Judecătoria Câmpina, prin sentinţa civilă nr. 2776 din 22.08.2001, a admis plângerea contravenţională formulată de petenta societate comercială împotriva procesului-verbal de contravenţie emis de intimata Garda Financiară Prahova şi, ca atare, a anulat respectivul act administrativ, ca fiind nelegal şi neîntemeiat.
Pentru a se pronunţa astfel, instanţa de fond, în baza probelor administrate, a reţinut că din înscrisurile depuse la dosar a reieşit că întârzierile cu privire la repatrierea valutei nu s-au datorat culpei petiţionarei, ci situaţiei de criză care a existat în Turcia şi care a avut influenţe negative asupra tuturor sectoarelor cu activitate economico-financiară în tangenţă cu această ţară.
Instanţa nu a putut reţine o eventuală sustragere a petentei de la plata taxelor către stat, întrucât, de îndată ce a avut posibilitatea, partenerul turc a achitat contravaloarea mărfurilor, făcându-se dovada în acest sens prin actele emise de bancă din care reiese plata taxelor şi impozitelor aferente.
Se mai arată că intimata nu a răspuns la interogatoriu admis la cererea petiţionarei, respectiv la întrebările trimise şi nu a înaintat instanţei punctul său de vedere, făcându-se aplicarea dispoziţiilor art. 225 C. proc. civ.
împotriva acestei sentinţe a declarat recurs Garda Financiară, prin reprezentanţii săi legali, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie, întrucât situaţia de criză financiar-bancară din cursul lunii februarie 2001 din Turcia, nu poate fi considerată o cauză de forţă majoră care să înlăture răspunderea contravenţională a petentei.
Pe de altă parte, s-a mai arătat că motivul în sine nu poate constitui un caz de forţă majoră sau un caz fortuit, deoarece, prin comparaţie, starea economiei româneşti este mult mai precară decât în Turcia, fără ca firmele româneşti, în relaţia cu firmele străine, să invoce această stare ca pe un caz de forţă majoră, pentru a nu-şi îndeplini obligaţiile contractuale.
Analizând sentinţa civilă nr. 2776 din 22.08.2001 pronunţată de Judecătoria Câmpina, Tribunalul Prahova a constatat că petenta a efectuat în lunile noiembrie şi decembrie 2000 două exporturi de lingouri de aluminiu către o societate din Turcia, în valoare de 52.000 dolari SUA, export neîncasat până la data controlului, 3 aprilie 2001.
In raport cu motivele de recurs, sentinţa civilă atacată a fost considerată nelegală şi netemeinică, deoarece petenta este vinovată de comiterea contravenţiei de nerepatriere a valutei în termen legal, iar agentul constatator a aplicat, în mod justificat, amenda contravenţională de 179.302.500 lei.
întârzierea în încasarea şi repatrierea preţului în valută este imputabilă petentei, iar problemele fmanciar-bancare apărute în Turcia nu întrunesc condiţiile forţei majore, nefiind certificate de nici o instituţie abilitată din Turcia şi nici confirmate de Camera de Comerţ şi Industrie a României.
S-a mai arătat că prevederile O.G. nr. 18/1994 privitoare la încasarea şi repatrierea contravalorii exportului în termenele legale au un caracter imperativ, de la care nu se poate deroga prin invocarea nivelului de dezvoltare economică al unei ţări şi, ca atare, recursul a fost constatat întemeiat, astfel că, în baza art. 304 raportat la art. 312 C. proc. civ., a fost admis, ceea ce a determinat modificarea în tot a sentinţei atacate. Prin reaprecierea probelor, s-a constatat neîntemeiată plângerea petentei, care a fost respinsă.
Trib. Prahova — Secţia comercială şi de administrativ,
decizia nr. 46 din 29.01.2002
