Prin sentinţa civilă nr. 703/E din 16 decembrie 2005, Tribunalul Iaşi a admis, în parte, acţiunea formulată de intervenientul în interes propriu T.C.I., în contradictoriu cu pârâţii Consiliul Judeţean Iaşi şi SC RECONS SA Iaşi, dispunând anularea parţială a certificatului de atestare a dreptului de proprietate asupra terenurilor seria IS nr. 0290/22.10.2003, emis în favoarea pârâtului S.C. RECONS S.A. Iaşi, respectiv cu privire la suprafaţa de 672,38 m2 teren situat în parcela 1(2493/1) astfel cum a fost identificat în raportul de expertiză depus la dosar, ce face parte integrantă din hotărâre.
Prin aceeaşi sentinţă a fost respinsă acţiunea formulată de reclamanţii O.F.V. şi O.V.D, în contradictoriu cu aceeaşi pârâţi, pentru lipsa calităţii procesuale active, precum şi cererea de interes alăturat formulată de intervenienta B.V. ca nefondată.
Pentru a se pronunţa astfel, prima instanţă reţinut că, potrivit certificatului de legatar nr. 15/2004, reclamanţii O.V. şi O.V. au calitatea de moştenitori ai defunctei T.A., căreia i-a aparţinut imobilul situat în Iaşi, str. Crişan nr. 12 (carte funciară 22459, număr cadastral 5242/1) compus din casă şi teren în suprafaţă de 2067,10 m2 intravilan, bun pe care defuncta l-a dobândit, ca bun proprietar, prin revendicare, în baza sentinţei civile nr. 6961/1993 a Judecătoriei Iaşi, drept intabulat în cartea funciară la data de 16.01.2002, în baza documentaţiei întocmită de O.J.C.G.C. Iaşi şi că reclamanţii au intabulat propriul drept de proprietate la data de 28 mai 2004.
Prima instanţă a mai reţinut că, prin sentinţa civilă nr. 6961/1993 a Judecătoriei Iaşi a fost admisă acţiunea în revendicare formulată de reclamanta R.A., în contradictoriu cu pârâţii Cooperativa „Solidaritatea” Iaşi, Cooperativa „Arta Încălţămintei” Iaşi şi SC Recons SA aşi, cu privire la imobilul situat în Iaşi, str. Crişan nr. 12 (fost str. Mitropolie nr. 2), compus din casă şi 2716 m2 teren, că prin decizia nr. 449/1993 Tribunalul Iaşi a dispus cu privire la despăgubiri, evacuare şi dreptul de retenţie, menţinându-se celelalte dispoziţii ale hotărârii apelate şi că, prin decizia nr. 270/1998 Curtea de Apel Suceava a dispus cu privire la îmbunătăţiri, menţinând celelalte dispoziţii ale deciziei recurate, reţinând că în apel şi în recurs pârâta SC Recons SA Iaşi a criticat hotărârea instanţei de fond doar sub aspectul valorii despăgubirilor acordate, fără a aduce în discuţie dreptul de proprietate al numitei T.A.
S-a reţinut de asemenea că, la data de 22.10.2003 a emis certificatul de atestare a dreptului de proprietate seria IS nr. 0290 în favoarea pârâtului SC Recons SA Iaşi, pentru suprafaţa de 1499, 892 teren situat în str. Crişan nr. 12A, P1/2493 şi o suprafaţă de 1499,87 m2, iar în P2/2494 o suprafaţă de 741,98 m2, că în încheierea de intabulare nr.19688/2003, pronunţată în baza cererii formulată de T.A. se menţionează suprafaţa de 667,90 m2 în parcela 1(2493/2), că potrivit actului de vânzare-cumpărare din anul 1916, numitul A.R. a cumpărat imobilul din str. Mitropoliei nr. 2, actualmente str. Crişan nr. 12, că în sentinţa civilă nr. 6961/1993 se precizează că imobilul ce a aparţinut lui T.A. se află în str. Crişan 12, fost str. Mitropolie nr. 12 şi se învecinează cu Şcoala de fete „Petre Răşcanu” şi că din certificatul emis de Arhivele Statului la 13.05.1993 rezultă în mod clar că proprietatea autoarei T.A. se afla în str. Crişan nr. 12, iar terenul proprietatea SC RECONS SA Iaşi în str. Mitropolie nr. 4 (fost proprietate a lui L.C. şi Şcoala de fete „Petre Răşcanu”) actualmente str. Crişan nr. 12.
