În motivarea cererii, contestatoarea a aratat ca are o creanta în suma de 5.178,87 lei ce reprezinta penalitati calculate în perioada 02.03.2006 (data deschiderii procedurii reorganizarii judiciare) – 20.07.2006 (data intrarii în vigoare a Legii nr.85/2006), creanta care se adauga la suma de 82.786,35 lei cu care a solicitat initial înscrierea la masa credala a debitoarei S.C. L.F. S.A. Tulcea. În mod eronat lichidatorul judiciar a avut în vedere prevederile art.41 din Legea nr.85/2006 în momentul în care a respins cererea de înscriere în tabelul suplimentar al creantelor formulata de A.D.S.Bucuresti.
Contestatoarea a invocat în sustinerea cererii disp. art.15 din Constitutia României si art.1 din Codul Civil, potrivit cu care legea dispune numai pentru viitor, sustinând ca legea nr.85/2006 privind procedura insolventei a intrat în vigoare la 20.07.2006 si, în consecinta, disp.art.41 din lege, invocate de lichidatorul judiciar, îsi produc efectele de la aceasta data.
A mai aratat contestatoarea ca, potrivit art.92 alin.7 din Legea nr.64/1995 rep., pentru neachitarea obligatiilor bugetare datorate atât înainte cât si dupa deschiderea procedurii de reorganizare judiciara, debitorul datoreaza majorari de întârziere si penalitati de întârziere conform legii speciale în materie, pâna la data achitarii acestora sau, dupa caz, pâna la data intrarii în faliment. Aceasta prevedere este o exceptie de la art.45 din Legea nr.64/1995 rep. numai pentru creantele bugetare, motivat de faptul ca aceasta nu a fost prevazuta în sectiunea a 6-a privind reorganizarea, ci în sectiunea a 5-a respectiv „Planul” prin care legiuitorul a prevazut în mod expres obligatiile care cad în sarcina societatii debitoare, pâna la deschiderea falimentului.
Prin sentinta civila nr.1626/2007 pronuntata de judecatorul sindic a fost admisa exceptia tardivitatii formularii contestatiei invocata de lichidatorul judiciar al debitoarei C.I. IPURL Constanta si a fost respinsa contestatia ca tardiv formulata.
Pentru a pronunta aceasta solutie, judecatorul sindic a retinut ca prin sentinta civila nr.186/5.02.2007 pronuntata de Tribunalul Tulcea în dosarul nr.2/2006/JS (1206/88/2006) s-a dispus deschiderea procedurii falimentului fata de debitoarea S.C. L.F. SA Tulcea, fiind desemnat lichidator judiciar C.I. I.P.U.R.L. Prin aceeasi sentinta s-a stabilit ca termen de verificare, întocmire, afisare si comunicare a tabelului suplimentar al creantelor data de 06.04.2007, termenul de depunere a tabelului definitiv consolidat la 4.05.2007.
Potrivit prevederilor art.72 alin.(4) raportat la art.107 alin.(4) din Legea nr.85/2006, lichidatorul judiciar are obligatia ca odata cu afisarea tabelului suplimentar al creantelor sa notifice creditorii cu privire la respingerea creantelor si motivul înlaturarii ei, iar conform art.107 alin.(4) raportat la art.73 alin.(2) din Legea nr.85/2006, contestatiile la tabelul suplimentar pot fi formulate cu cel putin 10 zile înainte de data stabilita prin hotarârile de deschidere a falimentului pentru întocmirea si depunerea tabelului definitiv consolidat.
Prin urmare, termenul înlauntrul caruia se pot formula contestatii la tabelul preliminar suplimentar nu începe sa curga de la notificarea lichidatorului efectuata catre creditor, ci potrivit dispozitiilor legale mai sus mentionate, pâna la data fixata de judecatorul sindic prin sentinta de deschidere a procedurii falimentului nr.186/5.02.2007 – 23 aprilie 2007.
A motivat instanta de fond ca, în cauza, pentru solutionarea exceptiei invocate nu are relevanta data la care lichidatorul judiciar a comunicat creditoarei faptul ca nu i s-a înregistrat creanta si motivele acestei masuri. Art.72 alin.(4) din lege nici nu stabileste un termen pâna la care lichidatorul sa efectueze notificarea. Termenul pâna la care se pot formula contestatii este fixat de judecatorul sindic, iar contestatoarea creditoare avea cunostinta de acest termen urmare notificarii de catre lichidator sub nr.733/20.02.2007, din data de 26.02.2007. În acelasi timp tabelul suplimentar al creantelor debitoarei a fost înregistrat la grefa Tribunalului Tulcea la data de 10.04.2007, fiind afisat în aceeasi zi prin procesul-verbal.
Împotriva sentintei mentionate a declarat recurs reclamanta creditoare care a criticat solutia instantei de fond ca fiind nelegala si netemeinica.
