– Codul de procedură civilă: art. 318
– Legea nr. 85/2006: art. 73 alin. (2), art. 76
Legea are în vedere greşeli materiale cu caracter procedural care au condus la pronunţarea unei soluţii eronate, în această categorie intrând greşelile comise prin confundarea unor date esenţiale ale dosarului, prin reglementarea acestei căi extraordinare de atac urmărindu-se repunerea părţii în drepturile care i-au fost nesocotite. Cu toate că dovezile de plată nu au ajuns la dosar, o asemenea împrejurare nu poate fi imputată părţii, arhiva instanţei comunicând faptul că, datorită volumului mare de lucru, corespondenţa s-a rătăcit, însă achitarea taxelor judiciare, anterior datei la care recursul a fost anulat ca netimbrat, este de netăgăduit, de vreme ce în aplicaţia Ecris este înregistrată depunerea acestora.
În condiţiile în care termenul limită pentru depunerea declaraţiilor de creanţă s-a împlinit, nu mai este posibilă înscrierea la masa credală cu alte creanţe (chiar dacă acestea au acelaşi izvor), art. 76 din Legea insolvenţei prevăzând în mod expres că titularul de creanţe anterioare deschiderii procedurii, care nu depune cererea de admitere a creanţelor până la expirarea termenului prevăzut la art. 62 alin. (1) lit. b), va fi decăzut, cât priveşte creanţele respective, din dreptul de a fi înscris în tabelul creditorilor şi nu va dobândi calitatea de creditor îndreptăţit să participe la procedură, cu excepţia cazului în care notificarea deschiderii procedurii s-a făcut cu încălcarea dispoziţiilor art. 7.
Curtea de Apel Timişoara, Secţia a II-a civilă,
Decizia civilă nr. 1084 din 30 mai 2012, dr. C.B.N.
Prin decizia civilă nr. 870/R din 2 mai 2011 pronunţată în dosarul nr. 5737/108/2009/a1 Curtea de Apel Timişoara a anulat ca netimbrat recursul declarat de creditoarea Banca T S.A. Cluj-Napoca împotriva sentinţei comerciale nr. 233/2011 pronunţată de Tribunalul Arad în dosarul nr. 5737/108/2009.
Împotriva acestei decizii civile a formulat contestaţie în anulare contestatoarea Banca T S.A. Cluj-Napoca, solicitând anularea hotărârii contestate, rejudecarea recursului, iar ulterior, modificarea cuantumului creanţei cu care a fost înscrisă pe tabelul preliminar al creanţelor debitoarei S.C. T S.R.L. Beliu.
Prin decizia civilă nr. 1084 din 30 mai 2012 Curtea de Apel Timişoara a admis contestaţia în anulare, a anulat decizia civilă nr. 870/R din 2 mai 2011 a aceleiaşi instanţe şi, rejudecând cauza, a admis recursul declarat de creditoarea Banca T S.A. Cluj-Napoca împotriva sentinţei comerciale nr. 233 din 7 februarie 2011 pronunţată de Tribunalul Arad în dosarul nr. 5737/108/2009 în contradictoriu cu debitoarea intimată S.C. T S.R.L. Beliu, reprezentantă prin administratorul judiciar C I.P.U.R.L. Arad şi, în consecinţă, a modificat hotărârea atacată, în sensul că a admis în parte contestaţia la tabelul preliminar al creanţelor, dispunând înscrierea creditoarei recurente pe acest tabel şi cu suma de 1.931,27 lei.
Pentru a decide astfel, Curtea a reţinut că banca contestatoare şi-a întemeiat cererea pe dispoziţiile art. 318 alin. (1) Cod procedură civilă, şi anume: „hotărârile instanţelor de recurs mai pot fi atacate cu contestaţie, când dezlegarea dată este rezultatul unei greşeli materiale sau când instanţa, respingând recursul sau admiţându-l numai în parte, a omis din greşeală să cerceteze vreunul dintre motivele de modificare sau casare”.
