Contestaţie în anulare. Greşeală materială. Omisiunea avocatului părţii de a depune taxa de timbru la dosar. Consecinţe


C. proc. civ., art. 318

Dispoziţiile art. 318 C. proc. civ. vizează greşeli de fapt, involuntare, ale instanţei care a pronunţat hotărârea.

Decizia nr. 448 din 27 septembrie 2010

Contestatorul I.C. a formulat contestaţie în anulare împotriva deciziei nr. 340/ 28.06.2010 pronunţată de Curtea dc Apel Iaşi, invocând faptul că, deşi instanţa de recurs a respins recursul ca netimbrat, la data pronunţării hotărârii taxa de timbru era deja achitată, însă chitanţa se afla în posesia apărătorului, carc nu a depus-o la dosar, astfel că în cauză sunt aplicabile prevederile art. 318 C. proc. civ. referitoare la existenţa unei greşeli materiale, nefiindu-i imputabilă nedepunerea respectivei chitanţe la data pronunţării hotărârii.

Examinând motivul de contestaţie invocat, actele şi lucrările dosarului precum şi dispoziţiile legale aplicabile în materie, curtea a constatat neîntemeiată ccrerca contestatorului.

Potrivit dispoziţiilor art. 318 C. proc. civ. hotărârile instanţei de recurs pot fi atacate cu contestaţie când dezlegarea este rezultatul unei greşeli materiale.

în speţă, instanţa care a pronunţat hotărârea contestată (decizia nr. 340/ 28.06.2010 a Curţii de Apel Iaşi) a constatat că, la termenul pentru carc I.C. a fost citat cu menţiunea achitării taxei judiciare dc timbru (28.06.2010) recurentul nu s-a prezentat şi nici nu a făcut dovada achitării acesteia, astfel că a anulat recursul ca netimbrat.

împrejurarea că avocatul recurentului ar fi omis să depună la dosar chitanţa de plată a taxei de timbru, datând din 17.06.2010, până la termenul din 28.06.2010, invocată de contestator în susţinerea contestaţiei, nu poate fi asimilată unei „greşeli materiale” a instanţei, în sensul prevăzut de dispoziţiile art. 318, în condiţiile în care la termenul din 28.06.2010 recurentul nu a adus la cunoştinţă instanţei acest fapt, iar la dosar nu există nici o împuternicire dată dc recurent vreunui avocat.

Sunt greşeli materiale, în înţelesul art. 318 C. proc. civ., respingerea unui recurs ca tardiv, în raport cu data înregistrării la instanţă, deşi din plicul ataşat la dosar rezultă că recursul a fost depus recomandat la oficiul poştal, înăuntrul termenului de recurs, anularea recursului ca netimbrat, cu toate că la dosar se găsesc chitanţa de plată a taxei de timbru; anularea greşită a recursului ca fiind făcut de un mandatar fară calitate, deşi la dosar se află procura dată reprezentantului părţii; pronunţarea asupra

legalităţii unei alte hotărâri decât cea recurată. Textul de lege aplicabil -dispoziţiile art. 318 C. proc. civ. – vizează greşeli de fapt, involuntare, ale instanţei care a pronunţat hotărârea. în speţă însă, se invocă omisiunea unei terţe persoane de a depune chitanţa de plată a taxei de timbru şi nu o eroare a instanţei.

împrejurarea că la data pronunţării hotărârii chitanţa de plată a taxei de timbru s-ar fi aflat la o terţă persoană (un avocat) nu a fost adusă la cunoştinţa Curţii de către recurent sau de către avocat, astfel că soluţia pronunţată în baza actelor aflate la dosar nu poate fi considerată o greşeală a instanţei.

In consecinţă, curtea a respins contestaţia în anulare ca neîntemeiată.