Deliberând asupra cauzei de faţă , constată următoarele :
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Paşcani sub nr. 2435/866/12.05.2011 contestatoarea S.C. M.P.M. SRL a formulat în contradictoriu cu intimata S.C. I.L.R. IFN S.A., contestaţie împotriva executării silite începute în dosarul de nr. 529/2010, solicitând anularea formelor de executare şi suspendarea executării silite până la soluţionarea contestaţiei.
Cererea a fost legal taxată.
În motivarea acesteia contestatoarea arată că la data de 21.06.2007, între societatea sa si creditoare a intervenit un contract de leasing ce are ca obiect un automobil marca Ford, ca urmare a dificultăţilor întâlnite cu societatea de leasing si a imposibilităţii sale de plată, după un an de zile de la semnarea contractului autovehiculul fiind luat de către societatea de leasing in baza unui proces-verbal, practic din anul 2008 nemaibeneficiind de maşina respectivă. La data de 03.05.2011 a primit o somaţie, care si aceasta a fost comunicată la alt sediu şi la altă adresă si ea a luat cunoştinţa de ea de la altă persoană. Nu s-a semnat de primire, societatea sa având alt sediu şi nu mai figurează la adresa unde a fost comunicată somaţia. Comunicarea somaţiei de executare s-a făcut cu mari vicii de procedură, în sensul că aceasta nu cuprinde toate elementele prevăzute de art. 387 Cod procedura civila, ceea ce atrage anularea actului de executare conformart. 391 Codprocedura civila. Somaţia nu cuprinde toate menţiunile cerute de lege, somaţia apărând ca un act fraudulos, încheiat în dispreţul drepturilor sale legitime, de natură a o vătăma grav deşi, potrivit legii, somaţia are o funcţie procedurală esenţială în apărarea drepturilor debitorului urmărit. Practic prin somaţia primită societatea de leasing, fără a arăta care este izvorul sumei şi a penalităţilor o obliga să plătească suma de 9.176,37 lei, sumă care nu reiese din nici un act sau din nicio factură. Mai mult decât atât, factura, care da un caracter cert şi exigibil al creanţei nu i-au fost comunicată nici până la data prezentei, în factură neapărând semnătura de primire şi nici faptul că au fost comunicate legal, condiţii în care aceste facturi nu există, si debitul nu este datorat.
Mai arată contestatoarea că potrivit disp. art. 46 din Codul Comercial factura este un act sub semnătură privată ce face proba contractului pe care îl constată. Pentru a avea însă forţă probanta faţă de persoana de la care nu emană, aceasta trebuie să fie semnată sau acceptată de aceasta, or, facturile fiscale nu au fost acceptate la plată în mod expres, simpla împrejurare a comunicării acestora neputând fi asimilată unei acceptări tacite.
Contestatoarea a invocat şi excepţia prescripţiei dreptului de a cere executarea silită, arătând că au trecut 3 ani de când maşina i-a fost luată.
În drept au fost invocate disp. art. 399.C.proc.civ art.405 c.proc.civ.
Intimata S.C. I.L.R. IFN S.A. a formulat întâmpinare prin care a invocat excepţia netimbrării contestaţiei la executare şi a cererii de suspendare a executării silite, arătând că prezenta contestaţie trebuie taxată potrivit disp. art. 2, alin. 2 din Legea nr. 146/1997 se taxează cu o taxă judiciară de timbru în sumă de 194 lei, iar cererea de suspendare a executării silite se taxează cu o taxă judiciară de timbru în sumă de 10 lei potrivit disp. art. 3 lit. e din Lege, iar dispoziţiile art. 20 alin. 1 din Legea nr. 146/1997 prevăd că „Taxele judiciare de timbru se plătesc anticipat.”, si potrivit alin. 3 al aceluiaşi articol, „Neîndeplinirea obligaţiei de plată până la termenul stabilit se sancţionează cu anularea acţiunii sau a cererii.”.
