Prin actiunea înregistrata sub nr. 339/87/2012, reclamantul M.N.S, a chemat în judecata pe pârâtii M.F.P., A.N:A:F si A.F.P. a municipiului A. solicitând instantei ca prin sentinta ce se va pronunta acestia sa fie obligati sa-i restituie contravaloarea taxei de poluare în cuantum de 6.714 lei si a dobânzii legale.
În motivarea cererii reclamantul a aratat ca în luna octombrie, anul 2011, a achizitionat un autovehicul marca Suzuki, tip vitra, categoria auto M1, fabricat în anul 1998, iar pentru a-l înmatricula în România a fost obligat sa plateasca taxa de poluare în cuantum de 6.714 lei.
Taxa a fost perceputa în temeiul art. 214ą – 214ł si OUG nr. 50 /2008, texte care nu mai sunt în vigoare ca urmare a efectului direct al art. 90 paragraful 1 din Tratat, astfel ca taxa speciala achitata pentru înmatricularea automobilului a fost încasata în mod nelegal , fiind o plata nedatorata, situatie în care devin incidente dispozitiile art. 1092 conform carora „ ceea ce s-a platit fara sa fie debit este supus repetitiunii ”.
Considera reclamantul ca dispozitiile în baza carora a fost obligat sa achite taxa de poluare contravin prevederilor art. 90 din Tratatul CE care interzice statelor membre de a aplica direct sau indirect produselor altor state membre, impozite interne de orice natura, mai mari decât cele care se aplica direct sau indirect produselor nationale similare, în conditiile în care pentru masinile achizitionate din România, chiar si la mâna a doua, nu se percepe nici – un fel de taxa daca sunt deja înmatriculate .
De asemenea, a aratat reclamantul ca, în astfel de situatii, conform jurisprudentei CJCE, judecatorul national este obligat sa aplice cu prioritate dreptul comunitar, obligatie care rezulta si din dispozitiile art. 148 alin. 2 din Constitutia României, care precizeaza ca prevederile tratatelor constitutive ale Uniunii Europene au prioritate fata de dispozitiile contrare din legile interne.
Prin urmare, reclamantul a concluzionat ca taxa de poluare achitata pentru reînmatricularea în România a autoturismului a fost încasata în contul bugetului statului, cu încalcarea art. 90 alin. 1 al Tratatului Comunitatii, regimul juridic instituit de OUG nr. 50/2008 pentru autovehiculele importate si înmatriculate în România din Comunitatea Europeana fiind discriminatoriu de vreme ce acestea au fost deja înmatriculate în tarile membre.
În drept, au fost invocate dispozitiile art. 992 – 997 , art. 1.092 Cod Civil , art. 90 din Tratatul CE si art. 148 alin. 2 si 4 din Constitutia României , iar în dovedire , reclamantul a depus la dosarul cauzei în copie, cererea de restituire a taxei de poluare , adresa de raspuns nr. 29348/03.01.2012 emisa de Administratia Finantelor Publice a Municipiului Alexandria, decizia de calcul a taxei de poluare pentru autovehicule, chitanta de plata a taxei.
În cauza, pârâta A.F:P: a formulat întâmpinare prin care a invocat exceptia lipsei calitatii procesuale pasive în sustinerea careia a aratat ca în cauza ar trebui sa stea în calitate de pârât A.F.M. din moment ce aceasta autoritate este titularul sumei cu destinatia de taxa de poluare.
Pe fondul cauzei, aceiasi pârâta a solicitat respingerea actiunii, sustinând în esenta ca, taxa de poluare este în mod legal datorata atâta timp cât plata acestei taxe este prevazuta în mod expres de legislatia fiscala în vigoare.
