TRIBUNALUL TULCEA
SECTIA CIVILA, DE ADMINISTRATIV SI FISCAL
Sentinta civila Nr. 4125/2011
Sedinta publica de la 21 Octombrie 2011
TRIBUNALUL,
Prin cererea înregistrata pe rolul acestei instante sub nr. …/88/2011 reclamantii … si … au chemat în judecata pe pârâta Autoritatea Nationala pentru restituirea proprietatilor Bucuresti- Serviciul pentru aplicarea Legii nr. 9/1998 pentru ca în contradictoriu cu acesta, prin hotarârea ce se va pronunta sa se dispuna obligarea la plata sumei stabilita prin Hotarârea nr. 82/22.06.2007, actualizata în raport cu indicele de crestere a preturilor de consum comunicate de Institutul National pentru Statistica, începând de la data de 22.06.2007, data emiterii hotarârii si pâna la data platii efective.
În motivare reclamantii au aratat ca prin Hotarârea nr. 82/22.06.2007, Comisia Judeteana pentru aplicarea Legii nr. 9/1998 din cadrul Institutiei Prefectului Judetului Tulcea, a admis cererea de acordare a compensatiilor banesti pentru bunurile trecute în proprietatea statului bulgar în baza Tratatului de la Craiova din 1940.
Se mai mentioneaza ca în conformitate cu dispozitiile art. 38 alin. (5) lit. c) din H.G. nr. 753/1998, compensatiile banesti stabilite prin decizie de plata se achita beneficiarilor, în limita sumelor aprobate anual cu aceasta destinatie în bugetul de stat, astfel: c) esalonat în doua transe, pe parcursul a 2 ani consecutivi, astfel: 40% în primul an si 60% în anul urmator, daca cuantumul compensatiilor depaseste 100.001 lei.
De asemenea, se arata ca art. 38 alin. (6) din acelasi act normativ precizeaza: suma achitata beneficiarilor în cea de-a doua transa se actualizeaza, potrivit prevederilor art. 5 din Hotarârea Guvernului nr. 286/2004 privind unele masuri referitoare la functionarea Comisiei centrale si a comisiilor judetene si a municipiului Bucuresti pentru aplicarea dispozitiilor Legii nr. 9/1998 privind acordarea de compensatii cetatenilor români pentru bunurile trecute in proprietatea statului bulgar în urma aplicarii Tratatului dintre România si Bulgaria, semnat la Craiova la 7 septembrie 1940, în raport cu indicele de crestere a preturilor de consum din ultima luna pentru care acest indice a fost publicat de Institutul National de Statistica, fata de luna decembrie a anului anterior.
Mai precizeaza reclamantii ca desi s-au adresat autoritatii publice pârâte, nici pâna la acest moment nu au primit sumele de bani la care erau îndreptatiti potrivit dispozitiilor legale speciale, si în baza prescriptiilor legale anterior mentionate, apreciem ca institutia este de drept în întârziere.
În continuarea motivarii se învedereaza ca potrivit art. 2 lit. i) din Legea nr. 554/2004 constituie refuz nejustificat de a solutiona o cerere – exprimarea explicita, cu exces de putere, a vointei de a nu rezolva cererea unei persoane; este asimilata refuzului nejustificat si nepunerea în a actului administrativ emis ca urmare a solutionarii favorabile a cererii sau, dupa caz, a plângerii prealabile, si având în vedere faptul ca pârâta nu si-a îndeplinit obligatia legala, se apreciaza tacerea administratiei ca un refuz nejustificat de solutionare a cererii si ca o nerezolvare culpabila, motiv pentru care se solicita sanctionarea acestui comportament nelegal al autoritatii publice si obligarea pârâtei la îndeplinirea obligatiilor astfel cum sunt determinate prin Legea nr. 9/1998.
Se precizeaza ca, astfel cum s-a stabilit si în practica de specialitate, neplata sumelor cuvenite este în contradictie cu principiul executarii cu buna credinta de catre stat a obligatiilor care îi revin fata de proprii cetateni, obligatia de plata fiind o obligatie de rezultat si nu una de diligenta, si asa cum s-a apreciat în literatura de specialitate, neîndeplinirea de catre pârâta în termenul legal a obligatiei ce-i revine este de natura sa aduca atingere unor drepturi fundamentale: dreptul la garantat de art. 46 din Constitutie sau dreptul de proprietate consacrat de art. 1 al primului Protocol aditional al Conventiei pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale.
De asemenea, se arata ca neîndeplinirea propriei obligatii de catre autoritatile statului român reprezinta o încalcare grava a dreptului reclamantilor de proprietate si de reparare a prejudiciului suferit, nesanctionarea acestui comportament culpabil transformând dreptul încalcat într-un drept iluzoriu, afectându-i însasi substanta.
Mai mentioneaza reclamantii ca potrivit Articolului 1 din Protocolul nr. 1 la Conventia Europeana a Drepturilor Omului: “Orice persoana fizica sau juridica are dreptul la respectarea bunurilor sale. Nimeni nu poate fi lipsit de proprietatea sa decât pentru cauza de utilitate publica si în conditiile prevazute de lege si de principiile generale ale dreptului international”.
În speta de fata, se arata, dreptul de a solicita plata despagubirilor stabilite legal reprezinta un drept patrimonial protejat de articolul 1 din Protocolul nr. 1.
