Sancţiune pentru neexecutare hotărâre
Conform art.24 din Legea nr.554/2004 care instituie „Obligaţia executării” hotărârii judecătoreşti „ (1) Dacă în urma admiterii acţiunii autoritatea publică este obligată să încheie, să înlocuiască sau să modifice actul administrativ, să elibereze un alt înscris sau să efectueze anumite operaţiuni administrative, executarea hotărârii definitive şi irevocabile se face în termenul prevăzut în cuprinsul acesteia, iar în lipsa unui astfel de termen, în cel mult 30 de zile de la data rămânerii irevocabile a hotărârii.”.
Alin 2 al articolului menţionat prevede că „ În cazul în care termenul nu este respectat, se aplică conducătorului autorităţii publice sau, după caz, persoanei obligate o amendă de 20% din salariul minim brut pe economie pe zi de întârziere, iar reclamantul are dreptul la despăgubiri pentru întârziere.”
Alin 2 al articolului menţionat prevede că „ În cazul în care termenul nu este respectat, se aplică conducătorului autorităţii publice sau, după caz, persoanei obligate o amendă de 20% din salariul minim brut pe economie pe zi de întârziere, iar reclamantul are dreptul la despăgubiri pentru întârziere.”
Pârâtul recunoaşte inclusiv prin recurs că nu s-a conformat dispoziţiilor hotărârii judecătoreşti irevocabile, deci dispoziţiile citate sunt corect aplicate.
Prin Sentinţa civilă nr.416/CA/13.04.2009, Tribunalul Braşov – Secţia comercială şi de administrativ şi fiscal a admis acţiunea formulată de reclamanta U.A.T.Bv., în contradictoriu cu pârâtul P.M. şi, în consecinţă, a aplicat pârâtului sancţiunea amenzii de 20% din salariul minim brut pe economie pentru fiecare zi de întârziere, începând cu data de 15.11.2008 până la data punerii în a Sentinţei Civile nr.347/CA/30.04.2008 a Tribunalului Braşov.
Prin încheierea de şedinţă din Camera de Consiliu din data de 27.04.2009, Tribunalul Braşov – Secţia comercială şi de contencios administrativ şi fiscal, a dispus îndreptarea din oficiu a erorii materiale strecurate în dispozitivul sentinţei nr. nr. 416/CA/13.04.2009, în sensul că sancţiunea amenzii de 20% din salariul minim brut pe economie pentru fiecare zi de întârziere este aplicată până la data de 13.04.2004, in loc de „până la data punerii in executare a Sentinţei Civile Nr. 347/CA/30.04.2008 a Tribunalului Braşov”.
De asemenea, prin încheierea de şedinţă din Camera de Consiliu din data de 15.05.2009, Tribunalul Braşov – Secţia comercială şi de contencios administrativ şi fiscal, a dispus îndreptarea din oficiu a erorii materiale strecurate în Încheierea din data de 27.04.2009, în sensul că sancţiunea amenzii de 20% din salariul minim brut pe economie pentru fiecare zi de întârziere este aplicată până la data de 13.04.2009, in loc de „până la data de 13.04.2004”.
Pentru a pronunţa această soluţia dată prin Sentinţa civilă nr. 416/CA/13.04.2009, prima instanţă a reţinut următoarele:
Prin Sentinţa Civilă nr.347/CA/30.04.2008, irevocabilă prin Decizia nr.647/R/14.10.2008, Tribunalul Braşov a admis acţiunea formulată de reclamanta U.A.T. Bv şi a obligat pe pârâtul P.M. să elibereze reclamantei Autorizaţie de Construire pentru reabilitarea, amenajarea şi refuncţionalizarea complexului de agrement „Tâmpa”, situat in Braşov, Str. Tiberiu Brediceanu, nr. 5.
Potrivit dispoziţiilor art.24 din Legea nr.554/2004, „dacă în urma admiterii acţiunii autoritatea publică este obligată să încheie, să înlocuiască sau să modifice actul administrativ, să elibereze un înscris sau să efectueze anumite operaţiuni administrative, executarea hotărârii definitive şi irevocabile se face în termenul prevăzut în cuprinsul acesteia, iar, în lipsa unui astfel de termen, în cel mult 30 de zile de la data rămânerii irevocabile a hotărârii.
În cazul în care termenul de 30 de zile nu este respectat, se aplică conducătorului autorităţii publice sau, după caz, persoanei obligate, o amendă de 20% din salariul minim brut pe economie pe zi de întârziere, iar reclamantul are dreptul la despăgubiri pentru întârziere.”