Intimata a mai invocat şi excepţia nulităţii contestaţiei la executare formulată de către contestatoarea SC M.C.M. SRL, ca urmare semnării acesteia de către o persoana fără un mandat valabil. Societatea M.C.M. este o societate cu răspundere limitată, având unic asociat şi administrator pe P.S., doar acestuia revenindu-i dreptul de a reprezenta societatea în raporturile cu terţii, potrivi dispoziţiilor art. 75 din Legea nr. 31/1990 privind societăţile comerciale.
Intimata a solicitat respingerea cererii de suspendare a executării silite, întrucât, deşi contestatoarea îşi întemeiază cererea de suspendare a executării silite pe dispoziţiile art. 403 alin. 1 din Codul de procedura civila, acesta omite să facă o expunere a motivelor de fapt pe care înţelege să-şi întemeieze aceasta cerere. Or, potrivit dispoziţiilor art. 112 din Codul de procedura civila, „Cererea de chemau m judecata va cuprinde: (…) 4. arătarea motivelor de fapt si de drept pe care se întemeiază cererea.” Simpla indicare a temeiului legal ca fiind art. 403 alin. 1 din Codul de procedura civila si simpla solicitare a contestatoarei ca instanţa sa dispună suspendarea executării silite, fara ca aceasta sa facă o expunere pe larg a motivelor de fapt pentru care solicita suspendarea executării silite si, mai mult, fara ca aceasta sa facă dovada susţinerilor sale aşa cum prevede imperativ art. 112 pct. 5 din Codul de procedura civila, nu poate echivala cu îndeplinirea cerinţelor legale privitoare la cuprinsul unei astfel de cereri.
Pe fond, intimata a solicitat respingerea contestaţiei promovate de contestatoare, arătând că între SC I.L.R. IFN SA, in calitate de finanţator si SC M.P.M. SRL, in calitate de utilizator, a fost încheiat Contractul de leasing financiar nr. 01107 din data de 20.06.2007. Întrucât utilizatorul nu si-a îndeplinit obligaţiile asumate prin contractul de leasing încheiat, în sensul ca nu a achitat in termenii si condiţiile contractuale sumele datorate, aferente contractului de leasing încheiat, SC I.L.R. IFN SA, in calitate de creditor, conform clauzelor contractuale si a dispoziţiilor legale in materie, a procedat la recuperarea bunului si a iniţiat procedura de executare silita, in vederea recuperării creanţei restante in suma de 9.176,37 lei.
In data de 21.04.2011, prin încheierea pronunţata in camera de consiliu, in dosarul nr. 2077/866/2011, Judecătoria Paşcani a admis cererea de încuviinţare a executării silite formulata de Corpul executorilor IFN al SC I.L.R. IFN SA, încuviinţând începerea executării silite a titlului executoriu reprezentat de Contractul de leasing financiar nr. 01107, împotriva debitoarei SC M.C.M. SRL, in favoarea creditoarei SC I.L.R. IFN SA.
In data de 04.05.2011, s-a comunicat debitoarei, la adresa indicata prin titlul executoriu-contractul de leasing financiar nr. 01107, somaţie mobiliara, iar ulterior, prin adresa de înfiinţare a popririi nr. 529/24.05.2011 a fost înfiinţata poprire asupra conturilor debitoarei si s-a transmis acesteia înştiinţarea privind înfiinţarea popririi, notificare nr. 529 din data de 24.05.2011.
Somaţia mobiliara emisa in data de 03.05.2011 a fost transmisa debitoarei prin posta, insa in cuprinsul dovezii de comunicare apare menţionat „afişat actul pe uşa principala a locuinţei destinatarului (…)”, întrucât “nici o persoana de la punctul 1 nu a fost găsita;”, înştiinţarea privind înfiinţarea popririi – Notificarea nr. 529 din data de 24.05.2011 a fost comunicata si primita la adresa din Cuza Vodă, Bl. .., sc. .., ap. .., Oraş Târgu Frumos, Jud. Iaşi, dovada fiind confirmarea de primire a acesteia (A.R) care le-a fost înapoiata având semnătura de primire.
