Titlu: Contestaţie la tabel preliminar
Sentinta nr: 99/10.01.2012
– Madalina Elena Grecu
În tabelul de creanţe, creditorul SC Fortis Leasing SA este menţionat în categoria creanţelor chirografare cu suma de 89.766 lei. Această sumă provine din executarea contractului de leasing financiar nr. 1255/30.03.2007, în baza căruia creditorul a pus la dispoziţia societăţii debitoare un autoturism marca Fiat în schimbul plăţii ratelor de leasing şi a valorii reziduale.
La data de 21.04.2009 societatea de leasing a transmis debitoarei o notificare de reziliere a contractului pentru neplata ratelor, cu nr. 5187/2009, stabilindu-se în sarcina acesteia o obligaţie de plată în cuantum de 19.126,24 lei. Ulterior, părţile au încheiat angajamentul de plată din data de 8.05.2009 prin care s-au stabilit 3 rate de achitare a sumelor restante (fila 207), angajament ce a fost respectat de debitoare aşa cum rezultă din ordinele de plată aflate în copie la filele 208-209.
Suma cu care societatea creditoare s-a înscris la masa credală şi cu care a fost menţionată în tabelul preliminar reprezintă daunele interese calculate potrivit art. 10.3 din contractul de leasing. Această clauză precizează că în toate cazurile utilizatorul este obligat să restituie bunul în termen de 24 ore de la data rezilierii, să plătească ratele scadente şi neachitate, penalizările până la acea dată, precum şi daune interese care constau în valoarea totală a ratelor de leasing rămase de plată şi a valorii reziduale.
Analizând această clauză se poate observa că ea are natura unei clauze penale, fiind determinate întinderea prejudiciului şi cuantumul daunelor care vor fi acoperite prin rezilierea contractului de leasing, ca urmare a neexecutării sau executării necorespunzătoare de către utilizator a obligaţiilor sale, stabilire anticipată a echivalentului prejudiciului creditoarei.
Însă, ca orice clauză contractuală, ea trebuie raportată la disp. art. 5 din codul civil în sensul că nu poate deroga de la ordinea publică şi bunele moravuri precum şi de la principiul bunei credinţe. În acest context, caluza cuprinsă în contractul părţilor apare ca fiind o veritabilă clauză abuzivă în care finanţatorul a prevăzut o contraprestaţie în favoarea sa cu mult mai mare decât beneficiul cocontractantului său, care dezechilibrează serios egalitatea părţilor, fiind inclusă într-un contract dinainte redactat de finanţator şi pe care debitorul nu a avut posibilitatea să o negocieze.
Totodată, judecătorul sindic reţine că potrivit dispoziţiilor OG nr.51/1997 privind operaţiunile de leasing şi societăţile de leasing – art.15 – în cazul în care utilizatorul nu execută obligaţia de plată integrală a ratei de leasing timp de 2 luni consecutive, calculate de la scadenţa prevăzută în contractul de leasing, finanţatorul are dreptul de a rezilia contractul , iar utilizatorul este obligat să restituie bunul şi să plătească toate sumele datorate până la data restituirii în temeiul contractului.
Aşadar, nu există o obligaţie a utilizatorului decurgând din lege de a plăti pe lângă sumele mai sus precizate şi toate celelalte rate de leasing rămase de achitat, precum şi valoarea reziduală; plata ratelor de leasing ce ar fi datorate în continuare, după reziliere, precum şi a valorii reziduale reprezintă în fapt o sarcină evident excesivă impusă utilizatorului.
Pe de altă parte, prejudiciul suferit de creditor ca urmare a neexecutării corespunzătoare a obligaţiilor de către debitoare nu rămâne nereparat în cazul înlăturării indemnizaţiei de reziliere, deoarece creditorul a obţinut toate sumele datorate până la data restituirii bunurilor, precum şi penalităţile aferente, conform angajamentului de plată menţionat mai sus.
În raport de aceste considerente, tribunalul va admite contestaţia debitorului şi constatând obligaţiile acestuia rezultate din contractul de leasing financiar achitate va respinge cererea creditorului de înscriere la masa credală.