Primul motiv prevăzut de art. 318 – dezlegarea dată recursului este rezultatul unei greşeli materiale – are în vedere erori materiale în legătură cu aspectele formale ale judecăţii şi care au avut drept consecinţă darea unei soluţii greşite. Este vorba, deci, despre acea greşeală pe care a comis-o instanţa prin confundarea unor elemente importante sau a unor date materiale şi care determină soluţia pronunţată. Legea are în vedere greşeli materiale cu caracter procedural care au condus la pronunţarea unei soluţii eronate, în această categorie intrând greşelile comise prin confundarea unor date esenţiale ale dosarului, prin reglementarea acestei căi extraordinare de atac – contestaţia în anulare specială – urmărindu-se repunerea părţii în drepturile care i-au fost nesocotite. Sunt greşeli materiale, în sensul art. 318, respingerea cererii ca tardivă în raport cu data înregistrării la instanţă, deşi din plicul ataşat la dosar rezultă că aceasta a fost depusă recomandat la oficiul poştal înăuntrul termenului, anularea acţiunii ca netimbrată cu toate că la dosar se găsea chitanţa de plată a taxei de timbru, anularea greşită a cererii ca fiind făcută de un mandatar fără calitate, deşi la dosar se afla procura dată reprezentantului părţii etc.
Cu alte cuvinte, textul amintit vizează greşeli de fapt, involuntare, numai o greşeală materială esenţială, care a determinat o soluţie eronată, putând fi invocată pe calea contestaţiei în anulare, aşa cum este cazul în speţă, referitor la aspectul invocat de banca contestatoare privitor la faptul că în mod greşit instanţa de control judiciar i-ar fi anulat cererea de recurs ca netimbrată, deşi ea a depus la dosar dovezile de plată a taxelor de timbru.
Astfel, întrucât la momentul înregistrării recursului declarat împotriva sentinţei tribunalului creditoarea contestatoare nu a timbrat cererea de recurs, în mod corect Curtea de Apel Timişoara a dispus citarea recurentei pentru primul termen de judecată fixat în cauză (2 mai 2011) cu menţiunea să depună la dosar dovada achitării taxei judiciare de timbru în cuantum de 60 lei şi un timbru judiciar de 0,3 lei, sub sancţiunea anulării cererii ca netimbrată.
Partea a achitat această taxă judiciară în data de 12 aprilie 2011, aspect ce rezultă fără putinţă de tăgadă din cuprinsul chitanţei seria AR XWF 0263797, trimiţând în aceeaşi zi Curţii de Apel Timişoara, prin intermediul poştei rapide Fan Courier Express, dovada plăţii, în plic introducând şi un timbru judiciar de 0,3 lei, predarea plicului fiind făcută către delegatul instanţei în ziua de 14 aprilie 2011, astfel cum reiese din confirmarea de primire anexată în copie contestaţiei de faţă.
Cu toate că dovezile de plată nu au ajuns la dosarul de recurs, o asemenea împrejurare nu poate fi imputată părţii, arhiva Curţii comunicând faptul că, datorită volumului mare de lucru, corespondenţa trimisă de recurentă s-a rătăcit, fiind posibil ca aceasta să se fi prins, din greşeală, la alte acte, însă achitarea taxelor judiciare, anterior datei la care recursul a fost anulat ca netimbrat, este de netăgăduit, de vreme ce în aplicaţia Ecris a instanţei, la Secţiunea „Înregistrare informaţii despre documente”, la dosarul nr. 5753/108/2009/a1, în data de 14 aprilie 2011, este trecută menţiunea „cerere + taxe 60 + 0,30”.
Or, în condiţiile în care recurenta s-a conformat obligaţiei legale referitoare la achitarea taxelor de timbru aferente căii de atac promovate, dovada plăţii sosind la instanţa de recurs anterior termenului de judecată, însă la dosar şi, implicit, la completul de judecată nu a ajuns din motive neimputabile părţii, considerent pentru care Curtea a deliberat şi a pronunţat decizia de anulare a recursului în temeiul art. 20 alin. (1) – (3) din Legea nr. 146/1997, modificată, şi a art. 9 din O.G. nr. 32/1995, modificată, în speţă sunt incidente prevederile art. 318 teza I din referitoare săvârşirea de către instanţă a unei greşeli materiale cu caracter procedural, prin hotărârea atacată instanţa de judecată dispunând anularea cererii ca netimbrată, deşi contestatoarea achitase taxele judiciare datorate către stat şi a transmis prin poştă dovada acestui fapt, neputându-se accepta şi sancţiona un justiţiabil pentru simplul motiv că dovezile depuse de acesta nu au ajuns la dosarul cauzei, respectivul aspect fiind imputabil exclusiv instanţei.