Ulterior, in data de 02.11.2011 a fost emisa o noua somaţie mobiliara care a fost comunicata debitoarei la sediul social din sat B., com. B., jud. Iaşi, aceasta fiind noua adresa a sediului social care insa nu i-a fost adusa la cunoştinţa, insa corespondenta a fost returnata de către serviciile poştale, cu menţiunea „La sediul acestei societăţi nu mai exista personal”. Conform principiului de drept consacrat „Nemo auditor propriam turpitudinem allegans”, nimeni nu poate invoca in susţinerea intereselor sale propria sa culpa, nimeni nu poate sa obţină foloase invocând propria sa vina, incorectitudine, necinste, si nici sa se apere valorificând un asemenea temei, în acest sens fiind şi dispoziţiile art. 108 alin. 4 din Codul de procedura civila potrivit. Astfel, in prezenta cauza, contestatoarea nu poate invoca propria culpa pentru neprimirea corespondentei, in condiţiile in care prima somaţie mobiliara emisa la data de 03.05.2011 in dosarul de executare 529/2010 a fost in mod legal comunicata contestatoarei la adresa indicata de aceasta din urma la încheierea contractului de leasing financiar nr. 01107 (dovada comunicări aflându-se in dosarul de executare), respectiv la adresa din C.V., BL …, sc. …, ap …, Oraş Târgu Frumos, Jud. Iaşi; in data de 30.05.2011 s-a comunicat contestatoarei înştiinţarea privind înfiinţarea popririi – notificarea nr. 529 din data de 24.05.2011, la adresa din C.V, Bl. .., sc. .., ap…, Oraş Târgu Frumos, Jud. Iaşi, confirmându-se prin A.R. primirea acesteia; a doua somaţie mobiliara emisa la data de 02.11.2011 in dosarul de executare nr. 529/2010 a fost comunicata la adresa din sat B., com. B., Jud. Iaşi, unde susţine debitoarea ca ar avea sediul, însă la aceasta adresa corespondenţa nu a putut fi primită, fiind returnata de către oficiile poştale cu menţiunea „La sediul acestei societăţi nu mai exista personal”.
Se mai precizează că nu arata contestatoarea care sunt elementele esenţiale care lipsesc din cuprinsul somaţiei. Excepţia prescripţiei dreptului de a cere executarea silita a fost invocată in mod greşit de către contestatoarea, întrucât, potrivit dispoziţiilor art. 405 indice 2 alin. 1, lit. b din Codul de procedura civila cursul prescripţiei se întrerupe pe data depunerii cererii de executare, însoţite de titlul executoriu, chiar daca a fost adresata unui organ de executare necompetent. Potrivit înscrisului denumit „Situaţia facturilor neachitate la data de 07.04.2011”, debitoarea a încetat sa mai achite sumele datorate începând cu data de 01.07.2008 – data scadentei fiscale nr. 11101273/10.06.2008, iar cererea de executare silita a fost depusa la Corpul Executări IFN al SC I.L.R. IFN SA in data de 11.04.2011, la data depunerii cererii de executare silita, fiind întrerupt cursul prescripţiei, devenind incidente dispoziţiile art. 405 indice 2 alin. (1) lit. Codul de procedura civila.
Susţinerile contestatoarei referitoare la presupusa lipsa a caracterului cert al creanţei sunt neîntemeiate întrucât, aşa cum reiese din situaţia facturilor neachitate, perioada ratelor restante începe din data de 01.07.2008 si continua pana în momentul în care s-au emis ultimele venituri de facturare cheltuieli recuperare, respectiv data de 24.06.2010.
Potrivit dispoziţiilor art. 379 alin. (3) din Codul de procedura civila, „Creanţa certa este aceea a cărei existenţă rezultă din însuşi actul de creanţă sau si din alte acte, chiar neautentice, emanate de la debitor sau recunoscute de dânsul” In speţa, certitudinea creanţei este clar dovedita prin Contractul de leasing nr. 01107 încheiat contestatoarea SC M.C.M. SRL si prin Planul de eşalonare a ratelor de leasing, anexa la Contractul de leasing nr. 01107, dovada fiind si faptul ca instanţa de executare, reţinând existenta caracterului cert, lichid si exigibil al creanţei, prin încheierea din 21.04.2011 pronunţata in camera de consiliu in dosarul nr. 2077/866/2011, a dispus încuviinţarea executării silite împotriva debitoarei SC M.C.M. SRL.
