Materie : CONTESTAŢIE ÎN ANULARE. GREŞEALĂ MATERIALĂ.
-art.318 Cod procedură civilă.
Din interpretarea conţinutului art.318 Cod procedură civilă, rezultă că legiuitorul a avut în vedere greşelile de ordin procedural şi nu greşelile de judecată.
În speţă, greşelile invocate de contestatoare privind excepţia lipsei de mandat a reprezentanţilor asociaţiei, neîndeplinirea condiţiilor prevăzute de art.581 Cod procedură civilă şi deţinerea monopolului pe piaţă sunt, eventual, greşeli de judecată, ce nu pot face obiectul contestaţiei în anulare, întrucât legiuitorul nu a urmărit să deschidă părţilor calea recursului la recurs, sub motivul că s-a stabilit eronat o stare de fapt sau că s-au interpretat greşit unele texte de lege.
Prin Decizia nr.307/C din 16 octombrie 2009, Curtea de Apel Oradea a admis ca fondat recursul declarat de A.P.„321 Nufărul II” în contradictoriu cu intimata pârâtă SC ELECTROCENTRALE O.SA împotriva ordonanţei nr.632 din 15 iulie 2009 pronunţată de Tribunalul Bihor, pe care a modificat-o în totalitate, în sensul că a admis cererea de ordonanţă preşedinţială şi a obligat pârâta, fără somaţie şi fără trecerea vreunui termen să racordeze Blocul L2, la reţeaua de apă încălzită, montarea apometrelor de apă încălzită şi reluarea furnizării / prestării serviciului la blocurile PC 87, PB 116, PC 29, PC 38, PB 118, PB 159, PC 83, PB 82, PB 86, PC 31, PB 30, D 33, PB 8, PB 159 şi PB 84, până la soluţionarea definitivă şi irevocabilă a acţiunii având ca obiect constatarea debitului pe care reclamanta îl are faţă de pârâtă, înregistrat sub dosar nr.4315/111/2009 al Tribunalului Bihor.
Pentru a hotărî astfel, instanţa de recurs a reţinut că, aprecierea urgenţei se face în raport cu situaţia existentă în momentul judecării, ori în cauză este evident că datele calendaristice sugerează că este prezumată urgenţa măsurii solicitate de re-curentă.
Fără a prejudeca fondul cauzei, dar analizând aparenţa dreptului, instanţa a reţinut că la dosarul cauzei nu există dovezi care să confirme neplata serviciilor prestate de către intimată, recurentei în temeiul contractului nr. 3/2009. Probaţiunea avută în vedere la pronunţarea ordonanţei preşedinţiale se referă la alte raporturi contractuale preexistente între aceleaşi părţi şi care formează obiectul altor dosare aflate pe rolul instanţelor. În acest sens, este inexactă reţine-rea instanţei de fond în sensul că existenţa unor hotărâri judecătoreşti irevocabile reprezintă un element important în aprecierea aparenţei dreptului favorabilă pârâtei. Câtă vreme existenţa şi întinderea creanţelor recurentei faţă de intimată face obiectul dosarului nr. 4316/111/2009 al Tribunalului Bihor, iar intimatei i se cere respectarea unei obligaţii contractuale, aparenţa dreptului este favorabilă consumatorului.
Până la soluţionarea dosarului nr.4316/111/2009 al Tribunalului Bihor, câtă vreme contractul nr.3/2009 este în vigoare, intimata care şi-a asumat obligaţia furnizării energiei termice faţă de recurentă are obligaţia să şi-o îndeplinească, deoarece deţine o poziţie dominantă, de monopol de natură să o aducă pe reclamantă ca şi consumator la discreţia distribuitorului.
O astfel de poziţie contractuală poate constitui un abuz de drept de natură a justifica admiterea unei cereri pe cale de ordonanţă preşedinţială, contrar susţinerilor intimatei.
Pe de altă parte în cauză sunt îndeplinite toate cerinţele articolului 581 cod procedură civilă, întrucât măsura solicitată are caracter vremelnic, rebranşarea urmând a fi dispusă până la soluţionarea dosarului nr.4316/111/2009 al Tribunalului Bihor.
Dreptul reclamantei de a beneficia de un minim de confort asigurat prin furnizarea energiei termice s-ar păgubi prin întârziere, iar paguba ar fi ireparabilă, câtă vreme este pusă în discuţie chiar sănătatea locatarilor, astfel că şi sub acest aspect critica a fost apreciată ca fondată.
Apărările intimatei conform cărora rebranşarea este o măsură cu caracter definitiv, au fost apreciate de instanţă ca fiind întemeiate, deoarece din chiar istoricul relaţiilor dintre părţi se poate constata că operaţiunea de debranşare – rebranşare poate fi iniţiată ori de câte ori este cazul.
