Prin decizia civilă nr. 44 din 29.01.2001, Curtea de Apel Ploieşti a casat sentinţa nr. 1036 din 14.09.2000 a Tribunalului Prahova şi a dispus trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiaşi instanţe.
Reclamanta a solicitat anularea dispoziţiei emisă de primarul municipiului Ploieşti, prin care a fost obligată la plata către bugetul local a sumei de 91.289.792 lei, reprezentând impozit pe clădiri şi majorări de întârziere.
Tribunalul a admis acţiunea şi a anulat dispoziţia menţionată, precum şi procesul-verbal de control întocmit de Direcţia Fiscală Ploieşti, exonerând reclamanta de plata sumei menţionate.
Instanţa de recurs a constatat că soluţionarea litigiului s-a făcut pe baza unor probe neconcludente, respectiv numai în temeiul actelor depuse de părţi la dosar, acte ce exprimau de fapt punctul lor de vedere cu privire la legalitatea actului fiscal de obligare a reclamantei la plata către bugetul local a sumei de bani respective.
S-a apreciat de către instanţa de recurs că, în cauză, era relevantă proba cu expertiză contabilă, pentru a se stabili dacă actul fiscal contestat a fost sau nu legal întocmit în raport cu situaţia clădirilor deţinute de reclamantă.
De altfel, această expertiză a fost solicitată chiar de reclamantă, atât prin acţiune, cât şi prin nota de probe depusă, iar instanţa de fond a respins-o nejustificat (decizia nr. 44 din 29.01.2001, pronunţată de Curtea de Apel Ploieşti).