Prin dispoziţiile O.G. nr. 51/1997 privind operaţiunile de leasing şi societăţile de leasing se reglementează expres cazul in care neexecutarea obligaţiilor utilizatorului ii permite finanţatorului sa opteze pentru rezilierea contractului de leasing si sa procedeze la executarea silita împotriva debitorului:
Aşadar, in cauza sunt aplicabile dispoziţiile art. 10 si art. 15 din O.G. nr. 51/1997 privind operaţiunile de leasing şi societăţile de leasing, conform cărora daca utilizatorul nu executa obligaţia plata integrala a ratei de leasing timp de 2 luni consecutive, finanţatorul are dreptul de a rezilia contractul de leasing, iar utilizatorul este obligat sa restituie bunul si sa plătească toate sumele restante pana la data restituirii.
Întrucât contestatoarea a refuzat sa mai achite ratele de leasing, societatea sa a făcut aplicarea art. 12.4 din Condiţiile generale de leasing financiar, parte integranta din Contractul de leasing financiar nr. 01107, potrivit căruia: „In cazul in care intervine un caz de culpa, Finanţatorul poate opta, la aprecierea sa suverana, intre: (II) a rezilia (respectiv denunţa unilateral atunci când condiţiile rezilierii nu sunt întrunite) Contractul fără a mai fi necesara punerea in întârziere si fără nicio îndeplinirea vreunei alte formalităţi (pact comisoriu de gradul IV), cu plate de daune-interese de către Utilizator.” In aceasta situaţie, este evident faptul ca debitoarea a dovedit un comportament rău platnic si de rea-credinţa, însăşi prezenta contestaţie la executare nefiind decât o încercare de tergiversare a achitări obligaţiilor asumate prin semnarea Contractului de leasing financiar nr. 01107.
Toate susţinerile contestatoarei debitoare nu sunt nici pertinente şi nici dovedite, reaua-credinţa a acesteia fiind clar dovedita prin faptul a aceasta a încetat sa mai achite creanţa datorata încă de la data de 02.07.2008.
În drept intimata a invocat disp. art. 115 si următoarele, art. 112, art. 242 alin. 2 din Codul de procedura civila; O.G. nr. 51/1997 privind operaţiunile de leasing si societăţile de leasing; Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru.
La întâmpinare au fost ataşate înscrisuri (contractul de leasing financiar nr. 01107 si anexele: condiţiile generale de leasing-financiar si planul de eşalonare a ratelor de leasing; situaţia facturilor neachitate la data de 07.04.2011; încheierea de încuviinţare a executării silite pronunţată în data de 21.04.2011 în dosarul nr. 2077/866/2011 aflat pe rolul Judecătoriei Paşcani; somaţia mobiliara din data de 03.05.2011 si dovada de comunicare a acesteia; notificarea din data de 24.05.2011 si dovada de comunicare a acesteia; somaţia mobiliara din data de 02.11.2011 si dovada de comunicare a acesteia)
În cauză a fost administrată la cererea ambelor părţi proba cu înscrisuri.
La termenul de judecată din data de 08 martie 2012 instanţa a soluţionat excepţiile netimbrării şi nulităţii contestaţiei la executare invocate de intimată, în sensul respingerii acestora.
Analizând cu prioritate, în temeiul art. 137 alin. 1 c.proc.civ., excepţia prescrierii dreptului de a cere executarea silită invocată de contestatoarea S.C. M.C.M. S.R.L., instanţa constată că aceasta este neîntemeiată, pentru considerentele de mai jos:
În primul rând trebuie precizat că după modalitate de formulare a contestaţiei şi motivarea acesteia în fapt şi drept, contestaţia introdusă de contestatoare reprezintă o contestaţie la executare promovată conform disp. art. 399 şi urm. c.proc.civ. şi nu opoziţie la executare întemeiată pe disp. art. 62 din Legea nr. 58/1934, situaţie în care termenul de 15 zile curge, potrivit disp. art. 401, al. 1, lit. c, c.proc.civ., de la data debitorul a primit somaţia ori de la data când a luat cunoştinţă de primul act de executare, în cazurile în care nu a primit somaţia sau executarea se face fără somaţie.
