La termenul din 26.01.2009 instanţa a invocat din oficiu excepţia de necompetenţă materială a primei instanţe de soluţionare a cauzei în fond, faţă de disp.art.205 Og 92/2003 actualizată şi art.399 al.3 C.p.c.
Intimata legal citată nu şi-a formulat apărarea cu ocazia soluţionării recursului.
Faţă de excepţia invocată din oficiu de către instanţă, instanţa reţine că, prin încheierea nr.25/28.02.2008 Judecătoria Beiuş a dispus admiterea contestaţiei formulată de contestatoarea SC Î.D. SRL şi în baza art.403 alin.1 C,.p.c. s-a dispus suspendarea notei privind compensarea obligaţiilor fiscale înregistrată sub dosar nr.80/187/2007 al Judecătoriei Beiuş. În ceea ce priveşte excepţia necompetenţei materiale invocată de către intimata instanţa în mod tacit a respins-o pe considerentul că potrivit art.400 alin.1 C.p.c., contestaţia se introduce la instanţa de executare, iar Judecătoria Beiuş este instanţa investită cu soluţionarea contestaţiei la executare.
Se reţine că, prin cererea formulată contestatoarea a solicitat compensarea obligaţiilor fiscale nr.23.625 din 31.12.2007, care este un act administrativ emis de către organul administrativ şi care în condiţiile art.2 din L 554/2004 se soluţionează în prima instanţă de către Tribunalul Bihor, cererea de suspendare a actului administrativ în baza art.6 din L 554/2004, se soluţionează tot de către tribunalul Bihor, competentă stabilită şi de către sisp.art.205 din OG 92/2003 actualizată, considerente faţă de care instanţa de recurs constată că hotărârea primei instanţe s-a dat cu încălcarea disp.art.304 al.3 C.cp.c., şi pe cale de consecinţă va dispune casarea cu reţinere pentru soluţionare în primă instanţă a încheierii nr.25/28.02.2008, pronunţată de către Judecătoria Beiuş, urmând ca dosarul să fie repartizat completelor specializate de administrativ în conformitate cu Regulamentul de Ordine Interioară.
