Legea nr. 85/2006, art. 70 O creanţă a unui creditor cu mai mulţi debitori solidari trebuie să fie înscrisă în toate tabelele de creanţe ale debitorilor cu valoa-rea nominală, până va fi complet acoperită.
Este adevărat că art. 64 din arată că la masa credală a unui debitor se pot înscrie numai acele creanţe împotriva debitorului care sunt anterioare datei deschiderii procedurii, însă
acest text cu valoare de principiu nu face decât să susţină aplicarea art. 70, care se referă la debitorii solidari.
C.A. Timişoara, s. com., dec. civ. nr. 343 din 10 aprilie 2008, nepublicată
Prin sentinţa comercială nr. 930 din 7 iunie 2007 s-a respins contestaţia formulată şi precizată de contestatoarea R. SA Bucureşti pentru modificarea tabelului definitiv al creanţelor asupra averii debitoarei SC C. SA Oraviţa, în sensul înscrierii contestatoarei pe acest tabel cu creanţa de 1.774.533 lei şi distribuirea sumelor realizate prin vânzarea imobilului înscris în Cartea Funciară nr. 2535 Oraviţa Română.
Prima instanţă a reţinut că solicitarea contestatoarei societate bancară de a se proceda la înscrierea în tabelul definitiv de creanţe admise împotriva societăţii debitoare a creanţei sale în sumă de 1.774.533 lei, cu titlu de creanţă garantată, având ca izvor executarea necorespunzătoare a contractului de credit nr. 168 din 11 noiembrie 1998 încheiat între antecesoarea sa, Banca A. SA, prin Agenţia Oraviţa, în calitate de împrumutător, şi SC N. SA Oraviţa, în calitate de împrumutat, este inadmisibilă având în vedere că această creanţă este împotriva averii SC N. SA, care a beneficiat în mod direct de creditul ce i s-a acordat în baza acestui contract de împrumut.
în raport de aceleaşi considerente, contestatoarea societate bancară, care nu poate avea calitatea de creditor în derularea procedurii falimentului instituită prin Legea nr. 85/2006 împotriva debitoarei SC C. SA Oraviţa, nu poate participa nici la distribuirea sumelor rezultate din vânzarea imobilului ipotecat în litigiu, bun care a făcut parte din averea acestei debitoare şi al cărui preţ rezultat din vânzare a fost distribuit în conformitate cu prevederile art. 121 din acelaşi act normativ, imobil care a făcut şi obiectul contractului de garanţie imobiliară autentificat de fostul Notariat de Stat Local Oraviţa sub nr. 1809 din 1 iulie 1994.
în ceea ce priveşte imobilul în litigiu, după cum precizează însăşi creditoarea prin contestaţia formulată, s-a constatat că a făcut obiectul valorificării în derularea procedurii falimentului debitoarei SC C. SA Oraviţa prin vânzarea la licitaţie publică, fiind adjudecat de către pârâta SC G. SRL Oraviţa, cumpărătoare care, astfel cum rezultă şi din încheierea din 20 iunie 2005 pronunţată în dosarul nr. 4992/1999 al Tribunalului Caraş-Severin, şi-a respectat obligaţiile, în sensul că a achitat integral preţul de vânzare, bunul intrând în circuitul civil, ieşind astfel de sub jurisdicţia judecătorului-sindic, ca instanţă specializată în judecarea cauzelor de competenţa sa în materie de . Societatea pârâtă, în calitate de cumpărătoare, odată cu rămânerea irevocabilă a încheierii menţionate, nu mai are nicio legătură procesuală cu procedura falimentului debitoarei SC C. SA Oraviţa. Aceasta, cu atât mai mult cu cât potrivit art. 55 din fosta
Lege nr. 64/1995, devenind art. 53 din Legea nr. 85/2006, imobilul a fost vândut liber de orice sarcini, cum ar fi ipotecă înscrisă în favoarea Băncii A. SA, Sucursala Caraş-Severin, antecesoarea contestatoarei.
împotriva acestei sentinţe a declarat recurs contestatoarca R SA Bucureşti, solicitând modificarea hotărârii atacate şi înscrierea sa în tabloul definitiv întocmit de lichidatorul judiciar S.C.P. F S.P.R.L. în dosarul de faliment al Tribunalului Caraş-Severin cu o creanţă garantată în valoare de 1.774.533 lei, din care 390.900 lei sold credit şi 1.383.633,76 dobândă; distribuirea cu prioritate a sumelor realizate din vânzarea imobilului înscris în C.F. nr. 2535 Oraviţa Română, loc de casă tabulară de 3.689 mp., proprietatea SC C. SA, ipotecată în favoarea R. SA Bucureşti, a utilajelor tehnologice şi a fabricii de mezeluri proprietatea SC C SA constituite gaj în favoarea R. SA; anularea raportului de distribuire.
Prin decizia civilă nr. 343 din 10 aprilie 2008 Curtea de Apel Timişoara, admiţând recursul creditoarei, a casat sentinţa comercială nr. 930 din 7 iunie 2007 pronunţată de Tribunalul Caraş-Severin în dosarul nr. 4992/115/1999 şi a trimis cauza aceleiaşi instanţe pentru rejudecarea contestaţiei formulată de R. SA Bucureşti.