Potrivit disp. art. 405, alin. 1 şi 2 dreptul de a cere executarea silită se prescrie în termen de 3 ani, daca legea nu prevede altfel, termenul de prescripţie începând să curgă de la data când se naşte dreptul de a cere executarea silită, iar potrivit disp. art. 405, ind. 2, alin. 1, lit. b c.proc.civ. cursul prescripţiei se întrerupe pe data depunerii cererii de executare, însoţită de titlul executoriu, chiar daca a fost adresată unui organ de executare necompetent.
Contestatoarea susţine că în cursul anului 2008 intimata, în calitate de finanţator, a luat autovehiculul ce făcea obiectul contractului de leasing şi de la acea dată curge termenul de prescripţiei dreptului de a cere executarea silită, susţinere ce nu este întemeiată, în condiţiile în care potrivit textului de lege menţionat anterior termenul de prescripţie începe să curgă de la data când se naşte dreptul de a cere executarea silită, moment ce nu are legătură cu data predării autovehiculului ce face obiectul contractului de leasing. Potrivit situaţiei facturilor neachitate la data de 07.04.2011 la contractul de leasing nr. 01107 (fila 79 dosar) contestatoarea a încetat să achite sumele datorate începând cu data de 01.07.2008, ce reprezintă data scadenţei facturii fiscale nr. 11101273/10.06.2008, iar S.C. din cadrul Corpului Executorilor al S.C. I.L.R. IFN S.A. a depus cererea de încuviinţare a executării silite la Judecătoria Paşcani la data de 19.04.2011, de unde rezultă că cererea de executare silită a fost depusă la corpul executorilor anterior acestei date, fiind astfel întrerupt, potrivit disp. art. 405, ind. 2, alin. 1, lit. b c.proc.civ. cursul prescripţiei, nefiind aşadar împlinit termenul de 3 ani de prescriere a dreptului de a cere executarea silită.
În consecinţă, constatând neîntemeiată excepţia prescrierii a dreptului de a cere executarea silită invocată de intimată, instanţa urmează a o respinge.
Pe fondul cauzei, din analiza actelor şi lucrărilor dosarului, prin prisma normelor legale în materie, instanţa constată neîntemeiată contestaţia promovată de aceştia având în vedere următoarele:
În baza titlului executoriu – contract de leasing financiar nr. 01107, încheiat între creditoarea SC I.L.R. IFN S.A, în calitate de finanţator, şi debitoarea S.C. M.C.M. IFN S.A., în calitate de utilizator s-a trecut la executarea silită în baza cererii creditoarei.
În cadrul executării silite, executorul judecătoresc a somat debitoarea S.C. M.C.M. S.R.L., prin somaţia emisă la data de 03.05.2011 şi comunicată prin afişare la data de 04.05.2011 şi ulterior prin somaţia emisă la data de 02.11.2011, necomunicată debitoarei din cauza lipsei personalului la sediu, să plătească suma de 9176,37 lei, precum şi dobânzile şi penalităţile calculate până la achitarea efectivă.
Analizând cuprinsul somaţiilor emise în dosarul de executare nr. 529/2010 se constată că acestea cuprind toate elementele prevăzute de art. 387, alin. 1 c.proc.civ., fiind corect întocmite şi emise.
În privinţa comunicării somaţiei emisă la data de 03.05.2011 se constată că aceasta a fost corect comunicată debitoarei prin afişare la data de 04.05.2011 la sediul indicat de aceasta în cuprinsul contractului de leasing nr. 01107, sediu unde ulterior, respectiv la data de 30.05.2011, a fost comunicată înştiinţarea de înfiinţare a popririi ce a fost semnată de primire.
