Contestaţie împotriva tabelului definitiv al creanţelor întemeiată pe dispoziţiile art. 75 alin. (1) din privind procedura insolvenţei, referitoare la existenţa unei erori esenţiale care să fi determinat înregistrarea greşită a creanţei în tabelul definitiv săvârşită cu ocazia verificării creanţei creditoarei şi să fi determinat înregistrarea creanţei într-un cuantum mai mic decât cel solicitat datorită unor eventuale greşeli de calcul sau neobservării unor înscrisuri justificative ale creanţei sau în orice caz datorită unor erori materiale ori împrejurări de fapt care să fi determinat înregistrarea greşită a creanţei în tabelul definitiv, ceea ce nu este cazul în speţă.
Secţia comercială, maritimă şi fluvială, Decizia nr. 208 din 23 martie 2011
Prin sentința comercială nr. 988/15.11.2010 pronunțată de judecătorul-sindic în dosarul nr. 3396/113/2009 s-a respins, ca nefondată, contestația formulată de creditoarea BT SA – sucursala Brăila împotriva refuzului administratorului judiciar SQ SPRL de a înscrie în tabelul definitiv de creanțe al debitoarei SC AG SA, întreaga creanță a băncii, în cuantumul de la data deschiderii procedurii de insolvență.
Pentru a hotărî astfel instanța de fond a motivat următoarele:
Creditoarea BT a solicitat înscrierea în tabelul de creanțe și cu suma de 66.198,46 lei considerată accesorii aferente perioadei dintre data formulării cererii de deschiderii a procedurii insolvenței respectiv 12.10.2009 și data deschiderii efective a acestei proceduri, 27.11.2009.
Din cererea de deschidere a procedurii insolvenței cu care creditoarea a investit instanța la data de 19.10.2009 rezultă că acesta a precizat că are împotriva debitoarei o creanță în cuantum de 2.361.410 lei. Până la data deschiderii procedurii insolvenței, respectiv 27.11.2009 creditoarea nu a formulat cerere de majorare a creanței sale anterioare deschiderii și nici ulterior până la întocmirea tabelului preliminar.
Potrivit art. 3 pct. 17 din Legea nr. 85/2006 prin tabel definitiv de creanțe se înțelege tabelul care cuprinde toate creanțele asupra averii debitorului la data deschiderii procedurii, acceptate în tabelul preliminar și împotriva cărora nu s-au formulat contestații în conformitate cu prevederile art. 73, precum și creanțele admise în urma soluționării contestațiilor.
Creditoarea nu a formulat contestație la tabelul preliminar de creanțe iar în urma soluționării contestațiilor formulate de către administratorul special și creditorii BV și ME cuantumul creanței sale nu a fost modificat.
împotriva acestei hotărâri a formulat recurs creditoarea BT S.A. înregistrat sub nr. unic 1221/113/2008 pe rolul Curții de Apel Galați.
A criticat hotărârea instanței de fond pentru nelegalitate și netemeinicie motivând următoarele:
Prin adresa nr. 16233/21.09.2010, BT a solicitat administratorului judiciar al debitoarei înscrierea în Tabelul definitiv al creanțelor, creanța băncii existentă la data deschiderii procedurii așa cum rezultă din Raportul de expertiză contabilă efectuat în urma contestării creanței băncii de către creditori și de către debitoare.
Cu adresa nr. 35/22.09.2010 administratorul judiciar a refuzat să înscrie creanța în cuantumul majorat, susținând că banca nu „a depus declarație de creanță sau completare a creanței” în termenul menționat în notificarea privind deschiderea procedurii de insolvență, considerând cererea tardivă.
Recurenta-creditoare BT consideră că măsura este nelegală din următoarele considerente:
în ședința publică din data de 31.03.2010 instanța a respins excepția decăderii băncii din dreptul de a participa la procedură (cu toate consecințele unei asemenea situații, inclusiv eliminarea din tabelul de creanțe), excepție invocată de administratorul special al debitoarei și susținută și de administratorul judiciar.
După finalizarea raportului de expertiză și soluționarea contestațiilor împotriva creanței băncii, administratorul judiciar a refuzat să-și îndeplinească obligația prevăzută de lege, de a trece în tabelul de creanțe valoarea reală a creanței băncii.
Pe de altă parte, potrivit dispozițiilor Codului de procedură civilă, precum și a principiilor de drept procesual civil din materia probatoriilor, scopul administrării probelor în fața instanței de judecată este acela de a ajuta la aflarea adevărului, de a produce consecințe, precum și de a stabili drepturile părților implicate în litigiul dedus judecății.
Consideră că refuzul administratorul judiciar nu are justificare legală și tinde să lase fără efecte o probă administrată în cauză, ceea ce nu poate fi acceptat.
