Prin acţiunea precizată înregistrată pe rolul Curţii de Apel Timişoara – Secţia comercială şi de administrativ, reclamanţii T.G., T.I., T.E., S.F., S.P. şi T.F., în contradictoriu cu pârâţii Ministerul Industriei şi Resurselor şi SC F. SA Caransebeş, au solicitat anularea certificatului de atestare a dreptului de proprietate asupra terenurilor emis de primul pârât în ce priveşte atribuirea suprafeţei de teren de 2586 mp, înscris în cartea funciară în proprietatea celei de a doua pârâte, să se anuleze ca nelegală dezmembrarea terenului efectuată la cererea celei de a doua pârâte, să se rectifice înscrierile din cartea funciară şi să se revină la situaţia anterioară de carte funciară.
în motivarea acţiunii, reclamanţii au arătat că pârâtul Ministerul Industriei şi Resurselor a eliberat pârâtei societate pe acţiuni, certificatul de atestare a dreptului de proprietate pentru terenul în litigiu, cu toate că terenul este proprietatea lor, aşa cum rezultă din extrasul de carte funciară şi din sentinţa civilă nr. 3514/2000, pronunţată de Judecătoria Caransebeş, prin care pârâta societate pe acţiuni a fost obligată să le lase în deplină proprietate terenul înscris în acea carte funciară.
Totodată, s-a susţinut că s-a procedat la eliberarea certificatului atacat fără o verificare temeinică a titlurilor pârâtei cu privire la terenurile pentru care a solicitat aplicarea H.G. nr. 834/1991.
Prin sentinţa civilă nr. 49/CA/P din 26.02.2002, instanţa de fond a admis cererea precizată, a anulat ca nelegal certificatul de atestare a dreptului de proprietate asupra terenurilor emis de primul pârât în ceea ce priveşte atribuirea suprafeţei de teren de 2586 mp înscris în cartea funciară în proprietatea celei de a doua pârâte.
Totodată, s-a declinat competenţa materială de soluţionare a cererii formulate de reclamanţi pentru partaj, rectificarea de carte funciară şi restabilirea situaţiei anterioare de carte funciară în favoarea Judecătoriei Caransebeş.
în motivarea soluţiei instanţa a reţinut următoarele.
Prin certificatul de atestare a dreptului de proprietate asupra terenurilor, pârâtul Ministerul Industriei şi Resurselor Bucureşti a atribuit în proprietate pârâtei o suprafaţă de teren de 2586 mp înscrisă în cartea funciară în condiţiile H.G. nr. 834/1991 emis cu aplicarea prevederilor Legii nr. 15/1990 privind reorganizarea unităţilor economice de stat ca regii autonome şi societăţi comerciale.
Potrivit extraselor de carte funciară privitoare la teren, acesta este şi a fost proprietatea tabulară a reclamanţilor, cu titlu de moştenire sau .
De asemenea, prin sentinţa civilă nr. 3514/2000 pronunţată de Judecătoria Caransebeş, pârâta a fost obligată să lase reclamanţilor în deplină proprietate terenul înscris în cartea funciară.
Potrivit art. 1 din Legea nr. 29/1990, acţiunea în contencios administrativ se justifică în situaţia când printr-un act administrativ este vătămat un drept recunoscut de lege în favoarea celui care reclamă.
în cauza de faţă s-a constatat că certificatul atacat încalcă dreptul de proprietate al reclamanţilor privitor la suprafaţa de teren de 2586 mp înscrisă în cartea funciară.
Certificatul în litigiu s-a eliberat pe seama pârâtei, cu încălcarea prevederilor art. 1 din H.G. nr. 834/1991, care prevede că terenurile aflate în patrimoniul societăţilor comerciale cu capital de stat la data înfiinţării acestora, necesare desfăşurării activităţii conform obiectului lor de activitate, se determină de către organele abilitate locale sau centrale ale puterii administrative.
Pârâta nu a deţinut în patrimoniul său nicicând terenul în litigiu, pentru că nu a avut nici un drept de administrare directă asupra acestuia, în temeiul vreunui titlu emis de organele abilitate legal.
Constatarea că a edificat anumite construcţii pe respectivul teren, potrivit sentinţei civile nr. 18/1997 pronunţată de Judecătoria Caransebeş, nu conferă un titlu pârâtei care să echivaleze cu dreptul de administrare asupra imobilului şi, de altfel, acest drept nici nu a putut exista din moment ce terenul nu a fost proprietate de stat, aşa cum rezultă din conţinutul extrasului de carte funciară.
Privitor la cererile reclamanţilor legate de rectificarea înscrierilor din cartea funciară, competenţa de soluţionare a acestora revine instanţei de drept comun, potrivit dispoziţiilor Decretului-lege nr. 115/1938 coroborate cu art. 1 pct. 1 C. proc. civ.
C.A. Timişoara – Secţia comercială şi de contencios administrativ, sentinţa civilă nr. 49/CA/P/26.02.2002
