Contestaţie având ca obiect înscrierea în tabelul preliminar a creanţei ca subordonată şi sub condiţie. Respingere. Regimul juridic al tabelului preliminar


Curtea de Apel Cluj, secţia a Il-a civilă, de administrativ şi fiscal, decizia nr. 9238 din 8 noiembrie 2012

Prin sentinţa civilă nr. 6342 din 23.11.2011, a Tribunalului Specializat Cluj, a fost respinsă ca neîntemeiată contestaţia la tabelul preliminar formulată de creditorul contestator S.M.V. în contradictoriu cu debitoarea SC G.C. SRL (fostă SC D.G. SRL) prin lichidator judiciar S.P. H.I. SPRL. In temeiul art. 164 Cod procedură civilă s-a dispus conexarea prezentei cauze la dosarul nr. xxx/1285/2011 al Tribunalului Specializat Cluj.

Pentru a hotărî astfel, judecătorul sindic, a reţinut următoarele :

Prin Tabelul preliminar de creanţe publicat în Buletinul Procedurilor de nr. 9913/15.09.2011, creditorul S.M.V. a fost înscris cu o creanţă de 696.211,78 lei, subordonată şi sub condiţia prezentării documentelor justificative privind cesiunile de creanţă.

Având în vedere actele depuse la dosarul cauzei şi anexate declaraţiei de creanţă, judecătorul sindic a reţinut că prin cererea de admitere a creanţei, creditorul S.M.V. a solicitat înscrierea în tabelul de creanţe cu suma de 696.211,78 lei. Din documentele depuse de acesta rezultă că potrivit fişei contului 455 în cursul anului 2011 societatea debitoare a fost creditată cu suma de 379.869,63 lei, fiind restituite creditări în cuantum de 877.273,42 lei, restituiri care s-au efectuat fie prin casierie sau bancă în cuantum de 32.656,62 lei, fie în cea mai mare parte respectiv suma de 844.616,80 lei prin cesionarea unor sume de încasat de la clienţi şi debitori diverşi, respectiv debitoarea SC

G.C. SRL a renunţat la încasarea sumei de la clienţi în favoarea restituirii unor creditări către asociat.

Creditările înregistrate în cursul anului 2011, în sumă de 379.869,63 lei au rezultat din depuneri efective de numerar în contul societăţii sau în casierie în cuantum de

13.378,49 lei, plata unor furnizori/cesiune de datorii în cuantum de 66.691,14 lei, însă în mod corect a reţinut administratorul judiciar faptul că raportat la documentele depuse de către contestator nu au putut fi identificaţi furnizorii care au fost achitaţi, neexistând documentele justificative privind aceste plăţi (facturi, chitanţe, contracte de cesiune) Operaţiunile prin conturile de capital în sumă de 299.800 lei, ceea ce ar susţine o restituire de capital social, prin diminuarea acestuia şi lăsarea la dispoziţia firmei ca şi creditare, ori din documentele de la rezultă că societatea are un capital social de 300.000 lei şi nu a fost diminuat decât în evidenţa contabilă pentru a crea o aparenţa unei creditări.

Din extrasele de cont depuse la declaraţia de creanţă şi în cadrul prezentei cauze justifică doar parţial creditările efectuate prin bancă, iar în privinţa creditărilor efectuate prin casierie fiind prezentată o singură dispoziţie de încasare. De asemenea, în extrasele de cont se face referire la anumite contracte de împrumut care nu au fost anexate declaraţiei de creanţă, iar creditările rezultate din achitarea unor furnizori nu au fost dovedite prin documente, astfel că , în mod corect administratorul judiciar a apreciază că nu s-a justificat creanţa solicitată şi a procedat la înscrierea creanţei ca fiind o creanţă subordonată şi sub condiţie, în fapt, prin raportare strict la documentele existente creanţa contestatorului fiind justificată doar pentru un cuantum de 146.084,23 lei.