În consecinţă, având în vedere că prin hotărârea atacată Curtea de Apel Timişoara a comis o eroare materială cu caracter procedural, aspectele invocate de contestatoare îndeplinind condiţiile legale de admisibilitate prevăzute de art. 318 Cod procedură civilă, instanţa a admis contestaţia în anulare specială formulată de Banca T S.A. Cluj-Napoca şi a anulat decizia civilă nr. 870/R din 2 mai 2011 pronunţată în dosarul nr. 5737/108/2009/a1.
Totodată, în urma rejudecării cauzei, examinând recursul creditoarei prin prisma motivelor invocate, a apărărilor practicianului, a dispoziţiilor art. 304 pct. 9 şi art. 3041 din Codul de procedură civilă, cât şi din oficiu în baza art. 306 alin. (2) din acelaşi cod, Curtea a constatat că acesta este fondat, având în vedere următoarele considerente:
Prin recursul declarat creditoarea Banca T S.A. Cluj-Napoca a solicitat desfiinţarea sentinţei judecătorului-sindic şi admiterea contestaţiei sale împotriva creanţei cu care a fost înscrisă în tabelul preliminar, apreciind că prima instanţă a respins-o în mod greşit având la bază două motive, şi anume: pe cale de excepţie, a considerat că este tardiv formulată, iar pe fond, a considerat că nu este întemeiată.
În ceea ce priveşte chestiunea tardivităţii a învederat faptul că prin sentinţa comercială nr. 1349 din 31mai 2010 a aceluiaşi tribunal a fost deschisă procedura generală a insolvenţei debitoarei S.C. T S.R.L. Beliu, termenul limită pentru depunerea declaraţiilor de creanţă fiind stabilit la 6 septembrie 2010, iar cel pentru verificarea acestora şi întocmirea tabelului preliminar la data de 20 septembrie 2010.
Banca contestatoare s-a înscris cu o creanţă de 1.045 lei înăuntrul termenului de formulare a declaraţiilor de creanţă, iar ulterior, în 8 septembrie 2010, şi-a precizat cuantumul creanţei ca fiind de 4.634,61 lei. Recurenta consideră că precizarea cuantumului creanţei nu este tardivă deoarece termenul de judecată pentru continuarea procedurii a fost stabilit la data de 20 septembrie 2010, iar tabelul preliminar nu era întocmit şi nici depus la instanţă, cu atât mai mult cu cât declaraţia de creanţă a fost înregistrată în termenul legal. Mai mult, o asemenea precizare echivalează cu o precizare a unei cereri al cărui termen de formulare curge până la primul termen de judecată. Or, în acest caz, primul termen a fost cel din 20 septembrie 2010.
a suferit unele modificări prin Legea nr. 169/14.07.2010, acestea intrând în vigoare la 7 octombrie 2010. Modificările survenite vizează, printre altele, chiar modalitatea şi termenul de formulare a contestaţiilor împotriva creanţelor înscrise în tabelul preliminar. Astfel, instanţa de fond apreciază ca aplicabile prevederile vechi, chiar dacă acestea sunt abrogate prin legea de modificare, care statuează următoarele: contestaţiile se pot face cu 10 zile înainte de data definitivării tabelului de creanţe, tabel care s-a definitivat la 1 noiembrie 2010. Deci, termenul limită de formulare a contestaţiei, în opinia instanţei, era de 20 octombrie 2010.
