Obligaţie de a face – operaţiune administrativă
Art.18 din Legea Arhivelor Naţionale, aşa cum a fost modificată prin Ordonanţa de Urgenţă a Guvernului nr.39/2006, aprobată cu modificări prin Legea nr.474/2006, este clar şi precis „În cazul desfiinţării, în condiţiile legii, a unui creator de documente, persoană juridică, fără ca activitatea acestuia să fie continuată de altul, documentele cu valoare istorică, în sensul prevederilor art.2, cât şi cele cu valoare practică, în baza cărora se eliberează copii, certificate şi extrase privind drepturile referitoare la stagiile de cotizare la asigurări sociale ale cetăţenilor, vor fi preluate de Arhivele Naţionale sau de direcţiile judeţene ale Arhivelor Naţionale”.
Dispoziţiile acestui articol de lege sunt previzibile; Arhivele Naţionale sau direcţiile judeţene ale acestora, au obligaţia de a prelua documentele de la persoana juridică ce s-a desfiinţat ca urmare a închiderii procedurii de faliment.
Prin sentinţa civilă nr. 626 din 3 iunie 2009, pronunţată de Tribunalul Braşov – secţia de administrativ şi fiscal s-a admis acţiunea formulata de reclamanta I.D.I.SPRL in contradictoriu cu pârâta A.N.-D.J.Bv. A fost obligată pârâta la preluarea de la debitoarea SC L.S. SA a documentelor cu valoare practica , a celor cu valoare istorica, a bilanţurilor contabile, documente aflate în arhiva acestei societăţi aflate in faliment.
Pentru a pronunţa această soluţie instanţa de fond a reţinut următoarele:
Prin încheierea de şedinţa din data de 20. 10. 2004 din dosarul de faliment nr. 1243 / F / 2000 aflat pe rolul Tribunalului Braşov, s – a dispus deschiderea procedurii falimentului împotriva societarii debitoare S.C. L. S. S.A. si numirea in calitate de lichidator judiciar a S.C. I. – D. S.R.L. in prezent ,I. – D. I. S.P.R.L. In cadrul dosarului de faliment au fost valorificate toate bunurile mobile si imobile ale debitoarei, inclusiv spaţiul in care a fost depozitata arhiva societăţii, incluzând documentele cu valoare practica. Toate demersurile au fost epuizate, singura chestiune rămasă de rezolvat fiind aceea a preluării acestor documente de către instituţia abilitata in acest sens. În prezent, arhiva este mutată in spaţiul unei alte societăţi, aceasta reclamând eliberarea de urgenţă a spaţiului.
După închiderea procedurii, lichidatorul a iniţiat procedura de preluare a documentelor de către Arhivele Naţionale, prin adresele nr. 1969 / 29. 05. 2007 si nr.2468 din 5 07 2007, iar prin adresa nr. 34598 / 04. 06. 2007, Arhivele Naţionale au solicitat stabilirea unei întâlniri programate pentru data de 16. 07. 2007.
La data de 16. 07. 2007, reprezentanţii pârâtei s – au prezentat la locul depozitării documentelor, dar au refuzat sa încheie proces – verbal de constatare la faţa locului si de consemnare a refuzului motivat de preluare a acestor documente.
Potrivit art. 136 din Legea nr. 85 / 2006: Prin închiderea procedurii, judecătorul – sindic, administratorul / lichidatorul şi toate persoanele care i – au asistat sunt descărcaţi de orice îndatoriri sau responsabilităţi cu privire la procedură, debitor şi averea lui, creditori, titulari de garanţii, acţionari sau asociaţi.
Conform art. 18 din OUG nr. 39 / 2006: În cazul desfiinţării, în condiţiile legii, a unui creator de documente, persoană juridică, fără ca activitatea acestuia să fie continuată de altul, documentele cu valoare istorică, în sensul prevederilor art. 2, cât şi cele cu valoare practică, în baza cărora se eliberează copii, certificate şi extrase privind drepturile referitoare la stagiile de cotizare la asigurări sociale ale cetăţenilor, vor fi preluate de Arhivele Naţionale sau de direcţiile judeţene ale Arhivelor Naţionale…
Depozitarea documentelor prevăzute la alin. 2 se face în spaţii şi în condiţiile corespunzătoare, avizate de Arhivele Naţionale sau de direcţiile judeţene ale Arhivelor Naţionale, după caz.