De asemenea, la întocmirea tabelului preliminar de creanţe s-au avut în vedere şi prevederile art. 121 şi art. 123 din Legea 85/2006 privind ordinea la plată a createlor, în eventualitatea în care vor exista lichidităţi în averea debitoarei, iar deschiderea procedurii falimentului nu afectează caracterul creanţei şi ordinea distribuirii sumelor. În ceea ce priveşte prevederile art. 72 din Legea insolvenţei, enumerarea categoriilor de creanţe are un caracter orientativ, în caz contrar s-ar ajunge la înlăturarea nejustificată din tabel a unor categorii de creanţe precum cele izvorâte din raporturi de muncă sau creanţele bugetare. Tabelul preliminar al creanţelor reflectă pasivul debitoarei, acesta constituind un instrument important în procedură la care se raportează principalele etape respectiv cvorumul în adunările creditorilor, categoriile de creanţe avute în vedere la elaborarea unui eventual plan de reorganizare, aprecierea distribuirilor fondurilor obţinute în contul de lichidare, etc. Înscrierea în tabelul creanţelor a creanţei contestatorului în categoria creanţelor subordonate, nu alterează dreptul de creanţă, nu modifică natura acestuia în nici o modalitate.

Având în vedere aceste considerente, judecătorul sindic a reţinut că în mod legal şi temeinic administratorul judiciar a procedat la înscrierea creanţei contestatorului ca o creanţă subordonată sub condiţie, astfel că raportat la dispoziţiile art. 73 din a respins ca neîntemeiată contestaţia la tabelul preliminar formulată de creditorul contestator S.M.V. în contradictoriu cu debitoarea SC G.C. SRL (fostă SC

D.G. SRL) prin lichidator judiciar S.P. H.I. SPRL.

În temeiul art. 164 Cod procedură civilă s-a dispus conexarea prezentei cauze la dosarul nr. xxx/1285/2011 al Tribunalului Specializat Cluj.

împotriva acestei hotărâri a declarat recurs creditorul S.M.V., solicitând în principal – modificarea în tot a sentinţei recurate în sensul admiterii contestaţiei

contestatorului la tabelul preliminar de creanţe şi pe cale de consecinţă înscrierea acestuia la masa credală cu întreaga sumă solicitată, fără a fi subordonată şi sub condiţie, iar în subsidiar – casarea sentinţei atacate şi trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiaşi instanţe.

În motivarea recursului creditorul a arătat că prin sentinţa recurata, judecatorul sindic a respins contestatia la tabelul preliminar de creante, ca fiind neintemeiata. în motivarea acestei solutii, judecatorul sindic a retinut ca în realitate creditarile realizate de catre recurentul în contul debitoarei nu sunt reale, capitalul social al debitoarei nefiind diminuat decat în evidenta contabila pentru a-crea o aparenta a unei creditari. Astfel, judecatorul sindic retine ca intr-adevar creanta noastra nu a fost justificata, nefiind acceptate actele depuse de catre recurentul în probatiune.

Referitor la caracterul de creanta subordonata, s-a retinut faptul ca prevederile art. 72 au un caracter orientativ, iar inscrierea creantei în tabelul de creante cu titlu de creanta subordonata nu altereaza dreptul de creanta şi nu modifica natura acestuia în nicio modalitate.

Recurentul arată ca în realitate nici unul dintre aceste argumente nu poate fi primit, hotărârea recurata fiind data cu aplicarea gresita a legii, pentru cele ce urmeaza:

1. în ceea ce priveste caracterul de creanta sub conditie – instanţa de fond retine faptul ca nu se justifica creditarea societatii de care recurentul, neavând insa competenta analizarii documentelor depuse la dosarul cauzei din punct de vedere contabil. Cu alte cuvinte, pentru a se retine aceste aspecte în cuprinsul sentintei recurate, este ţara indoiala faptul ca ,anterior retinerii acestor aspecte era necesara realizarea unei expertize de specialitate. Arata ca chiar şi în lipsa unei astfel de solicitari din parea partilor, judecatorul sindic putea şi trebuia sa dispuna administrarea acestei probe.

