În cazul în care acest titlu conţine toate elementele prevăzute de Legea nr. 58/1934 creanţa se naşte din însuşi biletul la ordin, desprinsă de raportul fundamental. ( sent. Nr. 1079 din 5 oct. 2009)
Prin cererea înregistrată sub nr. 818/90/2009, creditoarea I. N. C. F. SA, prin mandatar a solicitat deschiderea procedurii insolvenţei faţă de debitoarea SC R. A. S. SRL Râmnicu Vâlcea, cu motivarea că deţine faţă de aceasta o creanţă certă, lichidă şi exigibilă în sumă de 200.304,35 lei.
Creditoarea arată că în baza contractului de factoring nr.33/25.06.2008 şi a protocolului nr. 1/25.06.2008 aferent acestui contract, cedentul SC S. SRL a cesionat către I. N. C. F. SA toate drepturile, acţiunile şi privilegiile sale aferente creanţelor izvorâte din toate contractele comerciale încheiate între SC S. SRL şi debitoarea SC R. A. S. SRL Râmnicu Vâlcea şi ca urmare, facturile emise de către SC S. SRL în temeiul acestora raporturi comerciale trebuiau achitate în contul I. N. C. F. SA astfel cum debitoarea a şi fost notificată. Existenţa creanţei este recunoscută de către debitoare prin acceptarea notificării cesiunii de creanţă.
Biletele la ordin emise de debitoare pentru plata creanţei au fost refuzate la plată pentru lipsă de disponibil.
Copia cererii introductive a fost comunicată debitoarei la sediul declarat la la data de 17.03.2009 .
Debitoarea prin contestaţie a solicitat respingerea cererii introductive cu motivarea că nu are nici o datorie faţă de cedentul SC S. SRL, fapt recunoscut de cedent, astfel încât acesta nu putea ceda datorii inexistente. Nu se cunoaşte în ce împrejurări a ajuns semnătura şi ştampila societăţii debitoare pe notificarea cesiunii de creanţă sens în care se solicită depunerea originalului notificării la dosar. Creditoarea nu a depus la dosar facturile constatatoare ale creanţei iar acestea nu sunt înregistrate nici în contabilitatea debitoarei.
Biletele la ordin nu sunt completate de către debitoare şi au fost declarate pierdute încă din 4 nov. 2008; biletele au fost completate în mod abuziv de către creditoare deoarece facturile menţionate în aceste titluri la ordin nu au fost comunicate debitoarei.
Debitoarea a mai invocat şi lipsa dovezii calităţii de reprezentant al creditoarei.
În legătură cu această excepţie tribunalul constată că reprezentarea creditoarei de către mandatar are ca temei contractul de mandat şi procura de la filele 142-145 dosar iar mandatarul este reprezentat în instanţă de avocat cu delegaţie la dosar ( fila 6); ca atare excepţia este neîntemeiată.
Din probele administrate tribunalul constată nefondată contestaţia formulată de debitoare.
Prin contractul de vânzare cumpărare nr. 210 din 21 iulie 2005 ( fila 119 dosar) vânzătoarea SC S. SRL s-a angajat să furnizeze debitoarei marfă specifică la comanda debitoarei.
Prin contractul de factoring nr. 33 din 25 iunie 2008 vânzătoarea SC S. SRL a transmis factorului I. N. C. F. SA ( creditoarea din prezenta cauză ) creanţele rezultate din contractul de vânzare cumpărare împotriva debitoarei.
Transmisiunea creanţelor a fost notificată debitoarei ( fila 9 dosar) , debitoarea fiind de acord sub semnătură şi ştampilă cu situaţia de fapt menţionată în notificare. Debitoarea nu contestă semnătura însă susţine că nu ştie cum a ajuns această semnătură pe notificare.
De asemenea aderentul ( vânzătoarea) a transmis prin gir factorului trei bilete la ordin emise de debitoare ( filele 13-20) dosar şi completate cu sumele de 65.711 lei, 66.980 lei şi 67.612 lei. Biletele au fost introduse la plată însă au fost refuzate pentru lipsă se disponibil.
Debitoarea susţine că ar fi declarat pierdute aceste bilete însă nu contestă faptul că au fost semnate de ea însăşi ca emitent.
Sub acest aspect instanţa constată că biletul la ordin este un titlu de credit formal, complet şi autonom faţă de obligaţia din raportul fundamental în temeiul căruia a fost emis.
În cazul în care acest titlu conţine toate elementele prevăzute de Legea nr. 58/1934 creanţa se naşte din însuşi biletul la ordin, desprinsă de raportul fundamental. Cu alte cuvinte debitoarea emiţând biletele la ordin se obligă la plata sumelor înscrise în titluri prin însuşi faptul emiterii, situaţia fiind identică şi în cazul emiterii unui bilet la ordin în alb, cu diferenţa că în cazul titlului emis în alb emitentul poate opune nerespectarea înţelegerii iniţiale la completarea titlului.
Însă această nerespectare a înţelegerilor iniţiale poate fi opusă fără condiţii numai primului beneficiar; faţă de posesorii ulteriori nerespectarea înţelegerii iniţiale nu poate fi opusă decât dacă posesorul a dobândit biletul la ordin cu rea-credinţă ori a săvârşit o greşeală gravă în dobândirea lui ( art. 12 din Legea nr. 58/1934).
În consecinţă conţinutul biletului la ordin este cel care rezultă din înscris şi trăgătorul este obligat faţă de orice posesor chiar dacă dreptul de completare nu s-a exercitat potrivit înţelegerii iniţiale cu excepţia dovedirii relei credinţe sau a greşelii grave în dobândirea titlului de credit.
În speţă nu s-a dovedit că creditoarea ar fi fost de rea credinţă sau ar fi săvârşit o greşeală gravă în dobândirea titlului. Creditoarea a dobândit biletele la ordin ca urmare a contractului de factoring şi existenţa contractului de vânzare cumpărare precum şi a facturilor menţionate în biletele la ordin, acceptate sub semnătură de către debitoare ( filele 122-123) sunt suficiente premise pentru a reliefa buna credinţă a acesteia.
Faţă de aceste considerente de fapt tribunalul constată existenţa unei creanţe certe, lichide şi exigibile în sumă de 200.304,35 lei în patrimoniul debitoarei dovedită cu biletele la ordin susmenţionate.
De menţionat că în această cauză instanţa nu este ţinută se dezlege raportul fundamental dintre trăgător ( debitoare) şi primul beneficiar (SC S. SRL) respectiv existenţa unei creanţe a beneficiarului faţă de trăgător derivată din contractul de vânzare cumpărare.
Aşa cum s-a arătat mai sus creanţa creditoarei I. N. C. F. SA se naşte chiar din titlul de credit iar debitoarea putea refuza plata numai dacă dovedea existenţa relei credinţe sau a unei greşeli grave în dobândirea biletelor la ordin, aspecte care nu au fost dovedite în cauză.
În ce priveşte starea de a debitoarei aceasta este dovedită chiar de lipsa lichidităţilor necesare pentru onorarea biletelor la ordin, lipsă care a constituit cauza refuzului bancar.
Aşa fiind, în temeiul art. 33 alin.6 din Legea nr.85/2006, tribunalul urmează să respingă contestaţia debitoarei, să admită cererea creditoarei şi să dispună deschiderea procedurii insolvenţei iar în temeiul art. 34 din Legea nr. 85/2006, va fi desemnată în calitate de administrator judiciar societatea profesională specializată şi autorizată în domeniul insolvenţei NS SPRL Râmnicu Vâlcea în baza ofertei de servicii depusă la dosar.
