Dosar nr. 15439/231/2009
Sent. civ. nr. 770/11.02.2010.
Autor: Judecătoria Focşani – secţia civilă
Contestaţie la executare.Contestaţia vizând titlul executoriu. Altă cale de atac împotriva titlului executoriu.
Prin sent. civ. nr. 770/11.02.2010 s-a respins ca neîntemeiată contestaţia la executare.
Pentru a pronunţa această soluţie, instanţa a reţinut următoarele:
În fapt, prin decizia nr.2175/2009 contestatorului i s-a pus în vedere să achite suma totală de 3 747 lei reprezentând: 1 694 lei – c/v contribuţie FNUASS, 2 024 lei – c/v majorări calculate până la data de 08.09.2009 şi 29 lei – c/v penalităţi de întârziere până la data de 31.12.2009. În acest sens au fost emise titlul executoriu nr.1772/13.11.2009 şi somaţia nr.17704/13.11.2009 pentru suma totală de 3 753 lei (3 747 lei + 6 lei – c/v cheltuieli de executare).
Prin cererea formulată în prezenta cauză, contestatorul a invocat nelegalitatea titlului executoriu, fără a pretinde vreo încălcare a dispoziţiilor referitoare la executarea silită însăşi.
În drept, instanţa a constatat incidenţa în cauză a prevederilor art.172 alin.3 C.proc.fisc, în temeiul cărora contestaţia la poate fi făcută şi împotriva titlului executoriu în temeiul căruia a fost pornită executarea, în cazul în care acest titlu nu este o hotărâre dată de o instanţă judecătorească sau de alt organ jurisdicţional şi dacă pentru contestarea lui nu există o altă procedură prevăzută de lege.
Titlul executoriu emis de către intimată împotriva contestatorului, emanând de la o autoritate publică în sensul art.2 alin.1 din Legea nr.554/2004 (cu modificările şi completările ulterioare) privind contenciosul administrativ, poate fi atacat şi soluţionat potrivit dispoziţiilor Capitolului II din actul normativ precizat (prin care se reglementează procedura de soluţionare a cererilor în contenciosul administrativ). De asemenea, prin art.205 şi art. 206 C.proc.fisc., se reglementează dreptul la contestaţie şi forma şi conţinutul acesteia, împotriva actelor administrative fiscale, statuându-se că această cale administrativă de atac nu încalcă dreptul la acţiune al celui ce se consideră lezat printr-un act administrativ fiscal, emis în condiţiile legii.
Faţă de această împrejurare, s-a apreciat că în cauză este incidentă Decizia XIV /2007 pronunţată de ÎCCJ în soluţionarea recursului în interesul legii, în baza căreia judecătoria în circumscripţia căreia se face executarea este competentă să judece contestaţia atât împotriva executării silite înseşi, a unui act sau a măsurii de executare, a refuzului organelor de executare fiscală de a îndeplini un act de executare în condiţiile legii, cât şi împotriva titlului executoriu în temeiul căruia a fost pornită executarea, în cazul în care acest titlu nu este o hotărâre dată de o instanţă judecătorească sau de un alt organ jurisdicţional, dacă pentru constatarea lui nu există o altă procedură prevăzută de lege.
În condiţiile în care titlul executoriu care a stat la baza pornirii executării silite împotriva căreia s-a formulat prezenta contestaţie la executare poate fi contestat pe calea procedurii speciale a contenciosului administrativ, constatând că actele de executare efectuate în temeiul titlului executoriu menţionat au fost legal îndeplinite (singura analiză care poate fi făcută în acest caz de către judecătorie), instanţa a apreciat ca neîntemeiată cererea contestatorului, motiv pentru care a respins-o ca atare.