Faţă de cuprinsul textelor de lege enunţate , s-a retinut că este obligaţia pârâtei de a prelua documentele cu valoare practică – respectiv state de plată si carnete de muncă, si bilanţurile contabile, aflate in arhiva societăţii in faliment.
Apărarea pârâtei vizând prorogarea legala a termenului de îndeplinire a acestei obligaţii, urmează a fi înlăturata întrucât motivele invocate nu pot constitui o „ imposibilitate obiectiva” de a prelua documentele cu valoare practica.
Aceste reglementari se asigură prin grija Ministerului Administraţiei şi Internelor si se prevăd prin legile bugetare anuale, aşa cum însuşi textul art. 18 al. 4 din OUG nr. 39 / 2006. Pârâta işi invoca propria culpă, prin aceea că invocă lipsa propriilor reglementari, ceea ce nu este admisibil pe principiul nemo auditur propriam turpitudinem allegans.
Lipsa de diligenta a pârâtei în obţinerea spaţiilor de depozitare, a dotărilor corespunzătoare si a personalului necesar îndeplinirii propriilor obligaţii nu poate constitui argument pentru a justifica neîndeplinirea acestor obligaţii. În acest context, este de subliniat faptul că pârâta nu a produs nici o probă vizând existenta eventualelor diligenţe depuse in vederea obţinerii celor necesare îndeplinirii propriilor obligaţii.
Inexistenţa , în prezent, a structurilor specializate la care fac referire dispoziţiile legale indicate, situaţie imputabilă pârâtei, aceasta fiind datoare a – si îndeplini obligaţiile în condiţiile deţinute la momentul actual , nu poate conduce la exonerarea sa de răspundere.
Faţă de considerentele susmenţionate , reclamanta fiind vătămată ca urmare a refuzului nejustificat al paratei de preluare a documentelor ,obiect al acţiunii, in baza prevederilor art.1 din legea 554 /2004 instanţa a admis acţiunea aşa cum a fost formulata, conform dispozitivului .
Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs pârâta Arhivele Naţionale Direcţia Judeţeană Braşov criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie, în temeiul art. 304 pct. 9 şi 304/ind 1 Cod procedură civilă .
În dezvoltarea motivelor de recurs se arată că :
Hotărârea recurată a fost dată cu încălcarea şi aplicarea greşită a legii . Motivarea reflectă lipsa de preocupare în aflarea adevărului, din întreaga economie a normelor legale incidente pentru a fi exercitat dreptul trebuie să îndeplinească anumite condiţii printre care să fie actual şi să nu fie supus unui termen sau a unei condiţii suspensive. Tribunalul a ignorat dispoziţiile cuprinse în art. 18 din Legea Arhivelor Naţionale nr. 16/1996. Instituţia se confruntă cu probleme grave cauzate de lipsa spaţiilor de depozitare a dotărilor corespunzătoare şi a personalului necesar îndeplinirii menirii sale. Resursele trebuie aprobate Ministerului Administraţiei şi Internelor prin legile bugetare anuale. Se invocă şi prevederile art. 7 şi 13 din Ordonanţa de Guvern 30/2007 privind organizarea şi funcţionarea MIRA. Pretenţiile reclamantei nu pot fi soluţionate favorabil la acest moment, nu există structuri specializate. Instituţia este pusă în situaţia imposibilităţii de a unei hotărârii de preluare a arhivei. Raţionamentul primei instanţe în motivare soluţiei de admitere a cererii reclamantei este greşit , diligenţele sale în vederea aplicării dispoziţiilor cuprinse în Ordonanţa de Urgenţă a Guvernului nr. 39/2006 a rămas fără rezultat. Nu au fost aprobate şi repartizate creditele bugetare necesare cu destinaţia punerii în aplicare a art. 18 din Legea nr. 16/1996.
La dosar a depus întâmpinare intimata reclamantă I.D.I.SPRL solicitând respingerea recursului ca neîntemeiat, hotărârea a fost dată cu aplicarea corectă a legii, pârâta îşi invocă propria culpă în neîndeplinirea obligaţiilor stabilite prin lege.
