Conform art. 373 alin. 2 Cod procedură civilă, modificat prin O.U.G. nr. 138/2000 şi 59/2001, instanţa de este judecătoria în circumscripţia căreia se va face executarea, în afara cazurilor în care legea dispune altfel.
Potrivit art. 399 Cod procedură civilă, împotriva executării silite înseşi precum şi împotriva oricărui act de executare se poate face contestaţie de către cei interesaţi sau vătămaţi prin executare.
Obiectul contestaţiei la executare poate viza urmărirea propriu-zisă şi înţelesul, întinderea ori aplicarea dispozitivului hotărârii ce se execută.
Deci, în cadrul contestaţiei la executare instanţa nu este îndreptăţită că examinase fondul raporturilor juridice între părţi, ci trebuie să se conformeze hotărârii puse în executare.
Cum Tribunalul Suceava – Secţia comercială şi de administrativ prin sentinţa nr. 420 din 24 mai 2000, a admis contestaţia la executare formulată de contestatoare şi a desfiinţat titlul nr. 11/2001 emis de Casa de Asigurări de Sănătate Suceava, în temeiul O.G. nr. 33/1996, cu încălcarea normelor de competenţă materială, Curtea de Apel Suceava, prin decizia nr. 231 din 1 noiembrie 2001, a admis recursul intimatei, a casat sentinţa şi a trimis cauza spre competentă soluţionare Judecătoriei Suceava (decizia civilă nr. 81/CA/2001 a Curţii de Apel Constanţa).
