DOSAR nr.28676/3/2010
ROMÂNIA
TRIBUNALUL BUCUREŞTI SECŢIA a VII a COMERCIALĂ
SENTINŢA COMERCIALĂ NR. 1015
Şedinţa publică de la 14.02.2011
Tribunalul constituit:
Preşedinte: JUDECATOR SINDIC – PREPELIŢĂ NICOLAE
Grefier: COMAN VALENTINA
S-a luat in examinare cererea formulata in cauza comerciala de fata de debitoarea CNS intemeiata pe dispozitiile legii 85/2006 privind procedura insolventei.
Dezbaterile în fond ale cauzei au avut loc în şedinţa publică de la 31.01.2011, fiind consemnate în încheierea de şedinţă de la aceea dată, ce face parte integrantă din prezenta când, Tribunalul, având nevoie de timp pentru a delibera şi pentru a da posibilitate părţilor să depună concluzii scrise, a amânat pronunţarea la data de 07.02.2011 şi la 14.02.2011, când a pronunţat prezenta sentinţă.
TRIBUNALUL
Deliberând asupra contestaţiei de faţă constată următoarele:
La data de 14 iunie 2010 a fost înregistrată pe rolul Tribunalului Bucureşti Secţia a VII-a comercială sub nr. 28676/3/2010 cererea debitorCNS prin care acesta a solicitat, în temeiul art. 27 şi următoarele din Legea 85/2006, deschiderea procedurii de reorganizare judiciară.
În motivare în fapt a cererii se arată că debitoarea este în imposibilitate de a achita datoriile datorită contextului economic defavorabil existent la acest moment.
În drept, s-au invocat dispoziţiile art. 27, şi următ. din privind procedura insolvenţei.
Cererea a fost legal timbrată şi însoţită de înscrisurile enumerate la ar. 28 din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenţei.
Prin încheierea pronunţată la data de 21.06.2010 Tribunalul Bucureşti Secţia a VII-a Comercială, prin judecătorul sindic, a deschis procedura generală a insolvenţei împotriva debitorului, desemnând administrator judiciar R.
Prin încheierea pronunţată la data de 21.06.2010 Tribunalul Bucureşti Secţia a VII-a Comercială, prin judecătorul sindic, a deschis procedura generală a insolvenţei împotriva debitorului, desemnând administrator judiciar R.
La data de 21 septembrie 2010 a fost afişat la uşa instanţei tabelul preliminar al creanţelor debitoarei CNS iar la data de 4 octombrie 2010 a fost înregistrată la Registratura Tribunalului Bucureşti, Secţia a Vll-a Comerciala, contestaţia formulată de PLR şi PBAla tabelul preliminar al creanţelor debitoarei CNS prin care administratorul judiciar nu a validat întreaga creanţă a acestor creditoare, solicitând admiterea contestaţiei.
În motivarea în fapt a contestaţiei creditoarea arată că în calitate de locator/proprietar a încheiat cu debitoarea 8 contracte de leasing. La data de 19.08.2010 a formulat cerere inregistrare a creanţei în cuantum de 191.437,61 lei. La data de 15 septembrie 2010 a formulat cerere de reactualizare a creanţei sale in valoare de 160.592,78 LEI ce reprezenta: 4.810,06 lei reprezentând rate de leasing restante, conform art. 4, pct. 4.6 din contractele de leasing, 4.348,39 lei reprezentând rate prime de casco restante la contractele de leasing, 151.434,33 lei (35.720,70 Euro) reprezentând rate capital nefacturat, dobânda si rate prime de asigurare casco ramase de facturat in următorul cuantum: 28.684,54 Euro reprezentând rate capital nefacturat (echivalentul a 12.1335,60 lei), 2.324,83 Euro (echivalentul a 9.834,03 lei) reprezentând dobânda aferenta ratelor de leasing ramase de facturat si 4.711,33 euro (echivalentul a 19.928,92 lei), reprezentând prime de asigurare casco ramase de facturat
Creditorul arată că în mod nelegal lichidatorul judiciar a respins creanţele în suma de 2.324,83 Euro, reprezentând dobânda aferenta ratelor de leasing rămase de facturat, precum si cu suma de 4.711,33 Euro, reprezentând prime de asigurare Casco ramase de facturat, pe motiv ca „nu reprezintă Creanţe născute inca”, întrucât potrivit art. 64 alin. (4) din Legea 85/2006: „Creanţele nescadente sau sub condiţie la data deschiderii procedurii vor fi admise provizoriu la masa credală şi vor fi îndreptăţite să participe la distribuiri de sume în măsura îngăduită de prezenta lege”.