A invocat prevederile art. 75 din Legea nr. 85/2006, orice parte interesată poate contesta înscrierea unei creanțe în tabelul de creanțe (putând solicita eliminarea din tabelul de creanțe, majorarea sau micșorarea cuantumului unei creanțe, înscrierea sau eliminarea unui drept de preferința, etc.) în situațiile strict prevăzute de textul de lege, până la închiderea procedurii iar tardivitatea susținută de administratorul judiciar urmând a fi respinsă având în vedere și acest text de lege care stipulează momentul până la care se pot formula contestații.
Creanța băncii fiind trecută în tabelul de creanțe, aplicarea corectă a dispozițiilor art. 75 coroborat cu art. 73 la care face trimitere art. 75 din Legea nr. 85/2006 trebuie făcută în sensul că se poate solicita și înscrierea în totalitate a unei creanțe trecute doar parțial în tabelul de creanțe.
O altă interpretare ar intra în contradicție cu dispozițiile art. 73 alin. (3) și alin. (4) și ar face imposibilă contestarea, fie și a tabelului preliminar, atunci când practicianul în insolvență a refuzat să înscrie o creanță sau un drept.
Solicită a se constata că există o situație de „eroare esențială” conform textului de lege, în sensul că în tabelul de creanțe este înscrisă creanța băncii existentă la data de 12.10.2009, și că solicitarea este de a se înscrie creanța băncii de la data deschiderii procedurii de insolvență – 27.11.2009, în cuantumul stabilit prin raportul de expertiză contabilă.
Instanța în mod nelegal a reținut tardivitatea cererii (prin evocarea faptului că banca nu a mai solicitat modificarea cuantumului creanței), cu încălcarea puterii de lucru judecat a hotărârii din 31.03.2010 prin care aceeași instanță a respins aceeași excepție, în realitate fiind în prezența unei „erori esențiale” așa cum a arătat mai sus, aspect asupra căruia judecătorul-sindic nu s-a pronunțat.
Consideră că este nereală susținerea instanței de fond conform căreia în urma efectuării expertizei contabile cu privire la creanța băncii „cuantumul creanței sale nu a fost modificat”, în realitate prin expertiza stabilindu-se că banca are o creanță față de debitoare în cuantum de 2.427.608,46 lei, iar în tabelul preliminar creanța băncii este în cuantum de 2.361.410 lei.
Având în vedere motivele de mai sus a solicitat admiterea recursului, modificarea, în tot,a hotărârii recurate în sensul admiterii contestației și înscrierea în Tabelul definitiv de creanțe a creanței băncii în cuantumul stabilit prin expertiza contabilă, respectiv suma de 2.427.608,46 lei.
S-au citat legal părțile implicate în procedură.
Intimata-debitoare, prin lichidator judiciar SQ SPRL a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului și menținerea hotărârii instanței de fond, ca fiind temeinică și legală.
A arătat că în urma soluționării contestației formulate de creditorii BV și ME, creanța băncii a rămas în sumă de 2.361.410 lei, așa cum a fost înscrisă în tabelul preliminar al creanțelor, iar faptul că creditoarea, la data de 27.11.2009, avea o creanță mai mare, nu are nici o relevanță atâta timp cât aceasta nu și-a majorat în termen legal pretențiile.
Curtea de Apel Galați, prin decizia nr. 208/23.03.2011 a respins excepția calității procesuale pasive a intimatei SQ SPRL Bacău, invocată de recurenta BT -Suc. Brăila și a respins recursul, ca nefondat.
Pentru a hotărî astfel, a reținut următoarele:
Prin sentința nr. 690/27.11.2009 pronunțată de judecătorul-sindic, în dosarul nr. 3396/113/2009 al Tribunalului Brăila s-a admis cererea creditoarei BT SA – Sucursala Brăila și s-a dispus deschiderea procedurii generale a insolvenței împotriva debitoarei SC AG S.A.
S-a reținut că creditoarea BT SA deține o creanță certă, lichidă și exigibilă asupra debitoarei, în sumă de 2.361.410 lei, compusă din suma de 1.680.000 lei reprezentând credite nerambursate și suma de 681.410 lei reprezentând dobânzi, dobânzi penalizatoare și comisioane datorate.
Creanța recurentei BT SA a fost înregistrată în tabelul preliminar al creanțelor, în cuantumul indicat prin cererea de deschidere a procedurii insolvenței și reținut, ca atare, prin sentința de deschidere a procedurii generale a insolvenței.
Creditorii BV și ME au formulat contestație împotriva tabelului preliminar sub aspectul cuantumului creanței recurentei-creditoare BT înregistrată în tabelul preliminar.
