Tribunalul GORJ Sentinţă comercială nr. 1307 din data de 30.09.2013
Dosar nr. ……………….
Cod operator: 2443
R O M Â N I A
TRIBUNALUL GORJ
SECȚIA A II-A CIVILĂ
SENTINȚA nr.1307/2013
Ședința publică de la 30 septembrie 2013
Completul compus din:
Judecător sindic:……………………..
Grefier…………………
Pe rol fiind judecarea contestației la tabelul preliminar al creanțelor debitoarei SC ……………. SRL reprezentată de administrator judiciar , …………….IPURL, formulată de creditor …………..SA în procedura de faliment, obiect al dosarului nr. ………….
La apelul nominal făcut în ședința publică, a răspuns ZI din partea administratorului judiciar pentru debitoare, lipsă contestatoarea.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier , după care nemaifiind cereri de formulat, s-a acordat cuvântul pe fond.
Consilier juridic ZI din partea administratorului judiciar pentru debitoare, a solicitat respingerea contestației ca nefondată potrivit concluziilor scrise depuse la dosar.
JUDECĂTORUL SINDIC
Asupra contestației de față, reține următoarele:
Prin cererea adresată Tribunalului Gorj la 4 septembrie 2013 și înregistrată sub nr. 6809/95/2012/a1, contestator …………SA, a contestat tabelul preliminar de creanțe al debitoarei în procedură, SC ……………. SRL, referitor la neincluderea sumei de 8.533,62 euro, rezultată din Contractul NR. …………… 2008
Se susține că la 22 august 2013, administratorul judiciar ……………. IPURL, i-a comunicat aspectul că suma de 8.533,62 euro reprezentând contravaloarea daunelor interese nu este înscrisă în tabloul creditorilor deoarece suma este stabilită unilateral, nefiind delimitată în cadrul contractului de leasing.
Contestatoarea apreciază că sumele sunt datorate în temeiul contractului care este titlu executoriu, fiind pus în pe toată suma solicitată în cadrul procedurii de insolvență.
De asemenea consideră că suma este datorată deoarece debitoarea nu a formulat contestație la executare și nici o altă acțiune ceea ce echivalează cu o recunoaștere a creditului.
Rezilierea contractului de leasing de către finanțator, generează în momentul încetării, în sarcina utilizatorului, obligația debitorului de a achita TBI Leasing debitul restant format din ratele de leasing până la data rezilierii contractului și ratele de leasing rămase de achitat, potrivit art. 9.9 din contract.
Cea de a doua obligație, este aceea de a preda bunul către …………. în 3 zile de la rezilierea contractului ori debitoarea a predat bunul după circa un an de zile.
Contestatoarea apreciază că a fost prejudiciată în calitatea sa de finanțator, iar debitoarea s-a obligat la plată prin clauza penală acceptată la semnarea contractului.
În cuprinsul contestației, se mai susține că bunul obiect al contractului de leasing nu este vândut fiind în continuare proprietatea ……………. și în calitatea pe care o are în contract nu este obligat să restituie avansul achitat și contravaloarea taxei de primă înmatriculare.
Contestația a fost întemeiată pe dispozițiile art. 8 și art. 15 din OG nr. 51/1997, art. 28, art. 66 și art. 73 alin. 1 din Legea nr. 85/2006, precum și art. 1530 Cod civil.
Contestația a fost timbrată, la dosarul cauzei nefiind atașat nici un înscris doveditor.
Administratorul judiciar a depus note scrise prin care a solicitat respingerea contestației ca nefondată cu motivarea că între părți s-a încheiat Contractul de leasing financiar nr. 55778/25.01.2008, acesta a fost reziliat unilateral și în acest caz nu poate fi înscrisă la masa credală decât suma de 5665,12 lei reprezentând facturi restante, polițe de asigurare, sume reprezentând recuperarea silită a bunurilor – creanță care a fost admisă la masa credală.
Suma de 8.533,62 euro nu a fost admisă deoarece reprezintă contravaloarea daunelor interese conform art. 9.9 din contractul de leasing, ori fiind vorba de rate rămase de achitat la data rezilierii contractului, deși contestatoarea și-a recuperat bunul, solicită ca debitorul să îi achite și toate ratele până la finalizarea contractului, această clauză având caracter abuziv.