Analizând actele şi lucrările dosarelor , sentinţa atacată raportat la motivele de recurs invocate , Curtea a constatat că recursul este nefondat :
Pârâta A. N.- D.J.Bv. a fost obligată să preia documente cu valoare practică de la lichidatorul judiciar al I.D.I.SPRL în calitate de lichidator judiciar al debitoarei SC L. S. SA., în temeiul art.18 din Legea nr.16/1996.
Instanţa de fond a interpretat şi aplicat corect legea şi nu a depăşit atribuţiile puterii judecătoreşti.
Art.18 din Legea Arhivelor Naţionale, aşa cum a fost modificată prin Ordonanţa de Urgenţă a Guvernului nr.39/2006, aprobată cu modificări prin Legea nr.474/2006, este clar şi precis. Conform acestui articol:
„În cazul desfiinţării, în condiţiile legii, a unui creator de documente, persoană juridică, fără ca activitatea acestuia să fie continuată de altul, documentele cu valoare istorică, în sensul prevederilor art.2, cât şi cele cu valoare practică, în baza cărora se eliberează copii, certificate şi extrase privind drepturile referitoare la stagiile de cotizare la asigurări sociale ale cetăţenilor, vor fi preluate de Arhivele Naţionale sau de direcţiile judeţene ale Arhivelor Naţionale.
Documentele cu valoare practică prevăzute la alin. 1 se preiau după înfiinţarea în cadrul Arhivelor Naţionale şi al direcţiilor judeţene ale Arhivelor Naţionale a unor structuri specializate, cu asigurarea, în condiţiile legii, a resurselor umane şi logistico-financiare necesare.
Documentele cu valoare practică, în baza cărora se eliberează copii, certificate şi extrase privind drepturile cetăţenilor referitoare la stagiile de cotizare în sistemul public de pensii, aflate la casele teritoriale de pensii, se preiau, în condiţiile alin.2, pe bază de inventar şi proces-verbal de predare-preluare, întocmite potrivit modelelor prevăzute în anexele nr.2 şi 3.
Asigurarea structurilor specializate prevăzute la alin. 2 se realizează cu încadrarea în numărul de posturi şi credite bugetare aprobate Ministerului Administraţiei şi Internelor, prin legile bugetare anuale”.
Dispoziţiile acestui articol de lege sunt şi previzibile; Arhivele Naţionale sau direcţiile judeţene ale acestora, au obligaţia de a prelua documentele de la persoana juridică ce s-a desfiinţat. Judecătorul a aplicat strict dispoziţia legală, faptul că nu există bază materială sau că încă nu s-au înfiinţat serviciile/structurile specializate, nu constituie un impediment pentru obligarea autorităţii publice să îşi îndeplinească obligaţiile prevăzute într-o lege. Legea este adoptată de Parlament, instanţa de judecată nu a adăugat la dispoziţiile legale şi nici nu a „creat” norme juridice. A aplicat legea strict în litera şi spiritul ei.
Motivele invocate în recurs, încadrate ca motive de nelegalitate a hotărârii judecătoreşti, vizează de fapt probleme de imposibilitate practică de executare a acesteia. Neasigurarea de către ordonatorii de credit a bazei materiale şi a resurselor umane, nu poate fi reţinută ca un motiv de nelegalitate a hotărârii judecătoreşti. Legea trebuie respectată şi aplicată, în caz contrar se pierde însăşi încrederea în statul de drept.
Corect s-a constatat că pârâta este o autoritate publică în sensul art.2, alin.1, lit.b din Legea nr.554/2004, Arhivele Naţionale sunt unitate bugetară în cadrul Ministerului de Interne, conform art.3 din Legea nr.16/2006.
Refuzul acestei autorităţi de a prelua documentele, constituie „refuz nejustificat de a soluţiona o cerere”, aşa cum este definit de art.2 lit.i din Legea nr.554/2004: „exprimare explicită, cu exces de putere a voinţei de a nu rezolva cererea unei persoane”.
Pentru considerentele arătate, apreciind că nici unul dintre motivele de recurs invocate nu este întemeiat, Curtea, în baza art.312 alin.1 Cod procedură civilă raportat la art.304 pct.9 şi art.3041 Cod procedură civilă, a respins recursul declarat şi a menţinut sentinţa atacată, cu completarea motivării din prezenta decizie.
Decizia nr. 808/R/19.11.2009
