Prin acţiunea în administrativ înregistrată la Tribunalul Braşov, reclamanta N.V.M., reprezentată de curator, a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Casa Judeţeană de Pensii Braşov, anularea deciziei din 31.08.2001 emisă de pârâtă şi obligarea acesteia la emiterea unei noi decizii prin care să i se stabilească reclamantei pensia de urmaş după tatăl său, defunctul N.I.
Tribunalul Braşov, prin sentinţa civilă nr. 109 din 15.01.2002 a respins contestaţia pentru următoarele considerente.
Prin decizia din 31.08.2001 emisă de Casa Judeţeană de Pensii Braşov s-a respins cererea de acordare a pensiei de asigurări sociale şi a pensiei suplimentare formulată de petentă, prin curator, întrucât, potrivit deciziei medicale din 2.07.2001, data ivirii invalidităţii este 3.04.2001.
In întâmpinarea formulată de intimata Casa Judeţeană de Pensii Braşov şi depusă la dosarul cauzei s-a solicitat respingerea acţiunii, faţă de împrejurarea că data ivirii invalidităţii este 3.04.2001.
într-adevăr, conform art. 66 lit. c din Legea nr. 19/2000, „copiii” au dreptul la de urmaş pe toată durata invalidităţii de orice grad, dacă invaliditatea s-a ivit până la vârsta de 16 ani ori dacă urmaşul se află în continuarea studiilor, până la terminarea lor, fără însă a depăşi 26 ani.
Or, invaliditatea contestatoarei nu s-a născut până la vârsta de 16 ani – data naşterii este 3.05.1948 – şi aceasta nici nu se află în continuarea studiilor.
împotriva sentinţei a declarat recurs reclamanta, solicitând modificarea în tot a sentinţei, în sensul admiterii acţiunii.
în dezvoltarea motivelor de recurs s-a susţinut că handicapul reclamantei nu s-a ivit în 2.04.2001, ci, aşa cum rezultă din biletele de ieşire din spital, ea suferea de oligofrenie din naştere.
Recursul a fost considerat întemeiat.
Instanţa de fond a soluţionat cauza pe baza apărărilor pârâtei din întâmpinare, fără a le cenzura în funcţie de înscrisurile depuse la dosar.
Astfel, din raportul de expertiză medico-legală psihiatrică rezultă că reclamanta a fost internată în secţiile de psihiatrie încă din anul 1959. Din fişa de consultaţii întocmită în anul 1974 rezultă că reclamanta a suferit de oligofrenie încă înainte de întocmirea fişei, boala fiind trecută la rubrica „antecedente”.
Este deci evident că această boală psihică a apărut cu mult anterior datei reţinute de instanţă, 3.04.2001. Pentru acest motiv, se impunea efectuarea în cadrul acestui proces a unei expertize medico-legale prin care să se stabilească data ivirii handicapului.
Pronunţarea hotărârii de către prima instanţă fără analiza înscrisurilor depuse la dosar şi fără administrarea tuturor probelor necesare elucidării cauzei echivalează cu necercetarea în fond a pricinii.
De altfel, nici reprezentarea reclamantei în faţa instanţei de fond, prin curator, nu a fost legală. Prin sentinţa civilă nr. 538 din 15.12.2000 a Tribunalului Braşov, reclamanta a fost pusă sub interdicţie. Pe baza acestei hotărâri, în conformitate cu dispoziţiile art. 145 alin. 1 C. fam., autoritatea tutelară trebuia să desemneze un tutore care să o reprezinte pe reclamantă în faţa instanţei, curatela fiind valabilă, potrivit art. 146 C. fam. numai până la soluţionarea cererii de punere sub interdicţie.
Faţă de aceste considerente, în baza art. 304 raportat la art. 312 alin. 5 C. proc. civ., s-a admis recursul şi s-a trimis cauza spre rejudecare instanţei de fond, urmând a se suplimenta probatoriul administrat în sensul celor mai sus menţionate.
C.A. Braşov – Secţia comercială şi de contencios administrativ,
decizia nr. 310/R/30.04.2002