Recurenta apreciază, însă, că, raportat la principiile aplicării legii civile în timp, sunt incidente noile prevederi, intrate în vigoare la 7 octombrie 2010, potrivit cărora contestaţiile trebuie depuse la tribunal în termen de 5 zile de la publicarea în Buletinul procedurilor de a tabelului preliminar. Or, aşa cum rezultă din extrasele din buletin depuse la dosar, administratorul judiciar nu a publicat tabelul preliminar în buletinul procedurilor de insolvenţă, aşa cum imperativ este prevăzut la art. 73 alin. (2) din Legea nr. 85/2006. De asemenea, în conformitate cu alin. (4) al aceluiaşi text, administratorul judiciar avea obligaţia să notifice creditorii ale căror creanţe sau drepturi de preferinţă au fost trecute parţial în tabelul preliminar sau înlăturate, precizând, totodată, şi motivele, precum şi să publice în buletin tabelul preliminar de creanţe, pentru ca eventualii creditori nemulţumiţi să poată formula contestaţie împotriva creanţei sau a dreptului de preferinţă trecute în tabel. În aceste condiţii, recurenta consideră că este încă în termen pentru a formula contestaţie împotriva tabelului preliminar de creanţe. Tot de aici, rezultă şi faptul că banca recurentă nu a dat dovadă de pasivitate (după cum susţine atât instanţa de fond, cât şi administratorul judiciar), aceasta aşteptând în zadar publicarea tabelului preliminar în buletinul procedurilor de insolvenţă. Tribunalul face confuzie între termenul de întocmire a tabelului preliminar de creanţe şi termenul de formulare a contestaţiei împotriva acestui tabel. Termenul de întocmire a tabelului preliminar a fost stabilit pentru data de 20 septembrie 2010 – termen la care acesta a şi fost întocmit. Ulterior, până să fie publicat tabelul definitiv de creanţe, au intrat în vigoare noile prevederi, care arătă clar termenul de contestaţie împotriva tabelului preliminar, prevederi pe care susţine că le-a respectat.
În ceea ce priveşte concluziile instanţei de fond referitoare la netemeinicia contestaţiei, motivat de faptul că creanţele chirografare cu care creditorii s-au înscris în tabelul puteau fi calculate doar până la data deschiderii procedurii, se învederează că recurenta este un creditor garantat. La o simplă lecturare atât a declaraţiei de creanţă, cât şi a precizării declaraţiei de creanţă rezultă că creanţa în litigiu este garantată real, fiind instituită o garanţie de prim-rang, fără deposedare, asupra bunurilor şi produselor identificate în contractul de garanţie reală mobiliară nr. 130/02/GAJ/12.10.2005. De asemenea, nu este adevărat că banca şi-ar invoca propria culpa, ci, din contră, a arătat, cu bună-credinţă, că s-a strecurat o eroare materială în tehnoredactarea înscrisului cu care s-a înregistrat la masa credală doar cu o parte din creanţă, eroare pe care a îndreptat-o prin precizarea ulterioară.
În mod greşit judecătorul-sindic a apreciat că precizarea depusă de creditoarea recurentă în data de 8 septembrie 2010, în privinţa cuantumului creanţei cu care doreşte să fie înscrisă la masa credală a societăţii debitoare, este tardivă. Însă, nici susţinerile băncii referitoare la neobservarea modificărilor legislative intervenite în materie de insolvenţă ca urmare a apariţiei Legii nr. 169/2010 nu sunt pe deplin justificate, având în vedere că acest act normativ, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 505/21.07.2010, nu a intrat în vigoare la 7 octombrie 2010 (aşa cum şi tribunalul a reţinut în parag. final al pag. 3 din hotărâre), ci, raportat la prevederile art. 78 din României republicată, în data de 24 iulie 2010, norma constituţională prevăzând că legea se publică în Monitorul Oficial al României şi intră în vigoare la 3 zile de la data publicării sau la o dată ulterioară prevăzută în textul ei (ceea ce nu este cazul, legiuitorul neprevăzând nicio dată de intrare în vigoare a modificărilor la Legea insolvenţei). Aşadar, odată cu intrarea în vigoare a Legii nr. 169/2010, alin. (2) al art. 73 din Legea nr. 85/2006, are următorul cuprins: contestaţiile trebuie depuse la tribunal în termen de 5 zile de la publicarea în Buletinul procedurilor de insolvenţă a tabelului preliminar, atât în procedura generală, cât şi în procedura simplificată.
Dat fiind faptul că tabelul preliminar al creanţelor nu a fost publicat în Buletinul procedurilor de insolvenţă, este evident că contestaţia formulată de creditoare în data de 18 ianuarie 2011 nu este tardivă, fiind lipsită de relevanţă juridică împrejurarea, reală de altfel, că în 12 octombrie 2010 practicianul a notificat banca despre achitarea sumei iniţial declarate (1.045 lei), solicitându-i închiderea contului debitoarei.