Instanţa de fond a reţinut că dispoziţiile Legii nr.554/2004, prin art.24, impun autorităţii publice care a fost obligată într-un anume sens printr-o hotărâre irevocabilă, să se conformeze acelei hotărâri prin emiterea actului la care a fost obligată, fie în termenul prevăzut prin hotărâre, fie în termen de 30 de zile de la data rămânerii irevocabile a hotărârii.
Textul enunţat nu permite autorităţii publice să aprecieze asupra oportunităţii operaţiunii la care a fost obligată, ci doar obligă autoritatea publică să se supună hotărârii instanţei, dând astfel eficienţă autorităţii lucrului judecat.
Tribunalul a mai reţinut că apărarea pârâtului care susţine că refuzul de eliberare a Autorizaţiei de Construire este unul justificat, nu este în concordanţă cu dispoziţiile legale, cu atât mai mult cu cât prezenta acţiune nu este întemeiată pe dispoziţiile art.2 lit.i din Legea nr.554/2004, ci pe dispoziţiile art.24, care nu permit instanţei să mai analizeze alte motive care vizează fondul litigiului dintre cele două părţi.
Sesizată cu o acţiune întemeiată pe dispoziţiile art. 24 din Legea contenciosului administrativ, instanţa este chemată să verifice doar dacă există o hotărâre irevocabilă prin care pârâta să fi fost obligată la efectuarea unei operaţiuni administrative, dacă s-a stabilit un termen în acest sens sau dacă, în lipsa unui astfel de termen, a expirat termenul de 30 de zile de la rămânerea irevocabilă a sentinţei.
Instanţa de fond a constatat îndeplinite condiţiile prevăzute de art.24 al.1 din Legea contenciosului administrativ, referitoare la existenţa unei hotărâri irevocabile şi la expirarea termenului de 30 de zile de la data deciziei pronunţate în recurs. Celelalte chestiuni invocate de pârât puteau fi analizate doar în cadrul acţiunii soluţionate prin Sentinţa civilă nr.347/2008.
Raportat considerentelor expuse, în temeiul dispoziţiilor art.24 al.1 şi 2 din Legea nr.554/2004, a fost admisă acţiunea reclamantului şi a fost aplicată pârâtului sancţiunea amenzii de 20% din salariul minim brut pe economie pentru fiecare zi de întârziere, începând cu data de 15.11.2008, dată la care a expirat termenul de 30 de zile de la rămânerea irevocabilă a Sentinţei civile nr. 347/2008.
Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs pârâtul P.M. solicitând modificarea în tot a acesteia cu respingerea cererii promovate de reclamantul Judeţul Braşov.
În dezvoltarea motivelor de recurs se arată că :
1).- Instanţa de fond în mod greşit s-a raportat exclusiv la dispoziţiile art. 24 din Legea 554/2004, întrucât pârâtul Primarul Municipiului Braşov nu a pus în discuţie temeinicia şi legalitatea Sentinţei civile nr.347/CA/30.04.2008 a Tribunalului Braşov, rămasă definitivă şi irevocabilă prin respingerea recursului, ci doar a susţinut care au fost limitele investirii instanţei care a soluţionat şi a decis obligarea la emiterea autorizaţiei de construire;
2).- Instanţa de fond nu a fost preocupată de stabilirea stării de fapt şi de drept, judecătorul fondului refuzând cererea în probaţiune. Apărarea a invocat faptul că documentaţia depusă de reclamantă pentru eliberarea autorizaţiei de construire este incompletă şi a solicitat instanţei de fond depunerea de dovezi că respectivele înscrisuri, rapoarte şi avize au fost obţinute de Consiliul Judeţean Braşov.
Recurentul a susţinut că a făcut dovada disponibilităţii de a elibera autorizaţie de construire dacă documentaţia este completă potrivit exigenţelor legii, depunând în acest sens adresa nr.11868/18.02.2007 a cărei primire nu a negat-o reclamanta.
Recurentul a arătat că dacă reclamata ar fi fost de bună credinţă, ar fi completat documentaţia cu cele solicitate şi ar fi obţinut autorizaţia de construire fără a mai fi nevoie să se adreseze instanţei de judecată.
3).- Instanţa de fond nu a dat eficienţă dispoziţiilor legislaţiei privind regimul juridic al constructorilor, nesocotind dispoziţiile art.26 alin.1 din Legea nr.50/1991 şi ignorând dispoziţiile art.27 din acelaşi text de lege.
Judecătorul fondului nu a avut în vedere prevederile art.8, art.9 lit.d şi art.13, referitoare la sistemul calităţii în construcţii cuprinse în Legea nr.10/1995 şi nu a acordat o atenţie corespunzătoare dispoziţiilor art.31 alin.1 din acelaşi text legal.
Intimatul nu a depus la dosar întâmpinare.
Analizând actele şi lucrările dosarelor, sentinţa atacată raportat la motivele de recurs invocate, Curtea a constatat că recursul este nefondat.