Somaţia emisă la data de 02.11.2011, a fost comunicată debitoarei la sediul acesteia din com. B., sat B., jud. Iaşi, unde şi-a indicat sediul şi în prezenta contestaţie la executare, somaţie ce a fost restituită cu menţiunea „la sediul destinatarului nu mai există personal”.
Instanţa constată că motivul comunicării neregulamentare a somaţiei emisă la data de 03.05.2011 invocat de contestatoare este neîntemeiat, cu atât mai mult cu cât aceasta a luat cunoştinţă de ea, în condiţiile în care a promovat prezenta contestaţie în termenul prevăzut de art. 401, alin. 1, lit. c c.proc.civ.
Mai mult comunicarea somaţiei nu are incidenţă supra valabilităţii acesteia, fiind o operaţiune ulterioară emiterii somaţiei, prezentând importanţă doar în privinţa termenului de la care curge termenul în care poate fi promovată contestaţia la executare, iar în cazul de faţă, cum s-a arătat contestatoarea a promovat în termen contestaţia, nefiind produsă acesteia nicio vătămare în această privinţă.
Contestatoarea mai invocă faptul că creanţa solicitată de creditoare şi pentru care s-a pornit executarea silită nu are un caracter cert, lichid şi exigibil, nefiindu-i comunicată factura pentru această sumă, nu a acceptat o asemenea factură, instanţa constatând că şi această apărare este neîntemeiată în condiţiile în care titlul executoriu constă în contractul de leasing nr. 01107/20.06.2007 încheiat între părţi, cu privire la care s-a încuviinţat executarea silită prin încheierea nr. 419/21.04.2011 dată de Judecătoria Paşcani în dosarul nr. 2077/866/2011, încheiere prin care s-a constatat că respectivul contract constituie titlu executoriu potrivit disp. art. 8 din OG nr. 51/1997. Prin urmare nu facturile fiscale constituie titlul executoriu în baza căruia s-a pornit executarea, neprezentând relevanţă acceptarea facturilor de către debitoare.
Instanţa constată în aceste condiţii că respectiva creanţă în sumă de 9176,37 lei pentru care s-a pornit executarea are un caracter cert, lichid şi exigibil, fiind datorată şi scadentă cum rezultă din situaţia facturilor neachitate, potrivit disp. art. 13 din contract potrivit cărora în cazul încetării înainte de termen a contractului, toate obligaţiunile financiare prevăzute în sarcina utilizatorului, altele care au avut scadenţa până la data încetării contractului inclusiv, devin scadente la termenul indicat în factura emisă de către finanţator, finanţatorul având dreptul să calculeze toate creanţele ce decurg din contract, cum ar fi dobânda de prefinanţare neachitată, valoarea însumată a tuturor ratelor de leasing neachitate, a primelor de asigurare, a valorii reziduale, etc., raportat la art. disp. art. 15 din OG nr. 51/1997 potrivit cărora „Dacă în contract nu se prevede altfel, în cazul în care locatarul/utilizatorul nu execută obligaţia de plată integrală a ratei de leasing timp de două luni consecutive, calculate de la scadenţa prevăzută în contractul de leasing, locatorul/finanţatorul are dreptul de a rezilia contractul de leasing, iar locatarul/utilizatorul este obligat să restituie bunul şi să plătească toate sumele datorate, până la data restituirii în temeiul contractului de leasing.”
În raport de cele expuse instanţa, in baza disp. art. 399 c.proc.civ. şi următ. constatând neîntemeiată contestaţia promovată de contestatoarea S.C. M.C.M. S.R.L., urmează a o respinge.
În ce priveşte cererea contestatoarei privind suspendarea executării silite până la soluţionarea prezentei contestaţii, instanţa reţine că prin încheierea de şedinţă dată la termenul de judecată din data de 15 decembrie 2011 s-a stabilit în sarcina contestatoarei obligaţia de plată a unei cauţiuni în sumă de 917,63 lei, sumă pe care contestatoarea nu a achitat-o condiţii în care, în raport de disp. art. 403, alin. 1 c.proc.civ., urmează a fi respinsă cererea de suspendare a executării.
