Contencios administrativ. Competenţă materială. Anularea certificatului de atestare a dreptului de proprietate


Prin sentinţa civilă nr. 716 din 5.06.2002, Tribunalul Harghita a admis acţiunea formulată de SC M. SRL Miercurea Ciuc, în contradictoriu cu pârâţii Consiliul Judeţean Harghita şi SC V. SA Miercurea Ciuc, a anulat parţial certificatul de atestare a dreptului de proprietate din anul 2000 emis pârâtei SC V. SA, după cum urmează:

– suprafaţa totală, de 2.308.949 mp, să fie diminuată cu 793 mp aferenţi magazinului alimentar situat în Miercurea Ciuc;

– suprafaţa în cotă-parte indiviză de 276.588 mp să fie diminuată cu 7 mp, aferenţi aceluiaşi magazin alimentar.

S-a luat act de renunţarea la judecarea capătului de cerere privind anularea certificatului de atestare a dreptului de proprietate din 2001.

Pârâta SC V. SA a fost obligată la plata sumei de 1.108.000 lei, cheltuieli de judecată.

A fost respinsă cererea de intervenţie în interes propriu formulată de SC V. SA.

In motivarea soluţiei instanţa a reţinut următoarele.

în temeiul Legii nr. 15/1990 şi H.G. nr. 834/1991, SC V. SA a obţinut certificatele de atestare a dreptului de proprietate asupra terenurilor din 22.12.2000 şi din 26.07.2001. Societatea a fost iniţial o societate comercială cu capital de stat. După privatizarea societăţii s-a procedat la divizarea acesteia rezultând două societăţi: SC B.C. SRL Topliţa şi SC S.C. SA Miercurea Ciuc.

Ulterior, SC M. SRL, prin contractul de cumpărare autentificat din 26.04.2000, a cumpărat imobilul „Magazinul alimentar” situat în Miercurea Ciuc de la SC I.S.C. SA, care prin actul de înstrăinare a transmis şi dreptul de folosinţă asupra terenului aferent construcţiei respective.

Aceste împrejurări rezultă din actul intitulat Proces-verbal, încheiat cu ocazia adunării generale din 17.12.1998, când s-a adoptat hotărârea privind divizarea SC V. SA.

Astfel, s-a hotărât cu unanimitate de voturi să se transmită dreptul de folosinţă asupra terenurilor aferente activelor divizate împreună cu dosarele expertizate, urmând ca cele două societăţi nou înfiinţate, succesoare de drept ale SC V. SA să obţină titlul de proprietate în conformitate cu Legea nr. 15/1990 şi H.G. nr. 834/1991, un drept la care SC V. SA renunţă în favoarea SC B.C. SRL Topliţa şi SC I.S. SA Miercurea Ciuc.

Din dispoziţia H.G. nr. 834/1991 rezultă că pentru a se elibera certificat de atestare a dreptului de proprietate asupra terenurilor, se cere, printre altele, ca terenul să se afle în patrimoniul societăţii comerciale cu capital de stat la data înfiinţării şi să fie necesar desfăşurării activităţii acesteia conform obiectului de activitate.

Or, la data eliberării certificatelor, 22.12.2000, respectiv 26.07.2001, emise de consiliul judeţean în favoarea intervenientei SC V. SA, terenul nu mai putea fi inclus în certificat, cel puţin pe considerentul că nu mai putea fi privit ca fiind necesar desfăşurării activităţii intervenientei, ci constituie terenul aferent activului cumpărat de reclamantă.

Pe de altă parte, este evident că intenţia părţilor a fost de a se transmite societăţilor înfiinţate prin divizare şi dreptul de folosinţă asupra terenului, clauzele hotărârii de divizare impunând o asemenea interpretare.

Faţă de considerentele expuse, s-a apreciat că acţiunea reclamantei este întemeiată şi, prin urmare, a fost admisă.

Curtea de Apel Târgu Mureş a constatat nulitatea recursului pârâtei SC V. SA Miercurea Ciuc, a admis recursul pârâtului consiliul judeţean şi a modificat integral sentinţa, în sensul că a respins, ca prematur formulată, acţiunea reclamantei pentru anularea parţială a certificatului de atestare a dreptului de proprietate asupra terenurilor, fără cheltuieli de judecată.

Instanţa de control judiciar a reţinut, în esenţă, că pârâta SC V. SA Miercurea Ciuc nu a motivat recursul în condiţiile şi în termenul prevăzut de art. 303 pct. 1-4 C. proc. civ., iar reclamanta-recurentă a recunoscut că nu a realizat procedura prealabilă impusă de art. 5 alin. 1 din Legea nr. 29/1990, întrucât exista riscul de a se împlini termenul de un an prevăzut de art. 5 alin. ultim din acelaşi act normativ.

C.A. Târgu Mureş, decizia nr. 601/R/17.10.2002