In ceea ce ne priveşte, este pe deplin dovedita creditarea societatii cu sumele cu care a înţeles sa se înscrie la masa credala, atat raportat la extrasele de cont de puse în probaţiune, cât şi raportat la raportul de expertiza extrajudiciara încheiat la data de

15.03.2010, care a fost depus în probatiune de catre recurentul. Pe de alta parte, lichidatorul judiciar nu a reusit, prin probatoriul administrat, sa rastoarne aceste prezumtii, în lipsa administraţii unui probatoriu cele afirmate ramanand simple sustineri ale lichidatorului. A vand în vedere ca instanta de fond a preluat motivele invocate de catre lichidatorul judciiar, în lipsa administrarii unui probatoriu relevant, rezulta ca nici sentinta recurata nu contine aspecte care sa reiasa din probele administrate.

In al doilea rand, arată ca nici macar pana în prezent nu a fost indicat de catre lichidatorul judiciar care sunt operatiunile concrete care nu au fost dovedite şi care fac imposibila inscrierea noastra la masa credata cu intreaga suma solicitata. Astfel, în pozitia procesuala depusa la dosarul cauzei, lichidatorul judiciar a aratat ca cuantumul creantei rezulta intr-adevar din fisa contului 4551 precum şi din balanta de verificare la

30.06.2011, insa ca acest sold provine dintr-o serie de creditari respectiv restituiri de creditari realizate de la infiintarea societatii şi pana la deschiderea procedurii de insolventa, dar care nu sunt acoperite în intregime de tranzactiile evidentiate în extrasele de cont depuse. în lipsa unor explicatii suplimentare, recurentul consider în continuare ca o data ce societatea debitoare a fost creditata cu respectivele sume, creanta recurentului nu este şi nu poate fi afectata de modalitatea concreta în care societatea a inteles ulterior sa se foloseasca de sumele respective.

Recurentul, ca şi creditor al societatii, nu am posibilitatea de a controla sau obligatia de a justifica operatiunile ulterioare realizate cu sumele cu care am creditat

societatea debitoare, astfel incat consider în continuare ca aceste argumente nu pot fi retinute. Situatia este identica şi pentru cesiunile de creante şi datorii, care reprezinta acte de dispozitie ale societatii debitoare, ulterioare creditarii, şi care nici macar nu au fost identificate expres de catre administratorul judiciar. Astfel, rezulta fara drept de tagada faptul ca recurentul ne-am indeplinit pe deplin obligatia impusa de art. 65 al. 2 din Legea 85/2006, în sensul de punerii documentelor justificative ale creantei.

Tot referitor la caracterul de creanta sub conditie retinut în sentinta recurata, caracterul acestei categorii de creante se deduce din cuprinsul art 64 al. 4 din Legea 85/2006, conform caruia creantele nescadente sau sub conditie la data deschiderii procedurii vor fi admise provizoriu la masa credala. Din aceasta formulare rezulta insa fara dubiu ca acest caracter de creanta conditionata nu poate sa fie conferit de catre administratorul judiciar, ci reprezinta un caracter al creantei care era prezent la data deschiderii procedurii insolventei. Aceeasi concluzie se poate desprinde şi din formularea art. 28 al. 1lit. c. în consecinta, nu se putea conferi creantei noastre caracterul de creanta sub conditie, acest caracter al creantei trebuind sa rezulte din insasi natura acesteia, naturacare se analizeaza la data deschiderii procedurii insolventei.

In consecinta, aspectele aratate în sentinta recurata în ceea ce priveste caracterul de creanta sub conditie nu poat fi retinute, ceea ce atrage nelegalitatea şi netemeinicia acesteia.

2. In ceea ce priveste caracterul de creanta subordonata – instanţa de fond a motivat inca o data respingerea contestatiei preluand intru totul argumentele lichidatorului judiciar.

