Potrivit art. 10 alin. 1 din Legea nr. 29/1990, la primirea acţiunii instanţa va dispune citarea părţilor şi va putea cere autorităţii, al cărei act este atacat, să-i comunice urgent acel act împreună cu întreaga documentaţie care a stat la baza emiterii lui, precum şi orice alte lucrări necesare pentru soluţionarea cauzei.
Având în vedere că instanţa de fond a soluţionat pricina fără a dispune citarea Administraţiei Finanţelor Publice Alexandria, organul emitent al deciziei de impunere contestate, Curtea va admite recursul pentru motivul prevăzut de art. 304 pct. 5 şi, în temeiul art. 312 alin. 5 C. pr. civ., va trimite cauza spre rejudecare la aceeaşi instantă.
Prin sentinţa civilă nr. 1672/17.06.2002, Tribunalul Teleorman – Secţia Civilă a admis contestaţia formulată de reclamantul A.L. împotriva deciziei nr. 21 C/17.04.2002 emisă de pârâta Direcţia Generală de Finanţe Publice Teleorman, pe care a anulat-o ca netemeinică şi nelegală.
în considerentele sentinţei, instanţa a reţinut că, în mod greşit s-a reţinut că reclamantul datora impozit pe veniturile realizate din activitatea de avocat pe anul 2000, pentru că prin sentinţa civilă nr. 688/29.02.2000, rămasă irevocabilă, Judecătoria Alexandria a constatat, în contradictoriu cu pârâta D.G.F.P. Teleorman, că reclamantul beneficiază de scutirea de impozit pe veniturile realizate ca avocat, conform art. 1 pct. 11 din O.G. nr. 17/1995, aprobată prin Legea nr. 122/1995, coroborat cu art. 6 lit. b din O.G. nr. 73/ 1999.
S-a mai reţinut că sentinţa civilă nr. 688/29.02.2000 are un caracter declarativ de drepturi, este opozabilă pârâtei şi potrivit art. 1200 pct. 4 C. civ., se bucură de prezumţia puterii de lucru judecat.
La data de 8.08.2001, pârâta a formulat recurs împotriva sentinţei menţionate, solicitând casarea acesteia şi pe fond respingerea contestaţiei cu menţinerea ca legale si temeinice a deciziei nr. 21 C/17.04.2002 si a deciziei nr. 340010005062/18.02.2002.
Recurenta a criticat hotărârea atacată pentru următoarele motive:
– instanţa de fond nu a avut în vedere dispoziţiile art. 15 alin. 1 şi 3 din O.G. nr. 73/1999, cu aplicabilitate de la 1.01.2000;
– la data pronunţării sentinţei civile nr. 688/29.02.2000, art. 1 pct. 11 din O.G. nr. 17/1995, aprobată prin Legea nr. 122/1995, era abrogat prin art. 86 din O.G. nr. 73/1999;
– a fost reţinută greşit o referire la sentinţa civilă nr. 6358/19.03.2002, acest număr fiind de fapt al unei adrese înaintate de D.G.F.P. Teleorman către A.F.P. Alexandria;
– textul de lege invocat în considerentele sentinţei atacate – art. 10 alin. 1 din O.U.G. nr. 13/2001 – ca temei al admiterii contestaţiei are alt conţinut, care nu poate fi reţinut în cauza de faţă.
în drept, recursul a fost întemeiat pe prevederile art. 304 pct. 8, 9, 10 şi 304/1 C. pr. civ.
La termenul din 14.10.2002, recurenta a invocat motivul de ordine publică al necitării în cauză a A.F.P. Alexandria, care a emis decizia de impunere contestată, critică ce poate fi încadrată în prevederile art. 304 pct. 5 C. pr. civ.
Acest motiv urmează a fi avut în vedere conform art. 306 alin. 2 C. pr.
civ.
Potrivit art. 85 C. pr. civ., judecătorul nu poate hotărî asupra unei cereri decât după citarea părţilor, afară numai dacă legea nu dispune altfel.
Prin decizia nr. 21 C/17.04.2002, a cărei anulare a solicitat-o intimatul-reclamant, D.G.F.P. Teleorman a soluţionat contestaţia formulată pe calea administrativă reglementată de O.G. nr. 13/2001, împotriva deciziei de impunere anuală pentru veniturile realizate pe anul 2000 nr. 3430010005062/2002, întocmită de către A.F.P. Alexandria.
Datorită caracterului de plină jurisdicţie al contenciosului administrativ român, soluţionarea cererii formulate în justiţie în temeiul art. 12 din O.U.G. nr. 13/2001 împotriva deciziei D.G.F.P. Teleorman implică o analiză a legalităţii şi temeiniciei actului administrativ iniţial {decizia de impunere menţionată mai sus), în temeiul art. 11 alin. 2 din Legea nr. 29/1990.
Potrivit art. 10 alin. 1 din Legea nr. 29/1990, la primirea acţiunii, instanţa va dispune citarea părţilor şi va putea cere autorităţii al cărei act este atacat, să-i comunice urgent acel act, împreună cu întreaga documentaţie care a stat la baza emiterii lui, precum şi orice alte lucrări necesare pentru soluţionarea cauzei.
Având în vedere că instanţa de fond a soluţionat pricina fără a dispune citarea A.F.P. Alexandria, organul emitent al deciziei de impunere contestate, Curtea va admite recursul, pentru motivul prevăzut de art. 304 pct. 5 şi în temeiul art. 312 alin. 5 C. pr. civ., va trimite cauza spre rejudecare la aceeaşi instantă, care va analiza toate celelalte critici formulate de către recurentă. (Judecator Luiza-Maria Paun)
(Secţia Administrativ, decizia civilă nr. 430/2002)
