Sunt îndeplinite cerinţele prevăzute de art.318 Cod procedură civilă în situa(ia în care recursul a fost respins, ca urmare a unei erori materiale, rezultată din chitanţa depusă la dosar pentru justificarea plătii taxelor pentru descărcare, cu consecinţe asupra concluziei privind executarea transportului.
(Secţia comercială, decizia nr. 160/29.05.1991)
Prin decizia civilă nr. 270/6.06.1990, pronunţată de Tribunalul Municipiului Bucureşti, a fost respins recursul declarat de R.C.F.B. împotriva sentinţei civile nr.5596/1989, pronunţată de acelaşi tribunal, prin care a fost admisă acţiunea formulată de C.I.S.G., iar pârâta I.S.R.B. a fost obligată să-i plătească 144.912 lei, contravaloare marfă şi 2.174 lei, cheltuieli de judecată.
Prin aceeaşi sentinţă s-a admis cererea de chemare în garanţie formulată de I.S.R.B. împotriva R.C.F.B., care a fost obligată la plata sumei de 147.000 lei, daune şi 2.174 lei, cheltuieli de judecată.
Pentru a hotărî astfel, s-a reţinut că refuzul beneficiarei de a achita preţul mărfii este neîntemeiat, de vreme ce a preluat transportul, împrejurare atestată prin semnătură şi ştampilă pe documentul de transport.
Cererea de chemare în garanţie a fost admisă faţă de R.C.F.B., cu motivarea că aceasta din urmă, în calitate de prestator de servicii, nu şi-a îndeplinit obligaţia de a camiona marfa, prestaţia fiind compusă, potrivit contractului, din operaţiunea de manipulare şi transport.
Criticile formulate în recurs de R.C.F.B., prin care a susţinut că greşita fost admisă cererea de chemare în garanţie, faţă de probele aflate la dosar, din care rezultă că marfa a fost descărcată fără să fie transportată, au fost respinse.
Instanţa de recurs a examinat copia chitanţei pe care pârâta intimată a depus-o la dosar, reţinând că, de vreme ce R.C.F.B. aîncasat preţul prestaţiei, constând din manipulare şi transport, îi revenea obligaţia să descarce şi să camioneze marfa la sediul pârâtei-intimate, aşa încât, s-a apreciat că bine a fost obligată la plata de despăgubiri.
Prin cererea introdusă de contestatoarea R.C.F.B., s-a solicitat anularea deciziei pronunţată în recurs, cu motivarea că instanţa a respins recursul ca urmare a unei erori materiale, rezultată din chitanţa nr.0985.863, depusă în justificarea plăţii taxelor pentru descărcare, cu consecinţe asupra concluziei privind executarea transportului din gară la sediul I.S.R.
Tribunalul constată că sunt îndeplinite cerinţele art. 318 Cod proc. civilă, aşa încât cererea urmează să fie admisă, iar decizia pronunţată în recurs se va anula, fixându-se termen pentru rejudecarea recursului, cu reanalizarea tuturor actelor aflate la dosar, deci şi a chitanţei originale al cărei număr a fost menţionat mai sus.
Notă: Conform art. 318 alin.l teza I Cod procedură civilă: “Hotărârile instanţelor de recurs mai pot fi atacate cu contestaţie, când dezlegarea dată este rezultatul unei greşeli materiale…”
