Contestatie în anulare. Admisibilitatea contestatiei formulata pentru motivul prevazut de art.317 alin.1 pct. 2 Cod procedura civila de catre partea ce a avut calitatea de intimat în procesul solutionat prin decizia civila criticata.
– art. 317 alin.1 pct.2 Cod procedura civila
(CURTEA DE APEL BUCURESTI-SECTIA A VIII A ADMINISTRATIV SI FISCAL, DECIZIA CIVILA NR. 2068/06.10.2011)
Prin cererea înregistrata pe rolul Curtii de Apel Bucuresti Sectia a VIIIa Contencios Administrativ si Fiscal în data de 05.01.2011, sub nr. de mai sus, SC M. O. SRL a formulat contestatie în anulare împotriva deciziei nr.2544/02.12.2010, pronuntata de aceasta instanta în dosarul nr.30420/3/2009, prin care a solicitat admiterea contestatiei formulate, schimbarea în tot a deciziei pronuntate, si rejudecând pe fond recursul, sa se dispuna respingerea recursului formulat de MADR, ca nefondat.
În drept, societatea comerciala contestatoare a aratat ca motivele invocate se circumscriu prevederilor art.317 alin.1 pct.2 si art.318 alin.1 din Codul de procedura civila.
În argumentarea prezentei contestatii, societatea comerciala contestatoare a sustinut în esenta ca, raportat la motivul prev de art.317 alin.1 pct.2 din Codul de procedura civila este admisibila, având în vedere faptul ca, în raport de calitatea sa de intimata în dosarul de recurs în care s-a pronuntat decizia a carei anulare se cere prin prezenta cale de atac, nu putea sa formuleze critici proprii care sa conduca la casarea sau modificarea sentintei recurate, astfel încât, prezenta contestatie este perfect admisibila.
Cât priveste motivul prev de art.318 alin.1 din Codul de procedura civila, a sustinut ca, instanta de recurs, pronuntând decizia civila contestata a omis sa cerceteze un aspect important, respectiv acela din care rezulta faptul ca, linia bugetara avuta în vedere era inclusa în cadrul contractului, fiind agreata de intimata din prezenta cauza si în mod evident, solutia instantei de recurs reprezinta o greseala materiala, care daca ar fi fost observata ar fi condus la respingerea recursului declarat de MADR.
S-a mai argumentat în sensul ca greseala materiala a instantei de recurs a constat si în aceea ca nu a analizat daca linia bugetara presupus a fi suplimentara face sau nu parte din cele 9 linii bugetare agreate initial de parti si nici nu a identificat categoria de cheltuieli ce facea parte din linia bugetara nr.10.
Autoritatea publica intimata Ministerul Dezvoltarii Regionale si Turismului a formulat întâmpinare (fila 25 dosar), prin care a invocat exceptia inadmisibilitatii contestatiei în anulare pentru motivul prevazut de dispozitiile art.317 alin.1 Cod procedura civila sustinându-se în esenta ca, o astfel de critica nu poate deschide calea pentru promovarea contestatiei în anulare decât daca, motivele invocate de contestatoare, nu au putut fi invocate pe calea apelului sau recursului, ceea ce nu se poate sustine în prezenta cauza, întrucât critica vizeaza un motiv de ordine publica ce putea fi invocat oricând, inclusiv pâna la închiderea dezbaterilor.
Referitor la motivul prevazut de art.318 alin.1 din Codul de procedura civila, invocat de asemenea de societatea contestatoare, s-a aratat ca, acesta este nefondat întrucât “erorile materiale” invederate de aceasta privesc probleme de fond iar nu simple omisiuni de fapt care sa poata deschide în favoarea petentei prezenta cale extraordinara de atac.
Contestatia în anulare este inadmisibila în ceea ce priveste motivul întemeiat pe dispozitiile art.317 alin.1 pct. 2 din Codul de procedura civila si nefondata pentru motivul prevazut de dispozitiile art.318 din acelasi cod.
