în mod legal şi temeinic instanţa de fond a reţinut că reclamantul nu a respectat prevederile art. 3 din O.U.G. nr. 13/2001 referitoare la obligativitatea motivării contestaţiei, sancţiunea nerespectării acestei obligaţii fiind, potrivit art. 9 din O.U.G. nr. 13/2001, respingerea contestaţiei.
Prin sentinţa civilă nr. 32 din 23.01.2002 Tribunalul Bucureşti – Secţia a V-a civilă şi de administrativ a respins ca nefondată contestaţia formulată de SC “A.” SRL în contradictoriu cu Direcţia Generală a Finanţelor Publice a Municipiului Bucureşti şi Administraţia Financiară a sectorului 2, având ca obiect anularea deciziei nr. 58/27.04.2001 emisă de prima pârâtă şi a procesului verbal nr. 317080/12.07.2000.
în motivarea sentinţei, se reţine că SC “A.” Ltd SRL nu a motivat contestaţia înregistrată la Administraţia Financiară a sectorului 2 sub nr. 327375/30.10.2000 şi nu a depus nici un fel de document în susţinerea cauzei, referitor la TVA neadmisă la rambursare – în sumă de 44.700.648 lei.
în drept, au fost invocate dispoziţiile art. 3 din O.U.G. nr. 13/2001, potrivit cărora contestaţia va cuprinde în mod obligatoriu arătarea motivelor de fapt şi de drept pe care se întemeiază.
împotriva acestei sentinţe a declarat recurs SC “A. ” LTd, susţinând că hotărârea instanţei de fond este nelegală şi netemeinică, întrucât nu s-a reţinut împrejurarea că societăţii nu i-a fost comunicată anexa 6 a procesului verbal de control, astfel că aceasta nu avea cunoştinţă de modul de calcul a sumei de 44.700.648 lei TVA nerambursabil, spre a-şi motiva detaliat contestaţia.
Recurenta a invocat prevederile art. 304 pct. 3, 9 şi 10 C. pr. civ.
Recursul este nefondat.
Analizând actele şi lucrările dosarului de fond, Curtea constată că Administraţia Financiară a sectorului 2 a comunicat recurentei în data de 11.07.2000, în original, un exemplar din procesul verbal de control, precum şi cele 25 de anexe care fac parte din acesta, asociatului unic, care a semnat de primire; totodată, o parte din anexele la procesul verbal de control au fost recomunicate la data de 12.03.2001 cu adresa nr. 10174 existentă la dosar, astfel că la data de 22.03.2001 când D.G.F.P. a solicitat motivarea contestaţiei, societatea era în măsură, în mod indiscutabil, să comunice această motivare.
în mod legal şi temeinic, instanţa de fond a reţinut că societatea reclamantă nu a respectat prevederile art. 3 din O.U.G. nr. 13/2001 referitoare la obligativitatea motivării contestaţiei, sancţiunea nerespectării acestei obligaţii fiind potrivit art. 9 din O.U.G. nr. 13/2001, respingerea contestaţiei.
în concluzie, acest motiv de recurs este neîntemeiat.
Curtea a reţinut ca fiind inadmisibilă şi proba cu expertiza contabilă solicitată în recurs, în temeiul art. 305 C. pr. civ.; de menţionat că la judecarea în fond a cauzei recurenta-reclamantă a renunţat la administrarea probei cu expertiza contabilă privind calculul TVA, deşi această probă îi fusese încuviinţată.
Pentru considerentele menţionate, recursul urmează a fi respins ca nefondat, motivele prevăzute de art. 304 pct. 3, 9 şi 10 C. pr. civ. nefiind dovedite.(Judecator Carmen Frumuselu)
(Secţia Contencios Administrativ, decizia civilă nr. 241/2002)
