Sentinţa civilă nr. 310/21 februarie 2006 , Tribunalul Teleorman, Complet specializat pentru administrativ.
Prin contestaţia înregistrată la data de 17 ianuarie 2006, contestatoarea Societatea Agricolă Lisa , cu sediul în comuna Lisa , judeţul Teleorman, în contradictoriu cu intimata Direcţia Generală a Finanţelor Publice Teleorman – Alexandria, strada Dunării, nr. 188, a solicitat anularea deciziei nr. 44/29.12.2005, emisă de intimată, exonerarea de plata sumei de 76.160 RON , reprezentînd TVA necolectate pentru produsele date membrilor asociaţi , 4076 RON, dobânzi şi 1117 RON penalităţi.
A mai solicitat suspendarea executării deciziei contestate.
În motivarea cererii arată că organul de control a considerat greşit că pentru produsele date membrilor asociaţi ca urmare a pamântului adus în sociatate nu a colectat TVA , apreciind că această operaţiune constituie o livrare de bunuri şi nu o distribuire în natură a produselor agricole către membrii asociaţi, pe bază de borderou şi ca urmare a prevederilor statutare ale societăţii care stipulează la art. 24 că 50% din producţia obţinută se repartizează membrilor asociaţi cu titlu gratuit.
Privitor la invocarea ca temei legal în susţinerea obligaţiilor a legii nr. 571/2003, arată contestatoarea că se ignoră cu bună ştiinţă prevederile art. 21 pct. 4 lit. g, care stipulează cheltuielile înregistrate de societăţile agricole constituie în baza legii, pentru dreptul de folosinţă a terenurilor agricole aduse de membrii asociaţi, peste cota de distribuţie din producţia realizată şi din folosinţa acestora prevăzute în contractul de asociere sunt de natură cheltuieli.
Prin urmare , distribuirea în natură a produselor reprezintă, conform reglementărilor în materie de contabilitate, o cheltuială deductibilă în limitele prevăzute de statutul societăţii şi care nu poate fi impozitate sub forma deducerii TVA. Potrivit prevederilor cap III art. 10 din Statutul societăţii : pamântul adus în societate , spre a fi lucrat în comun, constituie şi rămâne proprietatea privată a fiecărui asociat. În acest caz, nu are loc un transfer al dreptului de proprietate în înţelesul legii TVA , faptă dovedită cu emiterea borderoului şi nu a facturii fiscale.
Analizând actele şi lucrările dosarului tribunalul reţine:
Societatea Agricolă Lisa a fost înfiinţată conform legii nr. 36/1991 şi potrivit cap. III, art. 10 din Statutul societăţii , pământul adus în societate , spre a fi luat în comun constituie şi rămâne proprietatea privată a fiecărui asociat. Prin urmare, terenurile se aduc numai în folosinţa societăţii , asociaţii păstrându-şi dreptul de proprietate asupra acestora , prin urmare nu are loc un transfer de proprietate în sensul legii privind TVA. Produsele distribuite fiecărui asociat nu reprezintă un schimb de proprietate , în accepţiunea codului fiscal, distribuirea produselor aflându-se în baza unui document numit borderouri şi nu pe bază de factură fiscală, care ar respecta o vânzare.
Pământul adus în societate ca aparat social, spre a fi lucrat în comun, nu se evoluează, aceasta constituind proprietatea privată a fiecărui asociat, obiectul de activitate al societăţii constând în cultivarea în comun a pământului.
Rezultă că partea din producţia realizată prevăzută în actele constitutive a fi repartizată din plata membrilor asociaţi se face din recolta proprie obţinută de pe terenurile rămase în proprietatea lor.
Produsele atribuite membrilor asociaţi în baza legii nr. 36/1991 nu reprezintă un schimb de proprietate în accepţiunea Codului fiscal aprobat prin legea 571/2003.
În HG nr. 402/19.05.2000 pentru aprobarea instrucţiunilor privind metodologia de calcul a impozitului pe profit la capitolul cheltuieli nedeductibile lit. u se prevede: cheltuielile înregistrate la societăţile agricole constituite în baza legii nr. 36/1991, pentru dreptul de folosinţă al terenului agricol adus de membrii asociaţi, peste cota de distribuire din producţia realizată din folosinţa acestuia, prevăzută în contractul de societate şi asociere, reglementare reluată şi în legea 571/2003 privind Codul fiscal, art. 21 pct. 4 lit. g.
Din dispoziţiile textelor legale precipitate, se desprinde clar şi fără loc de interpretare că valoarea produselor distribuite membrilor asociaţi pentru dreptul de folosinţă al terenului agricol, în limita cotelor stabilite prin actul constitutiv , reprezintă cheltuială deductibilă , care se înregistrează în pe baza documentului justificativ borderou şi nu pe bază de factură, care ar reflecta o vânzare , aşa cum eronat susţine organul fiscal.
Atribuirea acestor produse nu constituie un transfer de proprietate , deoarece legea stabileşte că este o cheltuială şu nu permit, mai ales că atribuirea se face fără plată. Taxa pe valoarea adaăgată potrivit legii, se colectează şi se deduce numai din facturile fiscale.
Faptul că distribuirea produselor membrilor asociaţi nu se regăseşte nominalizată în categoria operaţiunilor scutite, nu reprezintă nici o relevanţă , întrucât în prealabil, pentru ca o operaţiune să fie apreciată ca intrând în sfera TVA trebuie să îndeplinească condiţiile prevăzute de lege pentru a fi considerată că intră în sfera de aplicare a TVA , neîndeplinind aceste condiţii (art. 126 din legea 571/2003), în speţa nefiind vorba despre o livrare, este lipsit de importanţă că produsele atribuite membrilor asociaţi în schimbul aducerii ca aport a dreptului de folosinţă asupra terenului nu sunt prevăzute expres ca fiind scutite de plata TVA.
Adresa nr. 268630/27.02.2004, adresată Direcţiei Generale a Finanţelor Publice Teleroman, emisă de directorul general adjunct din cadrul Direcţiei Generale de Politici şi Legislaţie, privind veniturile bugetului general consolidat, prin care se sugerează colectarea TVA asupra produselor atribuite membrilor asociaţi, este elaborată cu încălcarea prerogativelor Comisiei Fiscale centrale şi nu este publicată în Monitorul Oficial.