Examinând actele si lucrarile dosarului, instanta constata ca suma a carei restituire se solicita prin actiune a fost achitata de reclamant la data de 30.11.2011 conform chitantei nr. TS7 nr. 1794956 emisa de Trezoreria Municipiului Alexandria, data la care dispozitiile art. 214ą-214ł din Legea 571/2003 nu mai erau în vigoare, ca urmare a abrogarii lor prin OUG nr. 50/2008.
Din înscrisurile aflate la dosar rezulta ca taxa a fost calculata si încasata de A.F:P:, ca organ fiscal competent din subordinea A.N:A:F: precum si faptul ca cererea de restituire a fost adresata tot acestui organ fiscal care prin adresa nr. 29348/03.01.2012 a facut cunoscut refuzul de restituire .
Prin urmare, raportul juridic de drept administrativ s-a nascut numai între reclamant si Administratia Finantelor Publice a municipiului Alexandria, care potrivit art. 41 alin. 2 din Cod Procedura Civila poate sta în judecata în calitate de pârâta, având organe proprii de conducere, astfel ca exceptia lipsei calitatii procesuale pasive a pârâtei Administratia Finantelor Publice a municipiului Alexandria este neîntemeiata si urmeaza a fi respinsa.
În sedinta publica din 01.03.2012, din oficiu, instanta a invocat exceptia lipsei calitatii procesuale pasive a pârâtilor Ministerul Finantelor Publice si Agentia Nationala de Administrare Fiscala.
Exceptia este apreciata a fi întemeiata, întrucât desi, potrivit art. 5 alin. 4 din OUG nr. 50/2008 taxa de poluare se plateste în numele Administratiei Fondului pentru Mediu, aceasta se calculeaza si se încaseaza de catre autoritatea fiscala competenta, în cauza de catre A.F.P., situatie ce rezulta din chitanta pentru încasarea de impozite, taxe si contributii.
Ca atare, se apreciaza ca în prezenta actiune al carei obiect îl reprezinta restituirea taxei de poluare, calitate procesuala pasiva nu poate avea decât autoritatea fiscala care a stabilit si încasat taxa, respectiv A.F.P..
Chiar daca administratiile finantelor publice municipale ca unitati fiscale teritoriale sunt subordonate directiilor generale ale finantelor publice judetene care se afla la rândul lor în subordinea A.N.A.F. ce este subordonata M.F.P., acestea au atributii, sarcini si raspunderi diferite .
Astfel, administratia finantelor publice municipala este unitatea fiscala care asigura în mod nemijlocit , activitatea de constatare si stabilire a tuturor categoriilor de impozite si taxe datorate bugetului de stat de persoane fizice sau juridice si organizeaza activitatea de trezorerie privind încasarea veniturilor si efectuarea platilor din bugetul de stat .
Din nici-un act normativ ce a reglementat sau care reglementeaza în prezent organizarea si functionarea M.F.P. , nu rezulta ca acesta ar fi implicat în operatiunile de calculare , evidenta , varsare a impozitelor si taxelor datorate bugetului de stat de contribuabili persoane fizice sau în operatiuni de natura celor reglementate de art. 117 Cod Procedura Fiscala , raporturile fiscale de acest gen privind exclusiv unitatea fiscala teritoriala de la nivel de municipiu si pe contribuabilul platitor al taxei speciale .
Prin urmare , în raportul juridic de drept administrativ fiscal nascut din faptul platii taxei de poluare , M.F.P. nu poate fi parte si nici nu raspunde de modul în care A.F.P. a solutionat cererea de restituire a taxei de poluare , raspunderea , pentru actele îndeplinite sau pentru refuzul de solutionare al cererii, fiind proprie , neavând relevanta sub acest aspect , raporturile administrative dintre diversele structuri ale M.F.P.
Ca atare , nefiind parti în raportul juridic dedus judecatii si nici beneficiari ai platii , pârâtii M.F.P. si A.N.A.F. nu au obligatia legala de a asigura restituirea sumei solicitate de reclamant si nu poate raspunde fata de platitorul taxei de actele si faptele unitatii fiscale cu care acesta a intrat în raport direct, asa încât se va admite exceptia lipsei calitatii procesuale pasive , invocata din oficiu de instanta, iar actiunea va fi respinsa ca fiind îndreptata împotriva unor persoane fara calitate procesuala pasiva.