în urma soluționării contestațiilor formulate de creditorii BV și ME creanța recurentei-creditoare BT a rămas neschimbată respectiv în sumă de 2.361.410 lei așa cum s-a înregistrat inițial în tabelul preliminar .
Recurenta-creditoare BT a solicitat administratorului judiciar SQ SPRL să înregistreze creanța sa în tabelul definitiv al creanțelor cu suma de 2.427.608,46 lei majorată cu dobânzi și comisioane care au curs de la data formulării cererii de deschidere a procedurii, 12.10.2009 și până la data pronunțării hotărârii de deschidere a procedurii, 27.11.2009.
Administratorul judiciar, SQ SPRL nu a primit cererea creditoarei BT SA pentru modificarea cuantumului creanței înregistrată în tabelul preliminar, motivând că cererea creditoarei de majorare a creanței se referă la creanțe născute înainte de deschiderea procedurii, iar aceasta este tardiv depusă.
Măsura dispusă de administratorul judiciar de respingere a cererii de majorare a creanței a fost menținută de instanța de fond.
Recurenta-creditoare, prin motivele de recurs invocate susține că a contestat măsura dispusă de administratorul judiciar, concretizată în refuzul de a modifica tabelul definitiv al creanțelor, în sensul de a înregistra creanța în cuantum majorat.
Motivele de fapt și de drept invocate permit calificarea contestației ca fiind una referitoare la contestarea tabelului definitiv al creanțelor sub aspectul cuantumului creanței înregistrate în tabel, pentru situația reglementată de art. 75 alin. (1) din Lege, referitoare la existența unei erori esențiale care a determinat înregistrarea greșită a creanței în tabelul definitiv.
împrejurarea că recurenta-creditoare BT a omis a solicita prin cererea de deschidere a procedurii insolvenței dobânzi și comisioane aferente debitului principal, până la data pronunțării hotărârii de deschidere a procedurii insolvenței nu se poate constitui într-o eroare esențială de natura să deschidă creditoarei calea contestației împotriva tabelului definitiv al creanțelor întemeiată pe această situație, conform art. 75 alin. (1) din Legea nr. 85/2006.
Eroarea esențială la care se referă art. 75 alin. (1) din Lege trebuie să fi fost săvârșită cu ocazia verificării creanței creditoarei și să fi determinat înregistrarea creanței într-un cuantum mai mic decât cel solicitat datorită unor eventuale greșeli de calcul sau neobservării unor înscrisuri justificative ale creanței sau în orice caz datorită unor erori materiale ori împrejurări de fapt care să fi determinat înregistrarea greșită a creanței în tabelul definitiv, ceea ce nu este cazul în speță.
Creanța creditoarei a fost înregistrată în tabelul definitiv conform art. 3 pct. 17 din Legea nr. 85/2006 pe baza înregistrărilor din tabelul preliminar nemodificat în urma soluționării contestațiilor.
în cauză, creanța debitoarei a fost înregistrată în tabelul preliminar așa cum s-a stabilit prin hotărârea de deschidere a procedurii insolvenței, prin care s-a admis în totalitate cererea creditoarei BT.
Curgerea accesoriilor constând în dobânzi și comisioane aferente debitului principal până la pronunțarea hotărârii de deschidere a procedurii insolvenței coroborată cu nesolicitarea acestora prin cererea de deschidere a procedurii insolvenței reprezintă o omisiune a creditoarei și nu o eroare esențială comisă de administratorul judiciar cu ocazia întocmirii tabelul definitiv al creanțelor.
Recurenta-creditoare însă, având o creanță garantată, accesoriile solicitate se vor calcula în condițiile prevăzute de art. 41 alin. (2) din Legea nr. 85/2006.
Lichidatorul judiciar SQ SPRL are calitate procesuală pasivă în cauză.
în calitate de reprezentant legal al debitoarei în procedura insolvenței, în exercitarea atribuțiilor prevăzute de art. 72 și art. 74 din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenței a întocmit tabelul preliminar și tabelul definitiv al creanțelor.
Contestația formulată împotriva tabelului definitiv al creanțelor de către creditoarea BT SA s-a judecat în contradictoriu cu debitoarea, prin lichidator judiciar SQ SPRL.
Cadrul procesual din punct de vedere al părților stabilit în fața instanței de fond se menține și în calea de atac.
Așa fiind, excepția referitoare la lipsa calității procesuale pasive a lichidatorului judiciar SQ este nefondată urmând a fi respinsă, ca atare.
Față de cele ce preced, în temeiul art. 312 alin. (1) și (2) C.proc.civ., a respins recursul ca nefondat.
(Judecător Rodica Dorin)