Instanţa de fond a dispus efectuarea unei expertize, în cadrul căreia expertul a constatat că terenul în suprafaţă de 672,38 m2,proprietatea reclamanţilor, situat în str. Crişan nr. 12, se suprapune peste parcela 1 (2493), în suprafaţă de 1499,87 m2 proprietatea pârâtului SC RECONS SA Iaşi şi că în raport de această situaţie se poate reţine că suprafaţa de 672,38 m2 teren situată în parcela 1(2493/1), inclusă în certificatul de atestare a dreptului de proprietate seria IS nr. 0290 din 22.10.2003 nu aparţine pârâtei SC RECONS SA Iaşi.
Constatând că reclamanţii O.V şi O.V. nu mai sunt proprietarii imobilului ce face obiectul acţiunii, acţiunea formulată de aceştia a fost respinsă pentru lipsa calităţii lor procesuale active, admiţându-se în parte acţiunea formulată de intervenienta în interes propriu T.C.I. care a devenit proprietar al imobilului în baza contractului de autentificat sub nr. 1979/30.09.2005, anulându-se în parte certificatul nr. 0290/2003 pentru suprafaţa de teren precizată, astfel cum a fost ea individualizată în raportul de experţi, reţinându-se totodată că între intervenient B.V. şi S.C. RECONS S.A. Iaşi nu există nici un raport juridic.
Recursul pârâtei SC RECONS SA Iaşi a fost admis de Curtea de Apel Iaşi prin decizia nr. 159/CA/2006, reţinând că prin cererea introductivă la instanţă, reclamanţii şi cea care le-a succedat în drepturi, au solicitat „anularea certificatului de atestare dreptului de proprietate asupra terenurilor seria IS nr. 0290 din 22.10.2003” emis în favoarea SC RECONS SA Iaşi, pe motiv că acesta a fost „eliberat cu încălcarea drepturilor lor de proprietate”, recunoscut prin sentinţa civilă nr. 6961/30.06.1993 a Judecătoriei Iaşi.
Raportat la obiectul acţiunii – cerere de anulare a unui act administrativ – care dă şi limitele investirii instanţei de administrativ, prima instanţă era obligată să verifice dacă actul contestat a fost emis cu nerespectarea dispoziţiilor legale aplicabile în materie şi cu încălcarea dreptului pretins recunoscut şi ocrotit de lege reclamanţilor, întrucât numai în cazul în care ar fi constatat îndeplinirea cumulativă a condiţiilor cerute de art. 1 din Legea nr. 29/1990 (în vigoare la dat investirii tribunalului) ar fi putut considera actul ca anulabil.
Cercetând însă certificatul nr. 0290/2003, din această perspectivă, se constată că el a fost emis de către Consiliul Judeţean Iaşi în considerarea sentinţei civile nr. 13349/18.10.1999 a Judecătoriei Iaşi, care constată, în chip definitiv şi irevocabil, că reclamanta SC RECONS SA Iaşi are un drept de folosinţă şi administrare asupra terenului situat în Iaşi, str. Crişan nr. 12 A,în suprafaţă de 2.295,39 m2.
Actul emis de Consiliul Judeţean Iaşi, în temeiul art. 5 din H.G. nr. 834/1991, se vădeşte fi în deplină concordanţă cu reglementările în vigoare la data de 22.10.203, având în vedere că pârâta SC RECONS SA Iaşi a funcţionat, anterior anului 1989, ca întreprindere economică de stat, că ea a fost reorganizată sub forma unei pe acţiuni în baza Legii nr. 15/1990 şi a Legii nr. 15/1990 şi că în conformitate cu prevederile art. 20 din legea nr. 15/1990,bunurile ce se aflau în patrimoniul pârâtei la data înfiinţării sub denumirea de SC RECONS SA Iaşi, deveneau proprietatea menţionatei societăţi comerciale pe acţiuni, statul fiind la acel moment uni acţionar.
