Soldul creditor al unui cont bancar constituie un drept de creanţă al titularului contului faţă de bancă. Astfel, acest sold, poate fi destinat ca garanţie faţă de bancă pentru obligaţiile titularului contului, cu condiţia ca acest sold să existe.
(Trib. Bistriţa-Năsăud, s. com., de cont. adm. şi fisc., sent. nr. 1835/18 noiembrie 2010, nepublicată)
Prin cererea înregistrată creditoarea Banca Transilvania SA Cluj a formulat contestaţie împotriva tabelului preliminar al creditorilor debitoarei SC S SRL, întocmit de administratorul judiciar Management Reorganizare Lichidare Iaşi SPRL, tabel în care creditoarea a fost înscrisă cu o creanţă bugetară în cuantum de 319.694,82 lei, din care suma de 74.611,07 a fost considerată creanţă garantată, iar diferenţa de 245.083,75 lei ca şi creanţă negarantată solicitând instanţei ca prin hotărârea ce o va pronunţa să oblige administratorul judiciar să procedeze la înscrierea întregii creanţe ca şi garantată.
Analizând actele şi lucrările dosarului instanţa reţine următoarele în fapt Banca Transilvania SA Cluj – Sucursala Bistriţa a depus cerere de înscriere la masa credală pentru recuperarea creanţei în sumă de 319.694,82 lei, ca şi creanţă garantată, reprezentând credit, dobânzi şi alte comisioane, împotriva debitoarei SC S SRL.
Administratorul judiciar procedând la verificarea cererii de creanţă, a considerat-o întemeiată pentru suma solicitată, respectiv 319.694,82 lei şi a înscris creditorul Banca Transilvania în tabelul preliminar întocmit la data de 15.04.2010 cu suma solicitată, însă la ranguri diferite.
Suma de 74.611,07 lei aferentă contractului de credit nr. 733/09.08.2006 cu prioritatea prev. de art. 121 al. 1 pct. 2 din Legea nr. 85/2006.
Suma de 245.083,75 lei aferentă contractelor de credit nr. 1437/14.11.2007, 1480/21.11.2007, 958/28.08.2008, 1079/25.09.2008, 1094/29.09.2008, 1101/01.10.2008, 1114/06.10.2008 a înscris-o cu prioritatea prev. de art. 123, pct. 7 din Legea nr. 85/2006, întrucât creditorul nu a anexat la cererea sa documente din care să rezulte caracterul garantat al creanţei solicitate.
Contractele de credit menţionate au constituite ca şi garanţii bilete la ordin în alb semnate de împrumutat în favoarea băncii şi avalizate de asociatul administrator FMI şi contracte de garanţie reală mobiliară având ca obiect chiar soldul contului din contractele de credit.
Art. 6 al. 5 lit. b din Lege nr. 99/1999 instituie posibilitatea afectării ca garanţie a soldului creditor al unui cont bancar. Soldul creditor al unui cont bancar constituie un drept de creanţă al titularului contului faţă de bancă. Astfel, acest sold, poate fi destinat ca garanţie faţă de bancă pentru obligaţiile titularului contului, cu condiţia ca acest sold să existe.
În speţă debitoarea are un cont în lei deschis la această unitate bancară, însă în acest cont nu figurează disponibilităţi băneşti potrivit adresei nr. 1808/10.02.2010 comunicată de însăşi Banca Transilvania.
Potrivit dispoziţiilor art. 16 al. 1 din Legea nr. 99/1999 titlul VI contractul de garanţie reală trebuie să conţină o descriere a bunului afectat garanţiei, iar în cazul în care bunul afectat garanţiei este o sumă de bani depusă într-un cont bancar, respectivul cont trebuie individualizat în mod distinct. Din textul de lege enunţat rezultă că, în această situaţie, în contractul de garanţie încheiat între părţi, pentru a respecta cerinţele impuse prin dispoziţiile legale menţionate trebuiau individualizate atât suma de bani, asupra căreia se instituie garanţia cât şi contul respectiv. În consecinţă instanţa reţine că garanţia instituită pentru garantarea creanţei creditoarei Banca Transilvania SA Cluj – Sucursala Bistriţa, nu întruneşte cerinţele dispoziţiilor legale menţionate.
Susţinerile acesteia potrivit cărora este posibilă constituirea de garanţii asupra bunurilor viitoare este întemeiată, însă în această situaţie astfel cum rezultă din disp. art. 18 din acelaşi act normativ o astfel de garanţie produce efecte din momentul în care debitorul a obţinut proprietatea asupra bunurilor care corespund descrierii stabilite în contract.
Pentru considerentele menţionate instanţa constată că garanţia creditoarei nu a fost constituită în conformitate cu dispoziţiile legale menţionate şi în consecinţă contestaţia urmează să fie respinsă.