Şi în privinţa temeiniciei contestaţiei creditoarei, prima instanţă a făcut o greşită apreciere, considerând-o nefondată, deşi trebuia să o admită în parte. Astfel, prin declaraţia de creaţă din 6 iulie 2010 Banca T S.A. Cluj-Napoca a solicitat înscrierea sa pe tabelul de creanţe cu suma de 1.045,78 lei, care se compune, potrivit notei de calcul anexate, din credit restant (875,70 lei), dobândă restantă (131,13 lei), penalităţi (6,69 lei) şi comisioane restante (32,26 lei).
Ulterior, în 8 septembrie 2010 (deci, cu 2 zile după expirarea termenului limită pentru declararea creanţelor, stabilit de judecătorul-sindic la data de 6 septembrie 2010), prin precizarea formulată, creditoare a solicitat înscrierea sa la masa credală a debitoarei S.C. T S.R.L. Beliu cu suma totală de 4.634,61 lei, invocând minuta Hotărârii CC a Sucursalei Arad a Băncii T S.A. din 3 septembrie 2010, sumă care se compune din credit curent (1.655,20 lei), dobândă curentă (2,36 lei), credit restant (2.540,90 lei), dobândă restantă (215,28 lei), penalităţi (59,99 lei) şi alte debite (160,88 lei).
După cum lesne se poate observa, recurenta, pe lângă faptul că şi-a mărit câtimea pretenţiilor sale financiare, majorându-şi creditul restant (de la 875,70 lei la 2.540,90 lei), dobânda restantă (de la 131,13 lei la 215,28 lei), penalităţile (de la 6,69 lei la 59,99 lei) şi alte debite, adică comisioanele (de la 32,26 lei la 160,88 lei), ceea ce este posibil, raportat la prevederile Codului de procedură civilă, cu care se completează dispoziţiile Legii nr. 85/2006, modificată, cât timp tabelul preliminar nu fusese întocmit de către administratorul judiciar, a mai solicitat, în plus, creditul curent (1.655,20 lei) şi dobânda curentă (2,36 lei). Or, de vreme ce termenul limită pentru depunerea declaraţiilor de creanţă s-a împlinit în 6 septembrie 2010, creditoarea contestatoare nu mai putea să solicite înscrierea sa la masa credală cu alte creanţe (chiar dacă acestea au acelaşi izvor – contractul de credit nr. 130/22.02.2005 şi actul adiţional nr. 2/12.10.2005), art. 76 din legea menţionată prevăzând următoarele: cu excepţia cazului în care notificarea deschiderii procedurii s-a făcut cu încălcarea dispoziţiilor art. 7, titularul de creanţe anterioare deschiderii procedurii, care nu depune cererea de admitere a creanţelor până la expirarea termenului prevăzut la art. 62 alin. (1) lit. b), va fi decăzut, cât priveşte creanţele respective, din dreptul de a fi înscris în tabelul creditorilor şi nu va dobândi calitatea de creditor îndreptăţit să participe la procedură; el nu va avea dreptul de a-şi realiza creanţele împotriva debitorului sau a membrilor ori asociaţilor cu răspundere nelimitată ai persoanei juridice debitoare ulterior închiderii procedurii, sub rezerva ca debitorul să nu fi fost condamnat pentru bancrută simplă sau frauduloasă ori să nu i se fi stabilit răspunderea pentru efectuarea de plăţi ori transferuri frauduloase; decăderea va putea fi invocată oricând, de orice parte interesată, pe cale de acţiune sau excepţie.
Faţă de cele arătate, efectuând operaţiile aritmetice care se impun, Curtea a constatat că recurenta are dreptul să fie înscrisă la masa credală a societăţii intimate cu suma totală de 2.977,05 lei, însă, dat fiind faptul că în 5 iulie 2010 debitoarea i-a achitat suma de 1.045,78 lei, după cum o recunoaşte şi aceasta, prin notele scrise din 20 octombrie 2010 depuse la dosarul de sindic, a dispus înscrierea creditoarei contestatoare numai cu diferenţa de 1.931,27 lei.
