În considerentele hotarârii, tribunalul a statuat ca, conditiile de admisibilitate a cererii de suspendare a executarii unui act administrativ, astfel cum rezulta din art. 14 din Legea nr. 554/2004 sunt: exercitarea procedurii prealabile; existenta unui caz bine justificat (determinat de art. 2 alin. 1 lit. t al legii prin „împrejurari legate de starea de fapt si de drept, care sunt de natura sa creeze o îndoiala serioasa în privinta legalitatii actului administrativ”); scopul prevenirii unei pagube iminente (definit prin art. 2 alin. 1 lit. s al aceleasi legi, ca fiind „prejudiciul material viitor si previzibil sau, dupa caz, perturbarea previzibila grava a functionarii unei autoritati publice sau a unui serviciu public”), cerinte ce trebui îndeplinite cumulativ.
Decizia a fost emisa de Comisariatul Regional pentru protectia consumatorilor Arad în baza OUG nr. 2/2001 pentru stabilirea unor masuri privind înfiintarea, organizarea/reorganizarea sau functionarea, dupa caz, a unor ministere, organe de specialitate ale administratiei publice centrale si institutii publice, HG nr. 284/2009 privind organizarea si functionarea Autoritatii Nationale pentru Protectia Consumatorilor, Legea nr. 363/2007 privind practicile comerciale incorecte si Ordinul nr. 1372/23.12.2009 privind numirea coordonatorului CRPC Arad. Prin decizia respectiva, „având în vedere faptele constatate prin Procesul Verbal de Constatare a Contraventiei 0330805 din data de 02.02.2010, încheiat de C.J.P.C. Timis operatorului economic SC UPC ROMANIA SRL”, o data cu aplicarea sanctiunii principale se dispune, în baza art. 12 alin. 1 din Legea nr. 363/2007, masura de încetare a practicii comerciale incorecte, conform art. 13 alin. 1 lit. a din Legea nr. 363/2007.
Reclamanta a facut dovada formularii plângerii prealabile împotriva deciziei nr. 11/17.02.2010, comunicata pârâtei la 25.03.2010, conform facturii nr. 2107194/ 25.03.2010 eliberata de CN Posta Româna SA.
Decizia nr. 11/17.02.2010 nu determina în concret masura considerata incorecta comerciala a carei încetare o impune reclamantei, ci doar arata ca are la baza faptele constatate prin procesul verbal de constatare a contraventiei seria XXX nr. 330805/02.02.2010 întocmit de pârâta prin care s-a retinut savârsirea de catre reclamanta a trei contraventii, si anume cea reglementata de art. 6 din Legea nr. 363/2007, cea prevazuta de art. 7 lit. c liniuta a 2-a din OG nr. 21/1992; contraventia ce consta în încalcarea art. 7 lit. c liniuta a 2-a din OG nr. 21/1992, pentru fiecare contraventie fiind aplicata sanctiunea amenzii de 10.000 lei.
Conform art. 12 din Legea nr. 363/2007 privind combaterea practicilor incorecte ale comerciantilor în relatia cu consumatorii si armonizarea reglementarilor cu legislatia europeana privind protectia consumatorilor, Autoritatea Nationala pentru Protectia Consumatorilor poate dispune masuri conform prezentei legi, prin ordin emis de conducatorul autoritatii sau prin decizie a conducatorilor unitatilor cu personalitate juridica din subordinea Autoritatii Nationale pentru Protectia Consumatorilor (alin. 1), acte ce se motiveaza (alin. 2) si care pot fi atacate la instanta de contencios administrativ (alin. 3). Or, potrivit art. 13 alin. 1 lit. a din aceeasi lege, în masura în care se considera necesar, tinând cont de toate interesele implicate si, în special, de interesul public, Autoritatea Nationala pentru Protectia Consumatorilor va dispune, chiar fara a exista o dovada a unei pierderi sau a unui prejudiciu efectiv ori a intentiei sau a neglijentei comerciantului, masura încetarii sau instituirii procedurilor legale corespunzatoare pentru încetarea practicilor comerciale incorecte. Potrivit art. 15 alin. 4 din Legea nr. 363/2007, odata cu aplicarea sanctiunii pentru savârsirea contraventiilor prevazute de art. 15 alin. 1 din Legea nr. 363/2007, agentul constatator poate propune ca sanctiune complementara suspendarea activitatii pâna la încetarea practicii comerciale incorecte, însa aceasta masura poate fi aplicata, conform art. 15 alin. 5 din acelasi act normativ doar prin ordin al conducatorului Autoritatii Nationale pentru Protectia Consumatorilor sau prin decizie emisa de conducatorii unitatilor cu personalitate juridica din subordinea aceleasi autoritati, cu aplicarea dispozitiilor art. 12 alin. 3 si 4.
Prin procesul verbal de contraventie întocmit pe seama petentei, agentul constatator a propus încetarea practicii comerciale incorecte, conform art. 15 alin. 4 din Legea nr. 363/2007 si oprirea temporara a prestarii de serviciu, potrivit art. 55 alin. 2 din OG nr. 21/1992.
Prin decizia contestata nu s-a dispus si luarea masurii complementare a suspendarii activitatii reclamantei, conform art. 15 alin. 3 si 4 din Legea nr. 363/2007 (masura complementara ce prin ordin sau decizie separata în conditiile art. 12 din aceeasi lege). Astfel, tinând cont de dispozitiile legale de mai sus, luarea masurii complementare a suspendarii activitatii reclamantei este doar o consecinta a constatarii contraventiei prin procesul verbal seria XXX nr. 330805/02.02.2010, iar nu un efect al deciziei nr. 11/2010, masura complementara respectiva putând fi luata independent de mentinerea sau nu, de executarea sa nu a deciziei nr. 11/2010.