Nici una din părţi nu contestă că, la datat emiterii deciziei nr. 182/1991 a prefecturii Iaşi, prin care SC RECONS SA Iaşi a fost înfiinţată, aceasta avea în folosinţă şi în administrare terenul în suprafaţă de 667,90 m2 situat în str. Crişan nr. 12 A, pe care se aflau edificate construcţii în care îşi desfăşura activitatea una din secţiile sale productive.
Transformarea dreptului de administrare asupra acestui teren în drept de proprietate, în condiţiile stabilite prin Legea nr. 15/1990 şi Legea nr. 31/1990, s-a realizat prin parcurgerea de către pârâta-recurentă a procedurii consacrate prin H.G. nr. 834/1991, care la art. 1 statuează că terenurile aflate în patrimoniul societăţilor comerciale cu capital de stat la data înfiinţării acestora, necesare desfăşurării activităţii conform obiectelor lor de activitate, se determină de către autoritatea administrativă publică judeţeană, pentru societăţile comerciale înfiinţate prin decizia organului administraţiei locale de stat.
Certificatul 0290/2003, a cărui anulare se solicită prin acţiune, a fost emis de autoritatea competentă, în procedura consacrată de lege, în considerarea statului juridici şi al regimului juridic al bunurilor care se aflau în administrarea SC RECONS SA Iaşi la data înfiinţării ca societate comercială pe acţiuni, actul administrativ notificând altceva decât să conscare şi să dea materialitate unui drept preexistent.
Dreptul de proprietate, recunoscut recurentei prin legea nr. 15/1990 şi Legea nr. 31/1990, în procedura instituită prin H.G. nr. 834/1999 nu poate fi desfiinţat, prin anularea actului administrativ ce-i dă materialitate şi pentru faptul că dreptul de proprietate l defunctei T.A a fost recunoscut doar în raport cu pârâţii SOCOM „Arta Încălţămintei” Iaşi şi Cooperativa „Solidaritatea” Iaşi, dar nu şi în raport cu pârâta SC RECONS SA Iaşi.
Menţiunea din certificatul de legatar emis în favoarea reclamantelor O,V. şi O.V.,în sensul că defuncta T.A. dobândit „terenul arabil intravilan în suprafaţă de 667,90 m2 ca bun propriu, prin revendicare, în baza sentinţei civile nr. 6961/30.06.1993 pronunţată de Judecătoria Iaşi, rămasă definitivă şi executorie”, poate fi opusă pârâtei-recurente, întrucât dispoziţiile din dispozitivul menţionatei hotărâri, referitoare la SC RECONS SA Iaşi, au fost schimbate în tot de instanţa de control judiciar.
Astfel, admiţând prin decizia civilă nr. 449 din 13 martie 1996 apelul promovat de pârâta SC RECONS SA Iaşi împotriva sentinţei civile nr. 6961 din 30 iunie 1993 a Judecătoriei Iaşi, Tribunalul Iaşi schimbând în parte hotărârea apelată, a respins capătul de cerere vizând evacuarea pârâtei SC RECONS SA Iaşi din imobilul situat în Iaşi, str. Crişan nr. 12, precum şi cel vizând revendicarea acestui imobil, soluţia fost menţinută, în această parte, de către Curtea de Apel Suceava prin decizia nr. 270 din 4 martie 1998.
Tribunalul Iaşi şi-a motivat decizia adoptată, în ceea ce priveşte acţiunea intentată de T.A pârâtei SC RECONS SA Iaşi prin constatarea că „din înscrisurile depuse la dosarul cauzei, rezultă că SC RECONS SA nu ocupă nici o suprafaţă de teren aparţinând reclamantei şi nici o parte din imobil”.
Atâta timp cât decizia nr. 449 din 13 martie 1996 a Tribunalului Iaşi va fi în fiinţă, ea v arăta, cu puterea lucrului judecat, că SC RECONS SA Iaşi nu stăpâneşte şi nu ocupă vreun imobil, teren sau construcţii, aflate în proprietatea actuală a lui T.C.I., dreptul de a i se lăsa în deplină proprietate şi în liniştită posesie terenul în suprafaţă de 2736 m2 şi construcţiile edificate pe acesta, fiind recunoscut reclamanţilor, în chip irevocabil, doar în contradictoriu cu pârâtele Cooperativa „Solidaritatea” Iaşi şi SOCOM „Arta Încălţămintei” Iaşi.