Examinând actele si lucrarile dosarului în raport de sustinerile partilor si prevederile legale aplicabile, Curtea retine urmatoarele:
În cauza, este necontestat ca, prin sentinta civila nr.419/04.02.2010 Tribunalul Bucuresti – Sectia a IX-a de Contencios Administrativ si Fiscal a admis actiunea formulata de societatea comerciala reclamanta SC M. O. SRL în contradictoriu cu pârâtul MDRL, si a obligat pârâtul sa achite reclamantei suma de 53.172,49 lei din care suma de 43.286,25 lei reprezentând rest de plata din facturile nr.456/10.11.2008 si nr.473/19.12.2008 si suma de 9886,24 lei reprezentând penalitati de întârziere calculate pâna la data de 14.07.2009 obligând totodata pârâtul si la plata cheltuielilor de judecata catre reclamanta.
De asemenea, este necontestat ca, prin Decizia civila nr.2544/02.12.2010 Curtea de Apel Bucuresti – Sectia a VIII-a de Contencios Administrativ si Fiscal a admis recursul formulat de autoritatea publica pârâta, a modificat în parte sentinta recurata, în sensul ca a respins actiunea societatii comerciale reclamante, ca nefondata.
Împotriva acestei decizii, societatea comerciala contestatoare a formulat prezenta contestatie în anulare, pentru motivele aratate pe larg în partea expozitiva a acestei decizii.
Potrivit dispozitiilor art.317 alin.1 pct.2 Cod procedura civila: “Hotarârile irevocabile pot fi atacate cu contestatie în anulare, pentru motivele mai jos aratate, numai daca aceste motive nu au putut fi invocate pe calea apelului sau recursului:
2. când hotarârea a fost data de judecatori cu încalcarea dispozitiilor de ordine publica privitoare la competenta.”
Este adevarat ca, intimata contestatoare nu a declarat recurs împotriva hotarârii pronuntate de prima instanta deoarece aceasta îi era favorabila, însa motivul invocat în prezenta cale extraordinara de atac si anume acela referitor la necompetenta materiala a instantei de contencios administrativ în solutionarea prezentului litigiu, putea fi invocat, în recurs, chiar daca petenta nu a uzat de aceasta cale de atac, întrucât se înscria în motivele de ordine publica prev de art.304 pct.3 din Codul de procedura civila, motive care pot fi invocate oricând, de orice parte pâna la închiderea dezbaterilor.
Neprocedând astfel, contestatoarea nu poate uza de prezenta cale extraordinara de atac, întrucât motivul necompetentei materiale nu a fost invocat de aceasta pe calea recursului, desi putea sa o faca.
Astfel fiind, pentru aceste considerente, Curtea va admite exceptia inadmisibilitatii prezentei contestatii, întemeiata pe art.317 alin.1 pct.2 din Codul de procedura civila si va proceda în consecinta.
Referitor la motivul întemeiat pe dispozitiile art.318 din Codul de procedura civila, constând în “omisiunea instantei sa cerceteze un aspect important, respectiv acela din care rezulta ca linia bugetara avuta în vedere era de fapt inclusa în cadrul contractului, (…) ceea ce reprezinta o greseala materiala care, daca ar fi fost observata ar fi condus la respingerea recursului”, Curtea observa ca, aceste sustineri si celelalte prezentate în considerentele acestei hotarâri sunt de fapt veritabile critici ce privesc solutionarea în fond a recursului, critici care vizeaza stabilirea situatiei de fapt în urma apercierii probelor sau a interpretarii faptelor, care însa nu poate deschide contestatoarei prezenta cale de atac.
In consecinta, pentru considerentele mai sus expuse, Curtea va respinge, ca nefondata, contestatia în anulare formulata de petenta contestatoare SC M. O. SRL în contradictoriu cu MDRT, pentru motivul prevazut de art.318 din Codul de procedura civila.