Fiind în prezența unui contract standard preformulat, nu a fost negociată nici o clauză a acestuia, toate au fost impuse, ceea ce a creat de la început un dezechilibru evident între drepturile și obligațiile părților în dauna consumatorului – potrivit prevederilor Legii nr. 193/2000.
Clauza privind daunele interese ce constau în cuantumul valoric al ratelor rămase de plată și a valorii reziduale înscrise în contract, este una abuzivă întrucât în acest caz, deși utilizatorul restituie bunul, el trebuie să achite și toate ratele până la finalizarea contractului.
Aceasta, în condițiile în care de esența contractului de leasing este cedarea dreptului de folosință a bunului contra plății periodice a ratei de leasing, cu posibilitatea de cumpărare la expirarea duratei contractului.
În atare condiții, perceperea oricăror sume de bani în afara ratelor de leasing aferente exclusiv dreptului de folosință, perceptibile pe durata efectivă a acestei folosințe, și eventuale alte costuri determinate de reposesia bunurilor, sunt apreciate ca fiind vădit nelegale, percepute în baza unor clauze lovite de nulitate absolută. Clauza inserată în art. 9.9 din contract, este contrară ordinii publice și bunelor moravuri, prestațiile fiind lipsite de cauză atâta timp cât din partea societății de leasing nu există contraprestație.
Judecătorul sindic examinând contestația, constată și reține că aceasta este nefondată și va fi respinsă ca atare, întrucât potrivit dispozițiilor art. 3 raportat la art. 61 și următoarele din Legea nr. 85/2006, în urma verificării creanței de către administratorul judiciar, s-a constatat că aceasta nu este certă, lichidă și exigibilă.
Între societatea de leasing și debitoare s-a încheiat contractul de leasing, ulterior denunțat de finanțator în mod unilateral. Acesta și-a recuperat bunul dat în folosință debitoarei iar prin cererea de înscriere la masa credală, dorește să recupereze și contravaloarea ratelor ce urmau să fie achitate până la expirarea contractului, suma de 8.533,62 euro fiind deci stabilită unilateral de ………….SA.
Este adevărat că potrivit art. 9.9 din contractul de leasing este stipulat că ratele de leasing rămase de achitat la momentul rezilierii contractului de leasing din cauza utilizatorului, se declară scadente în totalitate reprezentând daune interese datorate de utilizator, numai că aflându-ne în prezența unui contract standard preformulat, este evident că această clauză nu a fost negociată direct cu consumatorul sau a fost inserată în contract fără ca acesta să aibă posibilitatea să îi influențeze natura, așa încât, are caracter abuziv așa cum acesta este definit de art. 3 din Legea nr. 193/2000, fiind creat un dezechilibru cert între drepturile și obligațiile părților.
Prevederea art. 9.9 din contractul de leasing, evident este abuzivă deoarece, fiind de esența contractului de leasing, cedarea dreptului de folosință, consumatorul ajunge fără să poată negocia sau influența conținutul clauzei, să predea bunul și în același timp să continue plata ratelor ce constau în contravaloarea dreptului de folosință și valoarea reziduală deși ai pierdut folosința.
Prin prisma acestor considerente, se apreciază că în mod corect administratorul judiciar nu a înscris la masa credală și suma de 8.533,62 euro, întrucât este stabilită unilateral de creditoare, nu are caracter cert, lichid și exigibil iar prin prisma dispozițiilor art. 3 din Legea nr. 193/2000, clauza de la punctul 9.9 din contract, este abuzivă.
Văzând și dispozițiile art. 73 din Legea nr. 85/2006
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge ca nefondată contestația la tabelul preliminar de creanțe, formulată de creditoarea ……………… SA, cu sediul în București, …………….înregistrată la BNR sub nr …………………, înregistrată la Registrul comerțului sub nr. J40………….2002, în contradictoriu cu debitoarea SC ……………SRL, cu sediul în comuna Polovragi, județul Gorj, reprezentată prin administrator judiciar ……………..IPURL cu sediul în Tg-Jiu, județul Gorj.
Cu recurs.
Pronunțată în ședința publică de la 30 Septembrie 2013, la Tribunalul Gorj.
Judecător sindic,
Grefier,
—————-/5ex/08.10.2013