A sustinut recurenta ca prin sentinta de deschidere a procedurii falimentului judecatorul sindic a stabilit ca termen de verificare, întocmire, afisare si comunicare a tabelului suplimentar al creantelor data de 6.04.2007, termenul de depunere al contestatiilor la 23.04.2007, iar termenul de depunere a tabelului definitiv consolidat 4.05.2007. În conformitate cu disp. art.72 alin.4 raportat la art.107 alin.4 din Legea nr.85/2006, lichidatorul judiciar avea obligatia ca odata cu afisarea tabelului suplimentar al creantelor sa o notifice pe recurenta cu privire la respingerea creantei sale precizând totodata si motivele pentru care aceasta a fost înlaturata.
A aratat recurenta ca, întrucât lichidatorul judiciar si-a îndeplinit obligatia prevazuta de lege dupa împlinirea termenului de depunere a contestatiilor, respectiv la data de 25.04.2007, a fost în imposibilitate de a formula contestatie în termenul stabilit de instanta, astfel ca în mod gresit i-a fost respinsa contestatia ca tardiv formulata.
Recurenta a mai sustinut ca, pe fond, contestatia sa este întemeiata, creanta pentru care a solicitat înscrierea în tabelul suplimentar reprezentând penalitati calculate între data deschiderii procedurii reorganizarii judiciare si data intrari în vigoare a Legii nr.85/2006.
Intimatul – lichidator judiciar C.I. IPURL Constanta, prin întâmpinare, a solicitat respingerea recursului ca nefondat sustinând ca, desi cunostea termenul stabilit de catre judecatorul sindic pentru depunerea contestatiei înca de la data de 26.02.2007, data la care a primit notificarea nr.733/20.02.2007, recurenta nu a respectat acest termenul care nu este conditionat în niciun fel de notificarea lichidatorului judiciar prevazut de art.72 alin.4 din Legea nr.85/2006.
Analizând cauza sub aspectul motivelor invocate, Curtea constata ca recursul este fondat.
Astfel, prin sentinta civila nr.186/5.02.2007 pronuntata de judecatorul sindic s-a dispus deschiderea procedurii de insolventa în forma simplificata cu privire la debitoarea SC L.F. SA Tulcea si intrarea societatii în procedura falimentului, fiind stabilit termenul de depunere la tribunal a contestatiilor la data de 23.04.2007, iar termenul de întocmire a tabelului definitiv consolidat la data de 4.05.2007.
Potrivit art.72 alin. 3 si 4 din Legea nr.85/2006 „Tabelul preliminar de creante va fi, totodata, afisat de grefa la usa instantei, întocmindu-se în acest sens un proces-verbal de afisare, si va fi comunicat debitorului. (…)
Odata cu afisarea tabelului, administratorul judiciar/lichidatorul va trimite de îndata notificari creditorilor, ale caror creante sau drepturi de preferinta au fost trecute partial în tabelul preliminar de creante sau înlaturate, precizând totodata si motivele.”
Dispozitiile legale mentionate stabilesc în sarcina lichidatorului judiciar atât obligatia de afisare a tabelului preliminar de creante la usa instantei si comunicarea lui debitorului, cât si obligatia de notificare de îndata a creditorilor ale caror creante sau drepturi de preferinta au fost trecute partial în tabelul preliminar de creante sau înlaturate.
Daca afisarea tabelului preliminar la usa instantei tine loc de comunicare catre creditorii ale caror creante au fost acceptate neconditionat de catre lichidator, asigurând doar pentru creantele invocate de acesti creditori, pentru creditorii ale caror creante nu au fost acceptate sau au fost acceptate partial este impusa notificarea individuala cu aratarea motivelor ce au determinat masura lichidatorului.
Având în vedere ca recurenta nu a fost notificata potrivit dispozitiilor mentionate, ci abia la data de 2.05.2007, dupa împlinirea termenului de depunere a contestatiilor, nu se poate retine culpa acesteia în ceea ce priveste nerespectarea termenului de contestare.
Este adevarat ca recurenta avea cunostinta de termenul de depunere a contestatiilor fixat prin sentinta de intrare în faliment, însa interesul sau de a formula o astfel de contestatie putea sa devina actual doar la momentul la care ar fi fost notificata în legatura cu respingerea creantei. Prin urmare, nu este suficienta cunoasterea termenului, ci este absolut obligatoriu ca lichidatorul sa-si îndeplineasca obligatia de notificare, deoarece lipsa notificarii echivaleaza cu o acceptare neconditionata a creantei si determina inactiunea creditorului.
În contextul dat, Curtea apreciaza ca nu se poate retine tardivitatea contestatiei atâta timp cât culpa pentru nerespectarea termenului se afla în sarcina lichidatorului, iar creditoarea ar putea fi prejudiciata în acest mod.
Pentru considerentele expuse, vazând ca în mod gresit judecatorul sindic a solutionat cauza fara a intra în cercetarea fondului, Curtea admite recursul în baza art.312 alin.1 si 5 Cod de procedura civila si caseaza hotarârea cu trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiasi instante.
