Judecătoria Ploieşti, prin sentinţa civilă nr. 1278 din 13.02.2002, a respins ca nefondată plângerea contravenţională formulată de petenta — societate comercială -, în contradictoriu cu D.G.F.P. – Direcţia Controlului Fiscal, menţinând procesul-verbal de contravenţie emis de Direcţia Controlului Financiar Fiscal Prahova din cadrul D.G.F.P. Prahova.
Pentru a se pronunţa astfel, instanţa de fond, în baza probelor administrate, a reţinut că prin procesul-verbal de contravenţie sus amintit s-a constatat că petenta a vândut combustibil tip M fără a avea documentele de provenienţă a mărfurilor, ceea ce a determinat obţinerea de venituri în cuantum de 142.912.000 lei.
S-a arătat că în baza dispoziţiilor art. 6 alin. 2 din Legea nr. 12/1990, republicată, s-a dispus confiscarea sumei precizate anterior.
împotriva acestei sentinţe, a declarat recurs petenta – societate comercială -, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie, în sensul că instanţa de fond nu a analizat în mod corespunzător materialul probator existent la dosarul cauzei şi că agentul constatator a acţionat în mod abuziv.
S-a apreciat că neaplicând amenda contravenţională ca orice fel de sancţiune principală, în conformitate cu dispoziţiile art. 13 din O.G. nr. 2/2001 la acel moment sancţiunea era prescrisă întrucât au trecut mai mult de 6 luni de la data săvârşirii faptei, iar organul constatator avea obligaţia să aplice şi o sancţiune principală cu amenda contravenţională şi după aceea să dispună confiscarea specială ca sancţiune complementară.
S-a mai susţinut că, în conformitate cu dispoziţiile art. 19 alin. 1 din O.G. nr. 2/2001, procesul-verbal este nul, dat fiind că nu a fost semnat de către agentul constatator pe fiecare pagină.
De asemenea, s-a mai criticat faptul că în procesul-verbal de contravenţie nu se specifică cine este proprietarul bunului, în sensul art. 24 alin. 3 din O.G. nr. 2/2001, ci doar s-a reţinut că petenta nu a avut documente de provenienţă a mărfii, în vederea valorificării lor.
Recurenta a mai precizat că pe fondul cauzei, în baza relaţiilor comerciale stabilite cu SC F.S. SA Craiova, urma să ridice, în numele acesteia, produse petroliere, iar această convenţie nu a fost consemnată în scris, fapt ce nu contravine însă legislaţiei în vigoare.
Analizând sentinţa civilă atacată prin prisma motivelor de recurs şi în raport cu legislaţia incidenţă în cauză, în special O.G. nr. 2/2001 privind regimul contravenţiilor, s-a constatat că recursul petentei este întemeiat, pentru următoarele considerente.
Agentul constatator a aplicat sancţiunea complementară a confiscării speciale în mod nelegal, deoarece nu s-a aplicat sancţiunea principală a amenzii contravenţionale ca modalitate a răspunderii contravenţionale, încălcându-se dispoziţiile O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor.
Neaplicând amenda contravenţională, în baza art. 13 din O.G. nr. 2/2001, răspunderea contravenţională era prescrisă, întrucât au trecut mai mult de 6 luni de la data săvârşirii faptei.
De asemenea, intimata nu a dovedit că s-au respectat dispoziţiile art. 16 alin. 7 raportat la art. 19 alin. 1 şi 3 din O.G. nr. 2/2001, ceea ce face ca plângerea contravenţională să fie întemeiată.
întrucât instanţa de fond a pronunţat o sentinţă cu încălcarea dispoziţiilor legale, aceasta a fost modificată prin admiterea recursului, ţinând seama de dispoziţiile art. 304 pct. 8, 9 raportat la art. 312 alin. 2 C. proc. civ. Prin reaprecierea probelor pe fondul cauzei s-a constatat temeinicia plângerii care a fost admisă.
în consecinţă, s-a dispus anularea procesului-verbal de contravenţie din 3.10.2001 emis de unitatea intimată şi s-a înlăturat măsura confiscării speciale dispuse în limita sumei de 142.912.000 lei, dispoziţiile art. 6 alin. 2 din Legea nr. 12/1990, republicată fiind inaplicabile în cauză.
Trib. Prahova – Secţia comercială şi de administrativ,
decizia nr. 274 din 18.06.2002