Referitor la fondul cauzei, Tribunalul constata actiunea întemeiata pentru considerentele:
Taxa de poluare a fost introdusa prin OUG nr. 50/2008 si se percepe, potrivit dispozitiilor acesteia, doar pentru autoturismele produse în tara sau în alt stat membru U.E., daca sunt înmatriculate pentru prima data în România .
Actul normativ mentionat excepteaza de la plata taxei de poluare, autoturismele produse în România sau în alte state membre UE, daca au fost anterior înmatriculate tot în România .
Reglementata în acest mod, OUG nr. 50/2008 este contrara art. 90 din Tratatul de Instituire a Comunitatii Europene , întrucât este destinata sa diminueze introducerea în România a unor autoturisme second-hand , deja înmatriculate într-un alt stat membru UE, cum este si autoturismul reclamantului pentru care s-a achitat taxa de poluare , favorizând astfel vânzarea autoturismelor second – hand deja înmatriculate în România si dupa adoptarea OUG nr. 218/2008, vânzarea autoturismelor noi produse în România.
Ori, art. 90 paragraful 1 din Tratatul de Instituire a Comunitatii Europene , interzice statelor membre de a aplica direct sau indirect , produselor altor state membre impozite interne de orice natura mai mari decât cele care se aplica, direct sau indirect , produselor nationale similare .
Prin urmare , dupa aderarea României la UE , când produsele importate sunt din alte tari membre ale UE, nu este admisibil ca norma fiscala nationala sa diminueze sau sa fie susceptibila sa diminueze consumul produselor importate si sa influenteze , din punct de vedere fiscal, achizitionarea autovehiculelor deja înmatriculate, deoarece în raport de dispozitiile art. 11 alin. 1 si 2 , art. 148 alin. 2 si 4 din Constitutie , dispozitiile dreptului comunitar au prioritate fata de dreptul national , în temeiul principiului dreptului comunitar conform caruia orice norma comunitara are forta juridica superioara normelor nationale , chiar si atunci când acestea din urma sunt adoptate ulterior normei comunitare , regula aplicându-se indiferent de rangul normei în ierarhia sistemului juridic national si de acela al normei comunitare .
Obligativitatea instantelor din statele membre de a aplica prioritar Tratatul Uniunii a fost statuata si prin Hotarârile pronuntate de CJE în cauzele Flaminio Costa v.Enel (15 iulie 1964) , precum si Amministratione delle Finanze dello Stato v. Simmenthal S.p.a ( 9 martie 1978).
Pe de alta parte, în conditiile în care aceasta taxa nu este perceputa persoanelor care au solicitat înmatricularea autoturismelor anterior datei de 1 iulie 2008, data intrarii în vigoare a OUG nr. 50/2008, desi este evident ca si autoturismele acestei categorii de persoane polueaza, iar din preambulul OUG 50/2008 rezulta ca prin adoptarea acestui act normativ s-a urmarit realizarea unor programe si proiecte pentru îmbunatatirea calitatii aerului, Tribunalul constata ca fata de scopul urmarit prin adoptarea OUG 50/2008, potrivit principiului „ poluatorul plateste, o astfel de taxa de poluare trebuia instituita pentru toate autoturismele aflate în trafic si nu doar pentru cele înmatriculate dupa data de 1 iulie 2008.