Creditoarea a solicitat în final, inscrierea creanţei sale in valoare de 153.267,20 lei in Tabelul de Creanţe.
În drept, cererea a fost întemeiată pe dispoziţiile art. 64, art. 66, art. 73 din Legea nr. 85/2006, privind procedura insolvenţei.
În temeiul art. 242 alin. 2 din s-a cerut judecarea cauzei şi în lipsa părţilor.
La data de 30 septembrie 2010 a mai depus contestaţie la tabelul preliminar IM, la 29 septembrie 2010 ZC şi SM însă la data de 26 ianuarie 2011 cei trei contestatori au depus cereri de renunţare la judecata contestaţiilor lor.
La data de 23 noiembrie 2010 creditoarea CAP a depus contestaţie împotriva procesului verbal al şedinţei Comitetului creditorilor debitoarei CNS din data de 16.11.2010, prin care s-a hotarat ca nu este oportuna anularea contractelor de vanzare cumparare încheiate de debitoare in data de 27 mai 2010, referitor la terenurile din loc. R, si la cel din data de 31.03.2010, referitor la terenul din loc. M, , solicitând desfiinţarea deciziei pentru motive de nelegalitate, întrucât legea interzice votul acelui membru al comitetului creditorilor care se afla datorita interesului propriu, in conflict cu interesul colectiv al creditorilor participanţi la pro¬cedura, or in cauza, PB si VR au incalcat dispoziţiile art. 17 pct.5) care stipuleaza obligaţia de abţinere in caz de ivire a unui conflict de interes.
În motivarea în fapt creditorul arată că administratorul judiciar R a convocat, prin procesul verbal al şedinţei Comitetul creditorilor din data de 02.11.2010, Comitetul creditorilor pentru data de 16 noiembrie 2010.
Şedinţa Comitetului creditorilor din data de 16 noiembrie 2010 a avut următoarea ordine de zi: a) Discutarea aspectelor legate de înstrăinarea terenurilor din patrimoniul CNS; b) Discutarea aspectelor invocate prin ordinea de zi a şedinţei convocata de către GDTR si BR.
Prin decizia din data de 16.11.2010, comitetul creditorilor a concluzionat, in mod nejustificat, susţine creditorul, că nu este oportună anularea contractelor de vânzare cumpărare încheiate de debitoare in data de 27 mai 2010, referitor la terenurile din loc. R si la cel din data de 31.03.2010, referitor la terenul din loc. M.
CAP mai susţine că administratorul judiciar nu analizează incidenţa dispoziţiilor legale privind valabilitatea votului exprimat in comitetul creditorilor de către un creditor care se afla datorita interesului propriu, in conflict cu interesul colectiv al creditorilor participanţi la procedura, ci se rezuma la a declara ca toti membrii creditorilor sunt prezenţi si pot lua decizii.
La data de 25 noiembrie 2010 creditoarea RL a depus la dosar o contestaţie la procesul verbal al comitetului creditorilor din data de 16 noiembrie 2010, formulată în temeiul art. 17 alin. ultim din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenţei şi adresată Adunării creditorilor solicitând acestuia ca, în prima adunare legal convocata si constituită după data formulării contestaţiei, sa constate votul nelegal al PB si VR cu privire la pe ordinea de zi a şedinţei din data de 16.11.2010.