Se apreciaza de catre reclamanti ca în conformitate cu solutia pronuntata de instanta europeana în cazul Viasu vs. Romania, acestia au un “interes patrimonial”, cert, irevocabil si exigibil, cu privire la care considera ca intra în sfera de aplicare a notiunii de “bun” astfel cum este el definit de art. 1 din Protocolul nr. 1 la Conventie.
În consecinta, se mentioneaza, prin raportare la constanta practica a Curtii Europene a Drepturilor Omului, neîndeplinirea de catre stat a obligatiei de plata pâna în prezent constituie o ingerinta în dreptul reclamantilor de a beneficia de despagubiri pentru dreptul de proprietate încalcat.
Mai precizeaza reclamantii ca sunt titularii unui drept de creanta, deci a unui drept de proprietate asupra unui bun, în temeiul Hot. nr. 2/11.01.2008, în acceptiunea Conventiei Europene, deci au o creanta suficient de bine stabilita pentru a beneficia de protectia art. l din Protocolul nr. 1, iar întârzierea la plata sau refuzul de plata din partea pârâtei constituie atingeri aduse dreptului de proprietate.
În drept reclamantii si-au întemeiat cererea pe dispozitiile art. 2 lit. i) din Legea nr. 554/2004, Legea nr. 9/1998, H.G. nr. 1120/2006.
Pârâta, legal citata, a depus întâmpinare la dosar solicitând respingerea cererii ca nefondata.
Analizând actele si lucrarile dosarului instanta retine urmatoarele:
Prin hotarârea nr. 82/22.06.2007 Comisia judeteana pentru aplicarea Legii nr. 9/1998 din cadrul Institutiei Prefectului Judetului Tulcea a admis în parte cererea formulata de …, valoarea totala a compensatiilor stabilite fiind în suma de 128.211,3 lei din care suma de 39.636 lei reprezinta compensatii pentru casa iar suma de 88.575,3 lei reprezinta compensatii pentru suprafata de 10,25 ha teren arabil.
Conform certificatului de calitate de mostenitor nr. 44 din 21.06.2011 la data de 12.05.2009 … a decedat, ramânând ca mostenitori reclamantii … si ….
Desi s-au adresat pârâtei, reclamantii nu au primit nici pâna la aceasta epoca sumele de bani cuvenite.
Conform art. 5 din H.G. nr. 286/2004 compensatiile stabilite prin hotarârea de validare a Comisiei Centrale pentru aplicarea dispozitiilor Legii nr. 9/1998 se achita beneficiarilor esalonat, pe parcursul a doi ani consecutivi astfel: 40% în anul în care se face plata si 60% în anul urmator, în limita sumelor aprobate anual cu aceasta destinatie de la bugetul de stat. Cota de 60% din cuantumul compensatiei, achitata în anul urmator, se actualizeaza în conditiile Legii nr. 9/1998.
Iar potrivit art. 8 alin.2 din Legea nr. 9/1998 în termen de 60 de zile de împlinirea termenului prevazut la art. 4 alin.1, în functie de volumul compensatiilor ce urmeaza sa se acorde, prin hotarâre a Guvernului, se va stabili modalitatea de esalonare a acordarii compensatiilor.
În cazul în care compensatiile se platesc în anul în care au fost stabilite, acestea se acorda la nivelul la care au fost validate de comisia centrala, iar în situatia în care se achita în anul urmator, directiile generale ale finantelor publice le actualizeaza în raport de indicele de crestere a preturilor de consum din ultima luna pentru care a fost publicat de catre Institutul National de Statistica înaintea platii, fata de luna decembrie a anului anterior. Esalonarea platilor nu poate depasi 2 ani consecutivi.
Mai mult, prin decizia nr. XXI din 19.03.2007 a Înaltei Curti de Casatie si Justitie- Sectiile Unite, a fost admis recursul în interesul legii declarat de procurorul general al Parchetului de pe lânga Înalta Curte de Casatie si Justitie si, în aplicarea dispozitiilor art. 8 alin.2 din Legea nr. 9/1998 privind acordarea de compensatiilor cetatenilor români pentru bunuri trecute în proprietatea statului bulgar în urma aplicarii tratatului dintre România si Bulgaria, semnat la Craiova la 07.09.1940, republicata precum si ale art. 5 din H.G. nr. 286/2004 s-a decis: data stabilirii compensatiilor este aceea a emiterii hotarârii comisiei judetene, respectiv a municipiului Bucuresti, pentru aplicarea dispozitiilor Legii nr. 9/1998; validarea de catre Cancelaria Primului Ministru a hotarârilor comisiilor teritoriale, cu depasirea termenului de 60 de zile prevazut în art. 7 alin. 3 din aceeasi lege, atrage actualizarea întregii sume în raport cu indicele de crestere a preturilor.
Or, în raport de toate aceste considerente, urmeaza ca instanta sa admita actiunea si sa oblige pârâta sa plateasca reclamantilor suma stabilita prin hotarârea nr. 82/22.06.2007 emisa de Comisia Judeteana pentru aplicarea Legii nr. 9/1998 Tulcea, respectiv 128.211,3 lei actualizata în raport cu indicele de crestere a preturilor de consum începând cu data de 22.06.2007 si pâna la data platii efective.
Totodata, în temeiul art. 274 Cod procedura civila, instanta va obliga pârâta sa plateasca reclamantei … suma de 1000 lei cu titlu cheltuieli de judecata.
1