în considerente s-a arătat că din probele dosarului rezultă că între SC N. SA şi R. SA a fost încheiat contractul de credit nr. 168 din 11 noiembrie 1998 pentru suma de 4.254.000.000 lei (ROL). Rambursarea acestui împrumut a fost garantată de către SC C. SA, conform contractului de garanţie imobiliară încheiat la data de 10 noiembrie 1998, cu imobilul casă cu nr. 374 situat în Oraviţa, ipoteca fiind notată în C.F. nr. 2535 Oraviţa Română cu rangul II. De asemenea, asupra aceluiaşi imobil a fost notată şi ipoteca de rangul III pentru suma de 604.900.000 lei (ROL), tot în favoarea R. SA, conform contractului de garanţie imobiliară încheiat la data de 17 martie 1999. Prin acest contract s-a garantat, tot de către SC C. SA, restituirea creditului de 604.900.000 lei (ROL) contractat de SC N SA de la banca R SA, conform contractului de credit nr. 26/1999, iar nu cu nr. 168 din 11 noiembrie 1998, cum greşit susţine recurenta. Aşadar, prin aceste contracte, SC C. SA s-a obligat solidar, împreună cu SC N. SA, Ia restituirea creditului contractat de accasta din urmă.
în conformitate cu art. 70 din Legea nr. 85/2006, o creanţă a unui creditor cu mai mulţi debitori solidari trebuie să fie înscrisă în toate tabelele de creanţe ale debitorilor cu valoarea nominală, până va fi complet acoperită. Este adevărat, astfel, cum a reţinut şi prima instanţă, că art. 64 din acelaşi act normativ arată că la masa credală a unui debitor se pot înscrie numai acele creanţe împotriva debitorului care sunt anterioare datei deschiderii procedurii, însă acest text cu valoare de principiu nu face decât să susţină aplicarea art. 70, care se referă la debitorii solidari.
în mod greşit judecătorul-sindic a considerat că împotriva SC C. SA nu există o creanţă a R. SA Bucureşti, întrucât această creanţă rezultă tocmai din cele două contracte de ipotecă (rangul II şi III). Apărările creditoarei A.V.A.S. Bucureşti sunt nefondate, întrucât prin contractul de cesiune de creanţă din 2 decembrie 1999 nu s-a cesionat decât creanţa împotriva SC C. SA, cu toate garanţiile (inclusiv ipoteca de rangul I asupra imobilului înscris în C.F. nr. 2535 Oraviţa Română), nu şi creanţele împotriva SC N SA, care au rămas în portofoliul R. SA, împreună, desigur, cu toate garanţiile aferente, conform principiului accesorium sequitur principale. De asemenea, prin contractul de gaj fară deposedare încheiat la data de 9 noiembrie 1999, SC C. SA a garantat restituirea creditului de 4.254.000.000 lei (ROL) contractat de SC N. SA de la Banca A., Sucursala Oraviţa (actuala R. SA), cu bunurile mobile enumerate în anexele 1 şi 2, bunuri care se constituiau în utilaje de preparare a cărnii şi fabrica de mezeluri. Şi în privinţa acestor bunuri ale SC C. SA, care constituie o garanţie reală, sunt pe deplin aplicabile dispoziţiile art. 70 din Legea nr. 85/2006. Aşadar, faţă de cele de mai sus, R. SA trebuia notificată de către lichidatorul judiciar şi trebuia înscrisă pe tabelul creanţelor asupra debitoarei SC C. SA ca şi creditor garantat, în speţă neimpunându-se repunerea în termenul de formulare a contestaţiei, deoarece creditoarea recurentă este încă în termen atâta timp cât nu a fost notificată.
Nu în ultimul rând, s-a precizat faptul că în judecarea acestei contestaţii nu se pune şi nici nu s-a pus vreodată problema validităţii contractului de vânzare-cumpărare încheiat de SC C. SA, prin lichidator judiciar, şi SC G. SRL, având ca obiect imobilul înscris în C.F. nr. 2535 Oraviţa Română, întrucât, indiferent cui îi este vândut acest imobil, R. SA este creditor garantat şi beneficiază de prevederile art. 121 alin. (1) din Legea nr. 85/2006.
Cum în faza recursului nu s-au putut stabili sumele cu care R. SA Bucureşti trebuie menţionată pe acest tabel, întrucât judecătorul-sindic a respins contestaţia acesteia considerând că nu are calitate de creditor, deci pe excepţie, în baza art. 312 alin. (5) C. proc. civ., sentinţa atacată a fost casată, cauza fiind trimisă spre rejudecare, urmând ca tribunalul să stabilească exact care este creanţa R. SA şi să analizeze din nou capetele de cerere din contestaţia precizată privitoare la distribuirea sumelor realizate din vânzarea imobilului ipotecat şi anularea raportului prin care se propune distribuirea acestor sume.
