Decizia nr.207/CA/09.10.2006
Prin sentinţa civilă nr. 165/E/22.03.2006 a Tribunalului Iaşi s-a hotărât:
Admite excepţiile privind lipsa calităţii procesuale active şi a lipsei interesului legitim ale reclamantului Spitalul Clinic Judeţean de Urgenţă „Sf. Spiridon” Iaşi invocate de intervenienţi în interesul consiliului Local Iaşi şi în consecinţă:
Respinge acţiunea introdusă de reclamantul Spitalul Clinic Judeţean de Urgenţă „Sf. Spiridon” Iaşi cu sediul în Iaşi, B-dul Independenţei, nr. 1 în contradictoriu cu pârâtul Consiliul Local Iaşi.
Admite cererea de intervenţie accesorie introdusă de intervenienţii: A.D.M. ş.a. cu apărarea dreptului Consiliului Local Iaşi în contradictoriu cu reclamantul Spitalul Clinic Judeţean de Urgenţă „Sf. Spiridon” Iaşi.
A reţinut instanţa de fond că prin cererea înregistrată la acest tribunal sub nr. 5631/2003 „introdusă de reclamantul Spitalul Judeţean de Urgenţe „Sf. Spiridon” Iaşi aşa cum a fost modificată la termenul din 30.09.2005, s-a solicitat anularea în totalitate a H.C.L. al Municipiului Iaşi nr. 60/17.01.2005 privind trecerea din domeniul public al Mun. Iaşi în domeniul privat al mun. Iaşi a spaţiilor în care funcţionează cabinete medicale şi concesionarea către actualii deţinători, actul atacat fiind nelegal şi abuziv.
În interesul pârâtului Consiliul Local Iaşi au introdus cerere de intervenţie A.D.M. ş.a., solicitând respingerea acţiunii reclamantului invocându-se excepţiile referitoare la lipsa calităţii procesuale active a Spitalului”Sf. Spiridon” Iaşi şi a lipsei interesului legitim a acţiunii întrucât actul administrativ atacat nu îi vatămă un drept conform cerinţei art. 1 alin. 2 din Legea nr. 554/2004 cu precizarea că hotărârea atacată priveşte alte subiecte de drept decât reclamantul, respectiv intervenienţii care au contracte de comodat şi care trebuia să le fie concesionate în baza H.G. nr. 884/2004. Soluţionând prioritar – conform art. 137 Cod procedură civilă – excepţiile dirimante invocate de intervenienţi, tribunalul a reţinut că în conformitate cu dispoziţiile art. 1 din H.G. nr. 866/2002 se aprobă trecerea imobilelor compuse din construcţii şi terenuri aferente, în care îşi desfăşoară activitatea unităţile sanitare prevăzute în anexa care face parte integrantă din prezenta hotărâre, din domeniul privat al statului şi din administrarea Ministerului Sănătăţii şi familiei în domeniul public al municipiilor, oraşelor şi comunelor şi în administrarea consiliilor locale respective.
În anexa hotărârii sus-menţionate se regăseşte la poziţia 166 Spitalul Clinic Judeţean de Urgenţă „Sf. Spiridon” Iaşi, prin urmare de la data intrării în vigoare a hotărârii, Mun. Iaşi este proprietarul imobilului în discuţie iar în baza H.C.L. Iaşi nr. 52/2003 s-a aprobat trecerea Spitalului Clinic Judeţean de Urgenţă”Sf. Spiridon” Iaşi în domeniul public al Mun. Iaşi şi în administrarea gratuită a deţinătorului de la acea dată, respectiv reclamantul din prezenta cauză, situaţie consacrată ulterior şi prin H.C.L. 484/2004 în anexa căreia se află la poziţia 37 şi Policlinica nr. 1 Iaşi.
Prin urmare reclamantul nu este decât administratorul acestui imobil asupra căruia are posesia şi folosinţa aşa cum rezultă şi din adresa nr. 4352/19.01.2005 la care este anexată şi nota de nr. 60/31.12.2004, nu şi proprietarul bunului, situaţie ce nu îi conferă dreptul de dispoziţie şi prin consecinţă nu este vătămat prin schimbarea regimului juridic al proprietăţii bunului.