În consecinta , constatând ca taxa de poluare achitata de reclamant este una interzisa de dispozitiile art. 90 din Tratatul de Instituire a Comunitatii Europene precum si faptul ca începând cu data de 1.01.2007, data la care România a aderat la Uniunea Europeana , reglementarile comunitare sunt direct aplicabile în ordinea juridica interna , având prioritate fata de dispozitiile interne , astfel cum rezulta din dispozitiile art. 11 alin. 1 si 2, art. 148 alin. 2 si 4 din Constitutie si din prevederile Legii 157/2005 de ratificare a Tratatului de aderare a României si Bulgariei la Uniunea Europeana, instanta apreciaza actiunea întemeiata, normele interne dispunând cu privire la o taxa discriminatorie si care încalca principiul liberei circulatii a marfurilor .
Este de mentionat si ca asupra încalcarii art. 90 din Tratat prin crearea unui tip similar de diferenta de tratament între produsele interne si cele importate din alte state ale UE , s-a pronuntat Curtea de la Luxembrug prin hotarârea din 11 august 1995 cauzele reunite C – 367/93 la C – 377/93, F.G. Roders BV s.a. , c. Inspecteur der Invoerrechten en Accijnzen (a între vinurile din Luxemburg si vinurile din fructe provenite din alte state membre) sau prin hotarârea din 7 mai 1987 cauza 184/85 Comisia c. Italia.
În raport de cele expuse, refuzul pârâtei Administratia Finantelor Publice a municipiului Alexandria de a restitui reclamantului taxa de poluare achitata este apreciat ca fiind nejustificat , astfel ca sunt îndeplinite conditiile impuse de art. 1 alin. 1 , art. 2 , alin. 2 si art. 8 alin. 1 din Legea 554 /2004 republicata, pentru ca reclamantul sa se adreseze instantei de administrativ în vederea recunoasterii dreptului pretins si repararii pagubei.
În consecinta, se va obliga pârâta A.F.P. sa restituie reclamantului suma de 6.714 lei, achitata cu titlul de taxa de poluare, precum si la plata dobânzii calculata potrivit art. 124 din O.G. nr. 92/2003 privind Codul de procedura fiscala (r3), cu modificarile si completarile ulterioare.
Solutia admisibilitatii unor asemenea actiuni se impune mai ales prin prisma jurisprudentei Curtii de Justitie a Uniunii Europene, care recunoaste contribuabilului dreptul de a solicita rambursarea unei taxe platite cu încalcarea dreptului european, independent de orice contestare a actului administrativ prin care aceasta taxa a fost stabilita.
În fine, aceasta solutie se impune si prin prisma Conventiei pentru apararea drepturilor omului si libertatilor fundamentale, respectiv a art. 13, potrivit caruia statele trebuie sa asigure un recurs efectiv, prin care o persoana sa se poata plânge de încalcarea drepturilor sale.
Or, parcurgerea procedurii administrative de contestare a deciziei de calcul al taxei de poluare, cu consecinta previzibila a respingerii contestatiei, fie ca tardiv formulata, fie ca nefondata, nu poate constitui un remediu national efectiv în sensul Conventiei, ci, dimpotriva, reprezinta un obstacol în calea recuperarii prejudiciului cauzat particularilor prin aplicarea unor norme nationale incompatibile cu dreptul european, obstacol interpus chiar de autoritatile fiscale nationale aflate în culpa.
De altfel, aceasta problema a fost transata de Înalta Curte de Casatie prin decizia nr. 24/2011 prin care s-a stabilit ca procedura de contestare prevazuta la art. 7 din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 50/2008, aprobata prin Legea nr. 140/2011, raportat la art. 205-218 din Codul de procedura fiscala, nu se aplica în cazul cererilor de restituire a taxei de poluare întemeiate pe dispozitiile art. 117 alin. (1) lit. d) din acelasi cod.
În temeiul dispozitiile art. 274 din Codul de Procedura Civila se va obliga pârâta A.F.P. la plata catre reclamant a sumei de 2.039 lei, cu titlu de cheltuieli de judecata reprezentând onorariu de avocat si taxa de timbru, la baza obligatiei stând culpa procesuala.
