 de zile reclamaţia trimisă la 7.09.2001.
In dovedirea susţinerilor sale, reclamantul a depus adresa din 24.08.2001 a consiliului local.
Prin întâmpinare, pârâtul consiliul local a invocat excepţia inadmisibilităţii acţiunii, pe motiv că o cerere de chemare în judecată întemeiată pe dispoziţiile Legii nr. 29/1990 poate fi admisă numai dacă s-a îndeplinit procedura prealabilă prevăzută de art. 5 din aceeaşi lege, ceea ce reclamantul nu a îndeplinit.
Pe fond, pârâtul a susţinut că reclamantul nu a depus acte doveditoare ale dreptului de proprietate la Comisia de aplicare a Legii nr. 10/2001, motiv pentru care, prin adresa din 24.08.2001, i-a pus în vedere reclamantului acest lucru.
Prin sentinţa civilă nr. 356 din 11.04.2002, pronunţată de Tribunalul Brăila, s-a respins acţiunea formulată de reclamant împotriva consiliului local ca nefondată.
Pentru a pronunţa această sentinţă s-au avut în vedere următoarele.
Reclamantul nu a fost vătămat în drepturile sale printr-un act administrativ şi nici prin refuzul nejustificat al unei autorităţi administrative de a-i rezolva cererea referitoare la un drept recunoscut de lege, întrucât refuzul este justificat de faptul că reclamantul nu a depus actul de proprietate.
Instanţa a mai reţinut că reclamantul este nemulţumit de modul de soluţionare a unei cereri cu referire la aplicarea Legii nr. 10/2001 şi, deci, nu calea contenciosului administrativ o poate rezolva.
împotriva sentinţei civile nr. 356 din 11.04.2002, pronunţată de Tribunalul Brăila, a declarat recurs reclamantul, criticând-o sub aspectul nelegalităţii şi netemeiniciei şi solicitând admiterea recursului, precum şi modificarea acesteia în sensul admiterii acţiunii.
Prin motivele de recurs s-a învederat că în mod greşit instanţa de fond nu s-a pronunţat în legătură cu obligarea pârâtei la emiterea deciziei cu privire la restituirea terenului de 500 mp.
Totodată, soluţia instanţei de fond este nemotivată, existând contradicţie între considerente şi dispozitiv.
Recursul a fost considerat nefondat.
Verificându-se legalitatea şi temeinicia sentinţei civile recurate prin prisma motivelor de recurs, precum şi din oficiu, s-a constatat că instanţa de fond a făcut o apreciere justă a probelor dosarului, pronunţând o sentinţă temeinică şi legală.
Scrisoarea din 24.08.2001, la care se referă reclamantul, nu este un act administrativ în înţelesul prevederilor art. 1 din Legea nr. 29/1990, modificată. Prin actul menţionat mai sus i s-a adus la cunoştinţă reclamantului că nu a depus toate actele la dosarul constituit la Comisia pentru aplicarea Legii nr. 10/2001, în sensul că îi lipseşte actul de proprietate, act necesar discutării acestui dosar.
Reclamantul nu a fost vătămat în drepturile sale printr-un act administrativ şi nici prin refuzul nejustificat al unei autorităţi administrative de a i se rezolva cererea referitoare la un drept recunoscut de lege.
Pe de altă parte, instanţa de fond a reţinut că reclamantul este nemulţumit de modul de soluţionare a unei cereri formulată conform Legii nr. 10/2001.
Conform Legii nr. 10/2001, reclamantul poate să formuleze acţiune injustiţie şi nu să aleagă calea contenciosului administrativ.
Faţă de cele de mai sus, recursul reclamantului a fost considerat nefondat şi, conform art. 296, în referire la art. 316 C. proc. civ. a fost respins ca atare.
C.A. Galaţi, decizia nr. 838/R/28.08.2002