Prin Sentinţa civilă nr.347/CA/30.04.2008, pronunţată de Tribunalul Braşov (irevocabilă prin respingerea recursului declarat deP.M., prin Decizia nr.647/R/14.10.2008 a Curţii de Apel Braşov – Secţia de contencios administrativ şi fiscal) a fost obligat pârâtul P.M. să elibereze reclamantului Judeţul Braşov autorizaţie de construire pentru reabilitarea, amenajarea şi refuncţionalizarea complexului de agrement „Tâmpa”, situat în Braşov, str.Tiberiu Brediceanu, nr.5.
Pârâtul nu s-a conformat dispoziţiilor instanţei de judecată şi prin adrese succesive datate 13.02.2009, 19.02.2009, 20.03.2009, 25.03.2009 a adus la cunoştinţă reclamantului că avizul privind regimul drumurilor a expirat, că trebuie alt extras C.F. de dată recentă, că e nevoie de rapoarte de verificare exigenţe şi planşe ştampilate, că se impune obţinerea unui nou aviz al Comisiei de circulaţie etc.
Conform art.24 din Legea nr.554/2004 care instituie „Obligaţia executării” hotărârii judecătoreşti.
„ (1) Dacă în urma admiterii acţiunii autoritatea publică este obligată să încheie, să înlocuiască sau să modifice actul administrativ, să elibereze un alt înscris sau să efectueze anumite operaţiuni administrative, executarea hotărârii definitive şi irevocabile se face în termenul prevăzut în cuprinsul acesteia, iar în lipsa unui astfel de termen, în cel mult 30 de zile de la data rămânerii irevocabile a hotărârii.”.
În speţă autoritatea publică, P.M. a fost obligată să elibereze reclamantului Judeţul Braşov un act administrativ – autorizaţie de construire. Termenul de executare era cel mult data de 14.11.2008. Termen de 30 zile de la data rămânerii irevocabile a hotărârii – 14.10.2008, data pronunţării Curţii de Apel Braşov asupra recursului pârâtului.
Pârâtul recunoaşte inclusiv prin recurs că nu s-a conformat dispoziţiilor hotărârii judecătoreşti irevocabile, dar susţine că instanţa nu trebuia să se raporteze exclusiv la dispoziţiile art. 24.
Curtea a constatat că obiectul cererii de chemare în judecată constă tocmai în aplicarea unei sancţiuni pentru neîndeplinirea obligaţiei de executare a unei hotărâri judecătoreşti. Prima instanţă nu putea extinde obiectul acţiunii şi încălca principiul disponibilităţii părţilor. Conform art.129 alin.6 Cod procedură civilă, judecătorii hotărăsc numai asupra obiectului cererii deduse judecăţii în toate cazurile. Acordarea a mai mult decât s-a cerut, ori ceea ce nu s-a cerut constituie motiv de modificare a sentinţei (motiv de recurs sau de revizuire).
Faptul că după ce a încercat prin diverse căi să evite eliberarea actului a emis autorizaţia de construire executându-şi obligaţia nu se datorează bunei credinţe a părţii ci temei de sancţiune.
Conform art.24 alin.3 „Neexecutarea din motive imputabile sau nerespectarea hotărârilor judecătoreşti definitive şi irevocabile, pronunţate de instanţa de contencios administrativ, în termen de 30 de zile de la data aplicării amenzii prevăzute la alin.(2), constituie infracţiune şi se pedepseşte cu închisoare de la 6 luni la 3 ani sau cu amendă de la 2.500 lei la 10.000 lei.”
Instanţa de fond a procedat corect limitându-se la soluţionarea cererii cu care a fost investită. Pe calea executării nu se pot analiza probleme de fond. Legislaţia privind regimul juridic al construcţiilor trebuia să fie avută în vedere de recurent cu ocazia analizării cererii de eliberare a autorizaţiei de construire în 2006. La momentul respectiv singurul motiv de respingere a cererii a fost lipsa titlului pe teren şi existenţa unor litigii pe rol nicidecum lipsa unor documente, avize, etc. Faptul că unele avize au expirat, iar extrasul C.F. este vechi se datorează exclusiv culpei recurentului, care a tergiversat punerea în executare a unei hotărâri irevocabile.
Curtea a constatat că niciunul dintre motivele de recurs invocate nu este întemeiat.
Faţă de considerentele arătate, în baza art.312 alin.1 Cod procedură civilă raportat la art.304 pct.9 şi art.3041 Cod procedură civilă, a respins recursul declarat şi a menţinut sentinţa civilă atacată aşa cum a fost îndreptată ca temeinică şi legală cu completarea motivării din prezenta decizie.
Decizia nr. 568/R/30.07.2009 – Secţia de contencios administrativ şi fiscal