Nici aplicarea sanctiunii contraventionale a amenzii nu se încadreaza în cerinta prevenirii unei pagube iminente având în vedere faptul ca, pe de o parte, sanctiunea respectiva are drept cauza procesul verbal de contraventie, iar nu decizia nr. 11/2010 a pârâtei, existând astfel indiferent daca decizia este mentinuta ori nu. Pe de alta parte, reclamanta a formulat plângere împotriva procesului verbal de contraventie seria XXX nr. 330805/02.02.2010, astfel cum rezulta din copia plângerii adresate Judecatoriei Timisoara însotita de factura nr. DIV00005585/04.02.2010 eliberata de C.N. Posta Româna SA si confirmarea de primire semnata de persoana însarcinata cu primirea corespondentei la Judecatoria Timisoara în data de 09.02.2010, precum si citatia emisa în dosarul nr. 3320/325/2010 al aceleiasi instante. Or, în baza art. 32 alin. 3 din OG nr. 2/2001 exercitarea plângerii împotriva procesului verbal de contraventie suspenda executarea acestuia, deci si a amenzii, dar si a propunerilor efectuate de catre agentul constatator.
Atâta timp cât executarea procesului verbal de contraventie seria XXX nr. 330805/02.02.2010, ce sta la baza emiterii deciziei nr. 11/17.02.2010 este suspendata, masura încetarii practicilor considerate incorecte din punct de vedere comercial prin procesul verbal de contraventie este afectata de un termen suspensiv. Ca urmare a caracterului sau accesoriu fata de procesul verbal de contraventie (ce cuprinde sanctiunea principala), efectele deciziei nr. 11/17.02.2010 (referitoare la o masura a carei cauza rezida în faptele constatate prin procesul verbal de contraventie) urmeaza efectele procesului verbal de contraventie. Asadar, atâta timp cât este suspendata executarea procesului verbal pe durata solutionarii plângerii contraventionale, executarea masurii de încetare a practicilor comerciale incorecte depinde de un eveniment viitor si sigur în ceea ce priveste producerea lui, depinzând de solutia – irevocabila – ce se va pronunta în dosarul nr. 3320/325/2010 al Judecatoriei Timisoara, tinând cont de legatura intrinseca ce exista între cele doua acte administrative: procesul verbal de constatare contraventiei seria XXX nr. 330805/02.02.2010 ce stabileste faptele contraventionale si sanctiunea principala, precum si propunerea agentului constatator referitor la alte masuri si, respectiv, decizia nr. 11/17.02.2010 ce reflecta masura luata de conducatorul Comisariatului regional pentru protectia consumatorilor Arad drept urmare a faptelor retine drept contraventie în sarcina reclamantei astfel cum rezulta din motivarea sumara a deciziei respective. Evident ca durata termenului suspensiv ce afecteaza implicit decizia nr. 11/2010 pentru considerentele de mai sus este posibil sa nu se extinda pâna la pronuntarea pe fond a actiunii în contencios administrativ având ca obiect anularea deciziei, din moment ce termenul de mai sus depinde de modul de rezolvare a plângerii împotriva procesului verbal de contraventie, de probatiunea ce se va administra, de exercitarea sau nu a caii de atac a recursului si de alte împrejurari obiective sau subiective ce pot influenta acel proces fara a avea legatura cu procesul pe care reclamanta trebuie sa îl declanseze în materia contenciosului administrativ, conform Legii nr. 554/2004. Tocmai din acest motiv, se impunea ca reclamanta sa dovedeasca existenta unui prejudiciu iminent si necesitatea prevenirii acestuia, conditie care nu a fost însa îndeplinita în cauza.
În consecinta, nerealizarea uneia dintre cele trei cerinte cumulative, si anume cea prevenirii unui prejudiciu material viitor si previzibil, nu permite suspendarea executarii deciziei nr. 11/17.02.2010, chiar daca ar exista un caz bine justificat în acest sens determinat de lacunele motivarii deciziei, ce nu precizeaza în ce consta în concret practica comerciala incorecta a carei încetare o impune reclamantei, precum si de posibilitatea ca societatea sa fi fost sanctionata de doua ori pentru aceeasi fapta, folosindu-se temeiuri de drept diferite, acest din urma aspect facând obiectul analizei în fond în cadrul plângerii din dosarul nr. 3320/325/2010 al Judecatoriei Timisoara. Celalalt argument al reclamantei referitor la faptul ca masura de mai sus a fost luata în baza procesului verbal de contraventie ce stabileste 3 contraventii în sarcina reclamantei din care doar una este prevazuta de Legea nr. 363/2007, iar celelalte de sunt reglementate de OG nr. 21/1992 nu este întemeiat având în vedere ca simpla retinere a contraventiei prevazute de art. 15 alin. 1 raportat la art. 6 din Legea nr. 363/2007 permite luarea masurii prevazute de art. 13 alin. 1 lit. a din aceeasi lege. Posibilitatea ca societatea sa fi fost sanctionata de doua ori pentru aceeasi fapta, folosindu-se temeiuri de drept diferite nu poate fi retinuta ca o împrejurare de fapt sau de drept ce pune sub semnul întrebarii legitimitatea deciziei contestate în prezenta pricina întrucât
