Prin cererea formulată la 22.08.2002, recurentul-pârât Consiliul General al Municipiului Bucureşti a declarat recurs împotriva sentinţei civile din 15.08.2002, pronunţată de Tribunalul Bucureşti – Secţia V-a civilă şi administrativ în dosarul nr. 973/CA/2002 în contradictoriu cu intimatul-reclamant Municipiul Bucureşti, prin Primarul General, invocând art. 299 şi urm. C. proc. civ. şi art. 14 din Legea nr. 29/1990, sens în care a solicitat să se constate că recursul suspendă executarea hotărârii recurate.
Prin sentinţa civilă nr. 603 din 15.08.2002 pronunţată de Tribunalul Bucureşti -Secţia V-a civilă şi contencios administrativ în dosarul nr. 973/C A/2001, a fost admisă cererea reclamantului Municipiul Bucureşti, reprezentat legal prin Primarul General, în contradictoriu cu pârâtul Consiliul General al Municipiului Bucureşti, şi a fost suspendată executarea hotărârii C.G.M.B. nr. 110 din 16.05.2002 privind modificarea hotărârii C.G.M.B. nr. 56 din 21.03.2002.
Pentru a se pronunţa astfel, faţă de cererea reclamantului formulată în baza art. 9 Legea nr. 29/1990 privind suspendarea hotărârii C.G.M.B nr. 110 din 16.05.2002, prin care a fost modificată hotărârea C.G.M.B. nr. 56 din 21.03.2002, tribunalul, analizând înscrisurile depuse la dosar, a apreciat că cererea reclamantului este întemeiată, fiind întrunite condiţiile de admisibilitate prevăzute de art. 9 din Legea nr. 29/1990, respectiv existenţa unui caz bine justificat, prevenirea unei pagube iminente, pagubă ce nu poate fi înlăturată decât prin suspendarea actului administrativ în litigiu, condiţii ce au fost analizate prin raportare la motivele de nelegalitate ale hotărârii invocate în cerere de reclamant.
împotriva sentinţei pronunţată de tribunal la 15.08.2002 şi comunicată părţilor la 9.10.2002, pârâtul C.G.M.B. a declarat recurs la 22.08.2002, recurentul-pârât invocând art. 299 şi urm. C. proc. civ. şi apreciind că sentinţa recurată este neîntemeiată şi nelegală, având în vedere că procedura de comunicare a documentelor, termenele de citare şi judecarea cauzei, nu au respectat prevederile imperative ale legii, instanţa depăşind atribuţiile puterii judecătoreşti, sentinţa fiind lipsită de temei legal şi dată cu aplicarea greşită a legii, recurentul-pârât invocând şi art. 14 din Legea nr. 29/1990 şi solicitând să se constate că recursul suspendă executarea hotărârii atacate.
Recursul nu a fost timbrat cu timbru judiciar şi taxă judiciară de timbru şi, deşi recurentul-pârât a fost citat cu menţiunea timbrării, astfel cum rezultă din dovada de îndeplinire a procedurii de citare de la dosar, acesta nu a îndeplinit obligaţia de timbrare a recursului, astfel cum s-a dispus în baza Legii nr. 146/1997 cu modificările ulterioare, cu Normele de aplicare şi cu O.G. nr. 32/1995 cu modificările ulterioare, Curtea invocând excepţia de netimbrare a recursului, recursul urmând a fi anulat ca netimbrat.
Faţă de cererea de recurs şi dovada de citare, Curtea a avut în vedere că recurentul-pârât C.G.M.B., autoritate deliberativă a administraţiei publice locale, potrivit art. 94 din Legea nr. 215/2001, a fost citat cu menţiunea timbrării la sediul său, astfel cum a fost indicat de recurent, în raport de art. 91 din Legea nr. 215/2001 şi în condiţiile art. 87 pct. 1 şi art. 92 alin. 3 C. proc. civ., modificat şi completat, recurentul-pârât neindicând vreo persoană însărcinată cu primirea actelor de procedură pentru comunicarea astfel a actelor procedurale, faţă de art. 93 C. proc. civ.
Având în vedere că recurentul-pârât nu a îndeplinit obligaţia de timbrare a recursului cu taxa judiciară de timbru şi timbru judiciar în termenul stabilit, deşi a fost citat cu menţiunea timbrării şi cuantumul taxei judiciare de timbru şi timbrului judiciar, Curtea, în baza art. 20 din Legea nr. 146/1997 cu modificările şi completările ulterioare, şi în baza art. 9 din O.G. nr. 32/1995 cu modificările şi completările ulterioare, a anulat recursul ca netimbrat.
C.A. Bucureşti – Secţia de contencios administrativ, decizia nr. 536 din 14.11.2002