Reiterează argumentele expuse de catre noi şi cu ocazia judecatii în fond a cauzei, aratand ca caracterul de creanta subordonata nu era justificat raportat la stadiul procedurii din momentul intocmirii tabel ului preliminar de creante. Astfel, caracterul de creanta subordonata este un caracter care se dobandeste de-abia în cursul procedurii falimentului, cand se procedeaza la plata creantelor. Art. 123 din Legea 85/2006 prevede ordinea de plata a creantelor inregistrate în tabelul definitiv de creante, cu ocazia distribuirii sumelor rezultate din lichidarea averii debitorului. în cadrul acestei ierarhii, este prevazuta categoria creantelor subordonate, acestea fiind creante reprezentand credite acordate societatii de catre un asociat sau actionar, sau creante izvorand din acte cu titlu gratuit. Dat fiind stadiul procesual, consideră ca incadrarea creantei recurentului în categoria creantelor subordonate era cu totul prematura, in acel moment neputand fi vorba despre discutarea ordinii de plata a creantelor potrivit art. 123. în consecinta, nu poate fi justificata inscrierea creantei noastre în cuprinsul tabelului preliminar al creantelor cu titlu de creanta subordonata.

Menţionează în acest context şi faptul ca art. 72 din Legea 85/2006 are caracter limitativ, şi nu exemplificativ. raportat la faptul ca acest articol face referire la dreptul de preferinţa al creantelor, drept de preferinta care vizeaza categoria din care acestea fac parte, respectiv natura creantei, şi în niciun caz modalitatea de plata a acestora, cum este cazul art. 121 şi 123 din Legea 85/2006.

Pentru toate aceste motive, recurentul solicită admiterea prezentului recurs şi modificarea sentinţei reurate, în sensul admiterii contestaţiei, iar în subsidiar casarea hotărârii recurate cu trimiterea cauzei spre rejudecare Tribunalului Specializat Cluj.

Analizând sentinţa atacată prin prisma motivelor de recurs şi a apărărilor formulate, Curtea reţine următoarele:

Preliminar, Curtea reţine că judecătorul sindic a efectuat o corectă cercetare judecătorească, stabilind temeinic starea de fapt dedusă judecăţii şi aplicând în mod judicios dreptul pertinent.

Pornind de la aceste premise, Curtea va reţine că recursul declarat în cauză este nefondat fiind menit doar a repune formal în discuţie aspecte a căror corectă dezlegare a dat-o judecătorul sindic.

Astfel, în ceea ce priveşte primul motiv de recurs, se observă că recurentul reproşează instanţei de fond faptul că a preluat motivele invocate de lichidatorul judiciar, fără să administreze un probatoriu relevant.

Cu referire la această împrejurare, Curtea reaminteşte dispoziţiile art. 129 alin. 1 C.pr.civ. conform cu care, între altele, legea procesuală impune părţilor litigante să-şi probeze pretenţiile şi apărările.

Prin urmare, recurentului în calitatea sa de contestator în faţa instanţei de fond îi incumba obligaţia procesuală de a-şi proba pretenţiile şi apărările, ori la data de 19.10.2011 la termenul de judecată acesta a declarat că-şi susţine contestaţia aşa cum a fost formulată fără să propună alte probe decât înscrisurile anexate contestaţiei şi cele la care depuse odată cu cererea de admitere a creanţei, cu toate că la termenul din 16 noiembrie 2011 judecătorul sindic a pus în discuţia reprezentantului contestatorului să probeze dacă suma solicitată prin demersul procesual este un împrumut acordat debitoarei insolvente sau o , declarându-se formal că intenţia contestatorului a fost aceea de a acorda un împrumut şi nu o liberalitate.

În lipsa altor probe, evaluarea efectuată de judecătorul sindic şi concluziile acestuia chiar dacă converg cu cele ale lichidatorului judiciar în calitate de reprezentant al debitoarei sunt corecte şi la adăpost de critică. A se vedea în acest sens în detaliu analiza efectuată şi punctul de vedere exprimat de lichidator care argumentat în fapt şi în drept a prezentat situaţia reclamantului faţă de creditările societăţii insolvente.