Nici ipoteza intimatei conform căreia reclamantul n-ar mai avea interes în susţinerea acţiunii pe calea dreptului comun, ce formează obiectul dosarului nr. 4316/111/2009 al Tribunalului Bihor, nu poate fi susţinută, deoarece interes legitim în soluţionarea cauzei poate avea şi pârâta întrucât procesul civil este guvernat de principiul egalităţii părţilor .
Eventuala ajungere a intimatei în imposibilitatea achiziţionării combustibilului datorită rău platinicilor de aceeaşi factură cu reclamanta, nu poate constitui un argument juridic în respingerea cererii, câtă vreme intimata având cunoştinţă de împrejurarea că recurenta ar fi rău platnică, totuşi a încheiat cu aceasta un nou contract de furnizare în cursul anului 2009.
Văzând culpa procesuală a pârâtei în temeiul dispoziţiilor art.274 cod procedură civilă, aceasta a fost obligată la plata către reclamantă a sumei de 1.681,15 lei cheltuieli de judecată reprezentând onorariu avocat şi taxa de timbru în fond şi în recurs.
Împotriva acestei decizii a formulat contestaţie în anulare, intimata SC ELECTROCENTRALE O.SA, solicitând modificarea acesteia, în sensul respingerii recursului, invocând prevederile art.318 Cod procedură civilă.
În motivarea contestaţiei sale, contestatoarea intimată a arătat că o primă greşeală materială este că, în recurs a invocat excepţia lipsei de mandat a reprezentanţilor asociaţiei şi nu a reprezentantului ales, întrucât nu există o hotărâre AGA prin care să fi fost mandataţi pentru o astfel de acţiune.
A mai arătat că în speţă nu sunt întrunite condiţiile cerute de lege pentru admisibilitatea ordonanţei, respectiv vremelnicia urgenţa şi neprejudecarea fondului.
A apreciat că, atâta timp cât contractul de furnizare e energie termică este în vigoare şi contestatoarea pretinde asociaţiei de respectarea acestui contract, adică achitarea sumelor datorate în desfăşurarea lui, confirmate prin hotărâri judecătoreşti, în speţă nu sunt aplicabile prevederile art.581 Cod procedură civilă, întrucât s-ar prejudeca fondul.
O decizie de admitere a ordonanţei preşedinţiale nu se poate da fără încălcarea caracterului vremelnic şi prejudecării fondu-lui, întrucât o măsură de rebranşare ar soluţiona definitiv litigiul, asociaţia nemaiavând interesul susţinerii unei acţiuni pe dreptul comun.
Tot o greşeală este şi faptul că se consideră că ea are o poziţie dominantă, de monopol pe piaţă, ceea ce nu corespunde realităţii, având cele mai ieftine şi comode servicii de încălzire de pe piaţă.
Intimata reclamantă, prin întâmpinarea depusă la dosar a solicitat respingerea contestaţiei ca nefondată, cu motivarea că, contestatoarea a executat de bună voie ordonanţa preşedinţială în 10 noiembrie 2009, iar pe de altă parte nu exista vreo eroare materială în soluţionarea recursului.
Verificând decizia contestată prin prisma motivelor invocate, pe baza actelor şi lucrărilor de la dosar şi a prevederilor art.318 Cod procedură civilă, s-a constatat că aceasta este temeinică şi legală.
Potrivit prevederilor art.318 Cod procedură civilă „ hotărârile instanţei de recurs mai pot fi atacate cu contestaţie în anulare când dezlegarea dată pricinii este rezultatul unei greşeli materiale”.
Din interpretarea conţinutului art.318 Cod procedură civilă rezultă că legiuitorul a avut în vedere greşelile de ordin procedural şi nu de judecată.
Or, în speţă, greşelile invocate de contestatoare privind excepţia lipsei de mandat a reprezentanţilor asociaţiei, neîndeplinirea condiţiilor prevăzute de art.581 Cod Procedură Civilă şi deţinerea monopolului pe piaţă sunt eventual greşeli de judecată, ce nu pot face obiectul contestaţiei în anulare, întrucât legiuitorul n-a urmărit să deschidă părţilor calea recursului la recurs, sub motivul că s-a stabilit eronat o stare de fapt sau că s-au interpretat greşit unele texte de lege.
Faţă de toate aceste considerente instanţa a apreciat că în cauză nu sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de art.318 Cod procedură civilă şi a respins ca nefondată contestaţia în anulare.
(Decizia nr.1/C/11.01.2010 a Curţii de Apel Oradea – Secţia comercială şi de contencios administrativ şi fiscal).