Hotărârea nr. 60/17.01.2005 aprobă trecerea din domeniul public al Mun. Iaşi în domeniul privat al Mun. Iaşi a spaţiilor în care funcţionează cabinetele medicale înfiinţate potrivit O.G. nr. 124/1998 şi concesionate acestora actualilor deţinători care au contracte de comodat.
Asupra legalităţii acestei hotărâri a statuat Prefectul Jud. Iaşi în exerciţiul atribuţiilor legale prevăzute la art. 24 lit. f din Legea nr. 340/2004 modificată prin O.U.G. nr. 179/2005 pe care considerând-o legală nu a supus-o controlului judecătoresc de administrativ.
Reclamantul are doar calitatea de administrator al bunurilor spitalului şi prin urmare nu are calitate procesuală activă.
Pe de altă parte reclamantul nu justifică nici dreptul vătămat ori interesul legitim privat lezat prin actul administrativ atacat în temeiul dispoziţiilor art. 1 din Legea nr. 554/2004 întrucât dispoziţiile art. 2 alin. 1 lit. a din aceeaşi lege stabilesc semnificaţia termenului de persoană vătămată ca persoană fizică sau juridică ori grup de persoane fizice, titulare ale unor drepturi subiective sau interese legitime private vătămate prin acte administrative.
Curtea a constatat că prima instanţă corect a reţinut că reclamantul nu şi-a dovedit calitatea procesuală activă în cauză şi nici interesul în promovarea acţiunii ce face obiectul cauzei.
Aceasta întrucât actul administrativ de autoritate în litigiu avea ca obiect aprobarea trecerii din domeniul public în domeniul privat al Municipiului Iaşi, a spaţiilor în care funcţionau cabinetele medicale înfiinţate conform O.G. nr. 124/1998, urmând să aibă loc concesionarea lor către deţinătorii cu contract de comodat pentru spaţiile respective (încheiate până la data intrării în vigoare a H.G. nr. 884/2004, respectiv 13.06.2004), perioada de concesionare începând cu data de 01.12.2004, fără a putea depăşi limita de pensionare a titularului.
Pârâtul Consiliul Local Iaşi a acţionat în calitatea sa de proprietar al imobilelor compuse din construcţii şi terenuri aferente, trecute conform art. 1 din H.G. nr. 866/2002 din administrarea Ministerului Sănătăţii şi Familiei în domeniul public şi administrarea consiliilor locale.
Mai mult, urmare perfectării contractelor de comodat în baza O.M.S. nr. 509/1999 de reclamant cu intervenienţii-intimaţi, intimatul C.L. Iaşi a fost obligat prin art. 1 al H.G. nr. 884/2004 să procedeze la trecerea în „proprietatea privată a statului” a bunurilor „imobile sau părţilor acestora, aflate în proprietatea publică a statului sau a unităţilor administrativ-teritoriale, în care funcţionează cabinete medicale înfiinţate potrivit O.G. nr. 124/1998 privind organizarea şi funcţionarea cabinetelor medicale, şi respectiv la concesionarea lor către „medicul titular al cabinetului … care funcţionează în spaţiul ce face obiectul concesionării” (art. 3 alin. (3), care va avea calitatea de „concesionar”.
Rezultă aşadar că schimbarea regimului juridic al imobilelor în litigiu, precum şi modul de administrare a lor, au fost rezultatul punerii în practică de intimatul Consiliul Local Iaşi a unor acte normative obligatorii pentru autoritatea administrativă locală, dreptul său de dispoziţie ca atribut al dreptului de proprietate fiind aşadar concret direcţionat de legiuitor, cu scopul realizării reformării sistemului sanitar.
În acest context recurenta ca administrator al spaţiilor, a căror folosinţă a cedat-o de altfel intervenienţilor în cauză, în baza contractelor de comodat necontestate aflate la dosar, nu poate justifica nici calitatea procesuală activă în acţiunea de faţă -, ce vizează dreptul de dispoziţie al proprietarului Consiliul Local Iaşi, şi nici „interesul legitim privat”, definit de art. 3 lit. p) din Legea nr. 554/2004 ca fiind „posibilitatea de a pretinde o anumită conduită, în considerarea realizării unui drept subiectiv viitor şi previzibil, prefigurat”, atât timp cât conduita pretinsă în sarcina organului administrativ pârât excedea dispoziţiilor legale sus-evocate.
