Prin actele emise de intimaţi nu se încalcă dispoziţiile art. 969 Cod civil, dispoziţia Primarului General nr. 558/2.02.2001 fiind emisă în baza art. 44 alin. 1 lit. f din Legea nr. 69/1991 în vigoare la acea dată, în exercitarea atribuţiilor legale, a drepturilor şi obligaţiilor potrivit legii administraţiei publice locale.
Prin cererea înregistrată la 5.06.2002, recurenţii-reclamanţi D.D. şi G.E. au declarat recurs împotriva sentinţei civile nr. 248/F/28.03.2002 pronunţată de Tribunalul Bucureşti – Secţia a V-a Civilă şi de Administrativ în dosar nr. 888/CA/2001, în contradictoriu cu intimaţii-pârâti Primarul General al Municipiului Bucureşti şi Consiliul General al Municipiului Bucureşti -Administraţia Fondului Imobiliar, solicitând admiterea recursului, casarea sentinţei recurate şi pe fond, anularea actelor administrative emise de pârâţii-intimaţi.
Prin sentinţa civilă 248/F/28.03.2002 pronunţată de Trib. Bucureşti – Secţia a V-a Civilă şi de Contencios Administrativ în dosar nr. 888/CA/2001, a fost respinsă ca nefondată acţiunea reclamanţilor D.D. şi G.E. în contradictoriu cu pârâţii Primarul General al Mun. Bucureşti şi Consiliul General al Mun. Buc. – Admin. Fondului Imobiliar.
Pentru a se pronunţa astfel, faţă de acţiunea reclamanţilor privind în principal anularea actelor administrative emise de pârâţi, respectiv anularea notificării nr. 12396/1.08.2001 şi anularea art. 2 din Dispoziţia Primarului General nr. 558/2001, instanţa de fond a reţinut din actele dosarului că prin dispoziţia 558/2.02.2001, emisă de Primarul General s-a dispus la art. 1, inserarea în toate contractele având ca obiect cedarea folosinţei spaţiilor comerciale ori a celor cu altă destinaţie decât aceea de locuinţă, indiferent de natura lor juridică, clauze privind rezoluţiunea sau rezilierea acestora prin pact comisoriu de gradul IV, clauze penale, precum şi clauze privind garantarea solvabilităţii cocontractanţilor municipalităţii, iar la art. 2, s-a dispus, pentru contractele deja încheiate şi aflate în curs de derulare, care nu conţin asemenea prevederi, notificarea părţilor contractante în vederea inserării clauzelor menţionate la art. 1 prin acte adiţionale, prin respectivele acte nefiindu-le vătămat reclamanţilor vreun drept recunoscut de lege în sensul art. 1 din Legea nr. 29/1990.
Tribunalul a avut în vedere art. 44 al. 1 lit. y, din Legea nr. 69/1991 – în vigoare la acea dată, conform căruia primarul are dreptul să dispună măsuri pentru administrarea cu eficienţă şi rentabilitate a bunurilor care aparţin comunei sau oraşului, iar faţă de art. 44 alin. 1, lit. f, din aceeaşi lege, atribuţiile primarului de a exercita drepturile şi de a asigura îndeplinirea obligaţiilor ce revin comunei sau oraşului, în calitate de persoană juridică civilă.
S-a reţinut că prin art. 2 al dispoziţiei 558/2001, nu s-a dispus inserarea automată a unor clauze în contractele deja încheiate, cu încălcarea art. 969 C. civ., ci notificarea părţilor contractante în vederea încheierii unor acte adiţionale, sens în care a fost emisă notificarea 12396/1.08.2001, care la alin. 2 cuprinde o sancţiune pentru neprezentarea în vederea discutării şi încheierii actului adiţional şi nu poate fi interpretat în sensul că denunţarea contractului de închiriefe ar avea loc şi în cazul în care părţile contractante se prezintă, dar nu ajung la un acord în ceea ce priveşte clauzele actului adiţional.
împotriva sentinţei pronunţată de instanţa de fond, reclamanţii au declarat recurs, apreciind-o ca fiind netemeinică şi nelegală, întrucât faţă de adresa 16902/16.11.2001, includerea în contract a celor două clauze nelegale, nu apare facultativă, ci obligatorie, astfel încât se încalcă dispoziţiile art. 969 C. civ., astfel cum rezultă din notificarea 12396/1.08.2001, act subsecvent dispoziţiei Primarului General nr. 558/2.02.2001, cât şi din adresa 16902/ 6.11.2001 prin care Admin. Fondului Imobiliar pune în vedere să se achite garanţia, deşi nu s-a semnat actul adiţional.
Recursul este nefondat.
Curtea, analizând actele dosarului, sentinţa recurată şi susţinerile formulate în cauză, va respinge recursul ca nefondat, întrucât instanţa de fond a reţinut corect că prin actele emise de pârâtele-intimate nu se încalcă art. 969 C. civ., dispoziţia Primarului General nr. 558/2.02.2001 fiind emisă în baza art. 44 al. 1 lit. T şi din Legea nr. 69/1991 în vigoare la acea dată în exercitarea atribuţiilor legale, a drepturilor şi obligaţiilor potrivit legii administraţiei publice locale, iar notificarea 12369/1.08.2001 a fost emisă de Administraţia Fondului Imobiliar în baza respectivei dispoziţii 558/2001, în vederea încheierii actului adiţional la contractul încheiat, reţinându-se corect că al. 2 al notificării, cuprinde o sancţiune pentru neprezentarea în vederea discutării şi încheierii actului adiţional, neputându-se interpreta în sensul că denunţarea contractului de închiriere ar avea loc şi în cazul în care părţile contractante se prezintă, dar nu ajung la un acord în ceea ce priveşte clauzele actului adiţional, în speţă nefiind întrunite condiţiile art. 1 din Legea nr. 29/1990.
Adresa 16902/6.11.2001 (fila 48, dosar 888/01), reprezintă răspunsul la memoriul recurenţilor-reclamanţi (D.D.) şi din conţinutul acesteia rezultă că aceasta se referă la punctul de vedere exprimat de petent/ reclamantul-recurent cu privire la încheierea actului adiţional, cu menţiunea că invitaţia privea discutarea clauzelor şi în măsura în care acestea ar fi fost agreate de părţi, urma să se încheie actul adiţional.
Prin urmare, nefiind întrunite condiţiile art. 304 C. pr. civ., Curtea va respinge recursul declarat împotriva sentinţei civile nr. 248/F/28.03.2002 pronunţată de Tribunalul Bucureşti – Secţia a V-a civilă şi de contencios administrativ ca nefondat. (Judecator Simona Marcu)
(Sectia Contencios Administrativ, decizia civilă nr. 459/2002)
