Potrivit art.10 alin.1 din Legea nr.29/1990, a contenciosului administrativ, la primirea acţiunii, instanţa va dispune citarea părţilor şi va putea cere autorităţii administrative al cărei act este atacat să comunice documentaţia care a stat la baza emiterii lor.
Chiar dacă art.12 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr.13/ 2001 se referă expres numai la atacarea în justiţie a deciziei prin care direcţia generală a finanţelor publice sau soluţionează contestaţiile în materie fiscală, datorită caracterului de plină jurisdicţie a contenciosului administrativ român, soluţionarea cererii formulate în baza art.12 din acest act normativ implică un control judecătoresc al legalităţii actelor administrative contestate iniţial.
Prin sentinţa civilă nr.368 din 08.05.2002, Tribunalul Bucureşti – Secţia a V-a Civilă şi de Administrativ a respins, ca nefondată, acţiunea formulată de reclamanta S.C. “X.” S.R.L., în contradictoriu cu pârâta Direcţia Generală a Finanţelor Publice a Municipiului Bucureşti.
Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa de fond a reţinut că prin actele constatatoare aflate în litigiu, organele vamale au calculat corect diferenţa de TVA şi taxe vamale pentru cantităţile de marfă importate şi rămase în sold, conform calculaţiei prezentate de reclamantă prin notele de consum vizate de organele vamale.
împotriva acestei sentinţe a declarat recurs, în termen legal, reclamanta, care, în susţinerea recursului, a formulat următoarele critici: instanţa de fond nu a motivat hotărârea, preluând numai argumentele D.G.F.P. a Municipiului Bucureşti, fără a avea în vedere înscrisurile depuse la dosar; nu a fost avută în vedere o probă esenţială în soluţionarea cauzei, şi anume Decizia nr.335/2001, emisă de pârâtă în soluţionarea unei contestaţii ce privea o situaţie identică cu cea dedusă judecăţii în această cauză; instanţa de fond a pronunţat hotărârea cu încălcarea prevederilor legale cuprinse în art.1 lit.b) din metodologia emisă de Direcţia Generală a Vămilor prin decizia nr.2.287/2000.
Prin decizia nr.587/28 noiembrie 2002, Curtea de Apel Bucureşti – Secţia Contencios Administrativ a admis recursul, a casat sentinţa recurată şi a trimis cauza spre rejudecare aceleiaşi instanţe.
Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa de recurs a reţinut că prin cererea de chemare în judecată recurenta-reclamantă a solicitat atât anularea deciziei nr.336/2001 emisă de D.G.F.P. a Municipiului Bucureşti, cât şi anularea actelor constatatoare nr.828 şi 834-840715.06.2001, emise de Biroul Vamal de Control şi Vămuire la interior Bucureşti-Gara de Nord.
Potrivit art.10 alin.1 din Legea nr.29/1990 a contenciosului administrativ, la primirea actului instanţa va dispune citarea părţilor şi va putea cere autorităţii al cărei act este atacat să comunice documentaţia care a stat la baza emiterii lui.
Chiar dacă art.12 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr.13/2001 se referă expres numai la atacarea în justiţie a deciziei prin care direcţia generală a finanţelor publice sau Ministerul Finanţelor Publice soluţionează contestaţiile în materie fiscală, datorită caracterului de plină jurisdicţie a contenciosului administrativ român, soluţionarea cererii formulate în baza art.12 din acest act normativ implică un control judecătoresc al legalităţii actelor administrative contestate iniţial. (Judecator Simona Marcu)
(Sectia Contencios Administrativ, decizia civilă nr. 587/2002)