Lui T.A. şi celor care i-au succedat în drepturi nu lise poate îngădui ca, pe o cale ocolită şi în mod unilateral, să-şi proclame vreun drept în raport cu recurenta SC Recons SA Iaşi, chiar dacă, din motive şi temeiuri ce nu interesează cauza de faţă, prin încheierea nr. 19688 din 16 ianuarie 2002 cea dintâi şi-a înscris în cartea funciară dreptul de proprietate asupra parcelei în suprafaţă de 667,90 m2, doar pentru faptul că executantul autorizat ce a întocmit planul de plasament şi delimitare a bunului imobil a menţionat înota de subsol că „ .. corpurile de construcţii C2, C3, C4, C5 şi parţial C6 sunt pe terenul proprietarului, dar aparţin SC RECONS SA conform sentinţei civile nr. 6961/200” .
Trimiterile pe care prima instanţă le-a făcut la actul de vânzare-cumpărare din anul 1916, la certificatul emis de Arhivele Statului, la adresele primăriei Iaşi şi la raportul întocmit de expertul tehnic nu puteau avea nici o semnificaţie ori urmări asupra soluţiei adoptate de Tribunalul Iaşi prin decizia nr. 449/1996, atât timp cât acţiunea în revendicare formulată contra pârâtei SC RECONS SA Iaşi a fost respinsă în integralitatea ei şi cât, prin încheierea din 28 septembrie 2001, pronunţată în dosarul 8358/2001, instanţa de control judiciar a respins cererea formulată de T.A., de se „corecta greşeala materială strecurată în conţinutul deciziei civile nr. 449/1996”, ca urmare a nedelimitării terenului în suprafaţă de 2736 m2 şi a faptului că „ … schiţa prezentată de SC RECONS SA nu poate fi luată în calcul” deoarece „nu au prezentat nici un act din care să rezulte că sunt proprietari”.
Cum atât menţiunile şi înscrierile din cartea funciară, din certificatul de legatar şi din raportul expertului tehnic pleacă de la premisa că cele stabilite prin sentinţa nr. 6961/1993 a Judecătoriei Iaşi au rămas nemodificate în căile de atac, ignorându-se, voit sau nu, faptul că acţiunea în revendicare nu a fost admisă în aceea ce priveşte pe pârâta SC RECONS SA Iaşi, sub nici un aspect, prima instanţă nu putea primi ca valabil un titlu ce nu privea şi pe persoana chemată în judecată, chiar dacă nici încheierea de intabulare şi nici actul de nu au fost modificate.
Chiar acceptând că ar exista drepturi concurente, prim instanţă era obligată să dea eficienţă deciziei nr. 449/1996 a Tribunalului Iaşi, care a stabilit fără echivoc că SC RECONS SA Iaşi nu ocupă nici o suprafaţă de teren aparţinând reclamantei T.A.
Ca tare, având în vedere că titlul recurentei fost emis în baza şi în executarea legii, că nu există nici un motiv care să conducă la anularea acestuia, atâta timp cât actul a fost emis de autoritatea competentă, după parcurgerea procedurii legale consacrate, că operaţiunile din cartea funciară şi din certificatul de legatar nu pot fi opuse recurentei atâta timp cât ele ignoră faptul că sentinţa invocată ca temei al dreptului de proprietate a fost desfiinţată în mod irevocabil în partea ce priveşte pe SC RECONS SA Iaşi, curtea consideră că prima instanţă a făcut o greşită aplicare legii, ignorând probele aflate la dosarul cauzei, cu deosebire în ceea ce priveşte conţinutul şi semnificaţia deciziei nr. 449/1996 a Tribunalului Iaşi.
Drept urmare, în temeiul art. 312 Cod procedură civilă, recursul pârâtului urmează a fi admis, în sensul modificării în parte a hotărârii recurate şi în fond a respingerii acţiunii al cărei titular a devenit intervenienta T.C.I., întrucât sentinţa civilă nr. 6961/1993 a Judecătoriei Iaşi, pe care aceasta o opune pârâtei-recurente, nu a recunoscut, în modul în care a fost schimbată în apel, nici un drept în raport cu SC RECONS SA Iaşi, nici o altă probă,în contra deciziei nr. 44/1996 a Tribunalului Iaşi, neputând fi primită.
(Decizia nr. 159/C.A./ din 03.07. 2006)
