Prin sentinţa civilă nr. 1016 din 17.10.2001, Tribunalul Arad a admis acţiunea în administrativ formulată de reclamanta societate comercială împotriva pârâtei Direcţia Generală a Vămilor, a anulat actul constatator, a obligat pârâta să restituie reclamantei suma de 133.765.067 lei, reprezentând taxe vamale şi penalităţi achitate.
Totodată, a dispus emiterea actelor procedurale legale privind operaţiunea de leasing, obligând pârâta să plătească reclamantei suma de 350.000 lei cheltuieli de judecată.
în considerentele hotărârii s-au reţinut următoarele.
Potrivit actului constatator, Biroul Vamal Arad a dispus încheierea regimului vamal suspensiv conform art. 95 alin. 2 din Legea nr. 141/1997 şi a stabilit o datorie vamală cu penalităţi de întârziere în sumă de 246.341.538 lei.
împotriva acestui act constatator, reclamanta a înregistrat contestaţia din 15.02.2001.
Prin decizia din 11.06.2001, Direcţia Generală a Finanţelor Publice Arad s-a dezînvestit de soluţionarea contestaţiei şi a stabilit că actul constatator poate fi atacat la instanţa judecătorească, potrivit dispoziţiilor Codului de procedură civilă.
Prin întocmirea actului constatator, Biroul Vamal Arad a emis, potrivit dispoziţiilor art. 155 alin. 3 din Regulamentul de aplicare a Codului Vamal al României, un titlu executoriu pentru încasarea taxelor vamale şi a altor drepturi de import, fără însă ca anterior să emită un titlu de creanţă, în sensul definit de prevederile art. 25 din O.G. nr. 11/1996. Astfel, reclamanta nu a avut posibilitatea să verifice dacă taxa vamală a fost calculată conform prevederilor art. 27 alin. 3 din O.G. nr. 51/1997, întrucât, în data de 1.05.2001, a încheiat un act adiţional la contractul de leasing din 28.08.1997 şi, la data de 8.06.2001, a achitat sumele cuprinse în actul constatator.
Faţă de această situaţie, reţinând că prin emiterea actului constatator reclamanta a fost vătămată în drepturile sale şi că sunt întrunite cerinţele art. 1 din Legea nr. 29/1990, s-a făcut aplicarea dispoziţiilor art. 11 din Legea nr. 29/1990 iar instanţa a admis acţiunea reclamantei.
în termen, pârâta Direcţia Generală a Vămilor, prin Direcţia regională Vamală Interjudeţeană Arad a declarat recurs împotriva sentinţei, cerând modificarea ei, în sensul respingerii acţiunii. S-a apreciat că prima instanţă a greşit învestindu-se ca instanţă de contencios, cu toate că Direcţia Generală a Finanţelor Publice, prin decizia nr. 394/2001 se dezînvesteşte, îndrumând-o pe contestatoare să atace actul constatator la instanţa judecătorească de drept comun, competentă potrivit Codului de procedură civilă.
S-a mai susţinut că decizia Direcţiei Generale a Finanţelor Publice Arad are la bază art. 61 din Legea nr. 141/1997, dar în condiţiile acestui text de lege declaraţia vamală în detaliu şi actele constatatoare încheiate de autoritatea vamală constituie titlu executoriu pentru urmărirea şi încasarea drepturilor de import şi export. Drept urmare, în baza art. 166-167 C. proc. civ., acestea sunt documentele emise de autoritatea vamală ce pot fi atacate în condiţiile O.U.G. nr. 13/2001.
Despre declaraţia vamală din 31.01.1998 s-a susţinut că este titlu de creanţă, respectiv titlu executoriu conform O.G. nr. 11/1996 şi stă la baza emiterii actului constatator, instanţa de fond având o opinie eronată asupra acestuia.
în consecinţă, recurenta a cerut casarea sentinţei şi, în fond, respingerea acţiunii.
Curtea, analizând recursul pentru motivele învederate, precum şi pentru toate motivele de nelegalitate şi netemeinicie, potrivit art. 304 alin. 1 C. proc. civ., a constatat că este întemeiat, însă pentru considerentele ce urmează.
Actul constatator privind taxele vamale şi alte drepturi cuvenite bugetului se supune, în privinţa contestării lui, prevederilor art. 1 din O.U.G. nr. 13/2001.
în temeiul acestui act normativ, organele specializate din cadrul Direcţiei Generale a Finanţelor Publice Arad s-au conformat dispoziţiilor art. 15 coroborat cu art. 5, realizând procedura prealabilă necesară pentru promovarea acţiunii în contencios administrativ, aşa cum se dispune prin art. 12 şi art. 15 pct. 3 din ordonanţa sus-citată.
Aşa fiind, contestatorul a atacat decizia dată de D.G.F.P. Arad la instanţa competentă – Tribunalul Arad, cerând anularea acesteia, precum şi a actului constatator.
Este de menţionat că documentul vamal din 31.01.1998, despre care se face vorbire în cuprinsul actului constatator, constituie actul ce oferă date despre felul operaţiunii vamale, şi nicidecum nu se poate identifica cu actele emise de organul de pentru realizarea creanţei bugetare din speţă, aşa cum sunt acestea prevăzute de Titlul III al O.G. nr. 11/1996 privind executarea creanţelor bugetare.
Confuzia poate proveni din aceea că actul constatator emis de autoritatea vamală constituie titlu executoriu. Creanţa pe care o constată este o creanţă bugetară, a cărei executare urmează procedura instituită prin O.G. nr. 11/1996.
în situaţia contestării formelor de executare emise în baza O.G. nr. 11/1996, competenţa aparţine instanţei de drept comun, iar nu instanţei de contencios.
în speţă, aşa cum s-a menţionat, este în discuţie actul constatator de competenţa contenciosului, Tribunalul Arad fiind competent să se pronunţe în primă instanţă.
Tribunalul, în mod greşit însă nu s-a pronunţat asupra fondului cauzei şi nu a analizat legalitatea şi temeinicia actului constatator, care este în acelaşi timp titlu de creanţă şi titlu executoriu, prin însăşi natura sa.
Au fost menţionate dispoziţiile art. 25 din O.G. 11/1996, potrivit cărora titlul de creanţă devine titlu executoriu de la data la care creanţa bugetară este scadentă prin expirarea termenului de plată prevăzut de lege sau stabilit de organul competent, ori în alt mod prevăzut de lege.
Date fiind cele ce preced, instanţa a admis recursul, a casat sentinţa şi a procedat la trimiterea cauzei aceleiaşi instanţe pentru judecarea fondului, în baza art. 312 pct. 5 C. proc. civ.
C.A. Timişoara, decizia civilă nr. 15 din 29.01.2002