Aşa cum rezultă din prevederile art. 3 pct. 16 din Legea nr. 85/2006 tabelul preliminar de creante cuprinde toate creantele nascute înainte de data deschiderii procedurii curente, scadente, sub conditie sau in litigiu, acceptate de catre administratorul judiciar in urma verificarii acestora.

Conform art. 64 alin. 4 din aceeaşi lege, creantele nescadente sau sub conditie la data deschiderii procedurii vor fi admise provizoriu la masa credala si vor fi indreptatite sa participe la distribuiri de sume în masura ingaduita de prezenta lege.

Calificarea şi înscrierea creanţei sub condiţie de către lichidator a avut la bază tocmai situaţia constată de acesta că titularul cererii de admitere a creanţelor la tabelul preliminar nu a justificat cu probe creanţa ce face obiectul cererii.

Deşi contestatorul a invocat dispoziţiile art. 28 alin. 1 lit. c) din Legea nr. 85/2006 acest text legal se referă la un alt tip de procedură care se deschide la cererea debitorului, or în speţă înscrierea creanţei s-a făcut sub rezerva depunerii conform art. 65 alin. 2 din Legea nr. 85/2006 toate documentele justificative ale creanţei.

În speţă, aşa cum s-a observat corect de lichidator confirmat de judecătorul sindic contestatorul nu a depus toate actele justificative ale creanţei pretinse.

Din această perspectivă, sentinţa care confirmă poziţia lichidatorului judiciar este corectă şi legală.

Cât priveşte contestarea calităţii de creanţă subordonată trebuie reţinut că judecătorul sindic a justificat pertinent această calificare prin trimiterea la dispoziţiile art.

121 şi art. 123 din Legea nr. 85/2006 privind ordinea de plată a creanţelor, în eventualitatea în care vor exista lichidităţii în averea debitoarei menţionând totodată explicit că deschiderea falimentului nu afectează caracterul creanţei şi ordinea distribuirii sumelor.

Cu referire la dispoziţiile art. 72 din aceeaşi lege care consacră regimul juridic al tabelului preliminar corect s-a decis că în cuprinsul tabelului pot fi incluse şi alte categorii de creanţe în afara celor expres prevăzute de lege.

A admite contrariul şi a interpreta restrictiv un atare text legal ar însemna ca să excludem de la înscriere o serie de creanţe ce nu-şi mai au reflectare în cursul procedurii cum ar fi bunăoară cele izvorâte din raporturile juridice de muncă sau din raportul juridic de drept material fiscal.

Şi este aşa, deoarece just s-a apreciat că tabelul preliminar reflectă pasivul debitoarei, fiind un instrument principal în procedură şi care are înrâurire în etapele principale ulterioare care se desfăşoară, respectiv cvorumul în adunările creditorilor, categoriile de creanţe avute în vedere la elaborarea unui plan de reorganizare, aprecierea distribuirilor fondurilor obţinute în contul de lichidare şi altele asemenea.

Aşa fiind, concluzia conform căreia înscrierea creanţei creditorului ca fiind subordonată în tabelul preliminar al creanţelor nu afectează substanţa dreptului de creanţă şi nu modifică natura acestuia sub nici un aspect relevant.

Pe cale de consecinţă, nu este prematură înscrierea creanţei creditorului ca fiind subordonată în tabelul preliminar de creanţe aşa cum greşit apreciază recurentul cu trimitere doar la dispoziţiile art. 123 din Legea nr. 85/2006 ignorând valenţele juridice ale tabelului preliminar evidenţiate în precedent.

Pe cale de consecinţă, în temeiul art. 8 din Legea nr. 85/2006 se va respinge recursul ca nefondat cu consecinţa menţinerii în tot a sentinţei atacate. (Judecător Liviu Ungur)