Prin sentinţa civilă nr. 6854/2002 a Judecătoriei Brăila, s-a respins ca nefondată plângerea contravenţională formulată de reclamanta societate comercială împotriva procesului-verbal de contravenţie încheiat de Administraţia Naţională a Drumurilor -Direcţia Regională de Drumuri şi Poduri Constanţa.
Pentru a dispune astfel, instanţa a reţinut că la data de 9.05.2002, pe D.N. 2B 114+50 a fost oprit şi cântărit autoturismul proprietatea petentei.
în urma cântăririi s-a constatat o depăşire a greutăţii pe osia simplă nr. 2, de 0.8 tone, maximul admis de greutate fiind 9 tone iar autoturismul cântărea 9,8 tone.
Faţă de această împrejurare, agentul constatator a considerat că au fost încălcate dispoziţiile art. 51 din Ordinul pentru aprobarea Normelor metodologice privind autorizarea şi efectuarea transporturilor rutiere ce depăşesc limitele maxime, prevăzute de O.G. nr. 43/1997.
în consecinţă, intimata, prin organul său de control, a dispus amendarea societăţii proprietară a autovehiculului cu suma de 20 milioane lei, pentru săvârşirea contravenţiei prevăzută de art. 40 pct. 2 din O.G. nr. 79/2001.
în termen legal, petenta a formulat plângere contravenţională împotriva procesului-verbal de contravenţie, susţinând că nu se face vinovată de încălcarea dispoziţiilor legale şi că rezultatul măsurătorii efectuate este îndoielnic, întrucât cântarul se dereglează când este mutat din loc.
La prima zi de înfăţişare, când părţile pot propune probe în dovedirea susţinerilor lor, petenta nu s-a prezentat pentru a dovedi cele arătate în plângere.
în urma analizei actului de constatare a contravenţiei, instanţa a apreciat că a fost întocmit cu respectarea dispoziţiilor legale.
Aspectul invocat în plângere, că, în speţă, calitatea de contravenient ar avea-o şoferul autoturismului, şi nu societatea, nu este întemeiat. Dispoziţiile art. 88 din Normele privind autorizarea şi efectuarea transporturilor rutiere de greutăţi şi dimensiuni de gabarit ce depăşesc limitele maxime prevăzute în O.G. nr. 43/1997 stabilesc că unitatea care efectuează transportul este răspunzătoare din punct de vedere civil şi va suporta cheltuielile de reparaţii datorate degradărilor provocate drumurilor.
A fost depusă o copie a buletinului de verificare metrologică a cântarului, prin care se atestă că instalaţia de cântărire este verificată periodic şi că nu există, din punct de vedere tehnic, posibilitatea ca rezultatul măsurătorii să cuprindă erori.
în lipsa altor dovezi contrare din partea petentei, instanţa a constatat că cele reţinute în procesul-verbal de contravenţie, ce se bucură de o prezumţie relativă de adevăr, sunt reale, iar procesul-verbal de contravenţie este legal întocmit.
împotriva acestei sentinţe a declarat recurs contravenienta, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie, motivat de faptul că procesul-verbal de constatare a fost încheiat cu încălcarea dispoziţiilor art. 16 alin. 7 din O.G. nr. 2/2001, în sensul că agentul constatator nu i-a adus la cunoştinţă reprezentantului său dreptul de a face obiecţiuni.
Examinând sentinţa atacată prin prisma motivului de recurs formulat, dar şi din oficiu, potrivit dispoziţiilor art. 304 C. proc. civ., tribunalul a constatat recursul fondat.
Astfel, din cuprinsul art. 17 şi art. 21 din O.G. nr. 2/2001 rezultă că procesul-verbal de contravenţie trebuie să cuprindă în mod obligatoriu descrierea faptei săvârşite de contravenient, iar sancţiunea aplicată pentru fiecare faptă trebuie să se încadreze în limitele prevăzute de lege şi să fie proporţională cu gradul de pericol social al acesteia, cu împrejurările în care a fost săvârşită, modul şi mijloacele de săvârşire, scopul urmărit, urmarea produsă, precum şi în raport de alte circumstanţe.
în consecinţă, atunci când agentul constatator reţine săvârşirea a două sau mai multor contravenţii trebuie să descrie situaţia de fapt pentru fiecare, să facă încadrarea în drept a faptei şi să aplice sancţiunea astfel cum a individualizat-o pentru fiecare faptă în parte.
Or, din cuprinsul procesului-verbal de contravenţie rezultă că societatea comercială a săvârşit contravenţia prevăzută de art. 40 alin. 2 şi art. 41 alin. 1 din O.G. nr. 79/2001 şi din O.G. nr. 43/1997, aprobată prin Legea nr. 82/1998 republicată, aplicându-i-se o amendă de 20 milioane lei. Cum amenda nu a fost aplicată pentru fiecare faptă în parte, instanţa de control a apreciat că procesul-verbal a fost încheiat cu încălcarea dispoziţiilor legale arătate mai sus, motiv pentru care recursul a fost admis, sentinţa fiind modificată, în sensul admiterii plângerii contravenţionale şi anulării procesului-verbal de contravenţie.
în ceea ce priveşte aplicarea dispoziţiilor art. 16 alin. 7 din O.G. nr. 2/2002, tribunalul a apreciat că procesul-verbal de contravenţie a fost încheiat în lipsa contravenientului
şi în prezenţa unui martor, aşa încât nu avea cui să-i aducă la cunoştinţă dreptul de a face obiecţiuni.
Trib. Brăila – Secţia comercială şi de administrativ,
decizia civilă nr. 211 din 11.11.2002