Contestaţia reia, în alţi termeni, aceiaşi situaţie de fapt prezentată mai sus de CAP., arătând în plus faţă de aceasta că tranzacţiile care comportau discuţii cu privire la legalitatea/nelegalitatea lor erau în număr de 6 (şase) vânzări realizate de către debitor in intervalul 31 martie 2010 – 27 mai 2010 si care au avut ca rezultat ieşirea din patrimoniul debitorului a unei suprafeţe totale de teren de 33.250 m.p. teren, in condiţiile in care preţul total de achiziţie al acestora a fost de 4.961.560 Ron, iar cel de vanzare a fost de 704.229 RON. Jumătate din suprafaţa de teren in discuţie a fost achizitionata fie inainte de vârful imobiliar, adica la data de 8 aprilie 2004 cum este cazul terenului din loc. M, fie dupa caderea pieţei imobiliare cum este cazul celor 3 (trei) terenuri situate in loc. R, achiziţionate de către debitor la datele de 3 octombrie, 4 decembrie si 30 decembrie 2008, ceea ce face ca “explicaţia” administratorului cu privire la diferenţa majora dintre preţul de achiziţie si cel de vanzare sa nu-si mai gaseasca suportul/temeinicia.
In anexa nr. 2 la Raportul nr. 1 este evidentiata repartitia sumelor incasate din instrainarea terenurilor ce s-au aflat in patrimoniul debitorului in anii 2009 si 2010. Din analiza acestei anexe rezulta ca, sumele rezultate din vanzarea acestor terenuri au fost alocate/transferate doar către PB şi VR, în perioada 1 aprilie 2010 – 9 iunie 2010, ambii membrii in comitetul creditorilor, votul acestora in chestiunea oportunitatii anularii acestor tranzactii fiind unul nelegal.
In opinia RL interesul acestor creditori in menţinerea celor 6 (sase) vanzari de terenuri efectuate in intervalul 31 martie – 27 mai 2010 nu poate fi negat sau măsurată prin raportare la cuantumul total al creanţelor lor pentru că, chiar si asa, cei doi creditori garantati s-au inscris pe tabloul creditorilor cu o suma mai mica decât cea datorata de debitor anterior acestor vanzari.
In alta ordine de idei, aceste tranzactii, independent de opinia «fundamentata» a administratorului judiciar, stau sub semnul prezumţiei de frauda fiind incheiate pe durata «perioadei suspecte».
Contestaţia a fost însoţită copia cererii adresată administratorului judiciar R de convocare a adunării creditorilor pentru punerea în discuţie a anulării procesului verbal al Comitetului creditorilor din data de 16 noiembrie 2010.
La data de 23 noiembrie 2010 creditoarea BR a depus la dosar contestaţia, adresată judecătorului sindic şi întemeiată pe art. 17 alin. 6 din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenţei, împotriva deciziei luata de comitetul creditorilor debitoarei CNS, din data de 16 noiembrie 2010 şi prin care solicită să se constate nelegalitatea votului PB si VR avand in vedere faptul ca: (a) au lipsit cu desavarsire informaţiile concrete care sa fundamenteze luarea deciziei de vot, acestea nefiind puse la dispoziţie de către societatea debitoare, si (b) sunt mai mult decât evidente interesele contrare ale PB, in calitatea sa de preşedinte al Comitetului Creditorilor cu privire la unul dintre aspectele supuse votului.
In fapt, creditoarea arată că deţine calitatea de membru al Comitetului Creditorilor CNS, deţinând impotriva acestei societati o creanţa semnificativa, in cuantum de 6.444.692,41 lei (reprezentând 14,05% din masa credala).
Creditoarea susţine că debitoarea este lipsită de transparenţă în ceea ce priveşte solicitările creditorilor făcute administratorului judiciar R în sensul prezentări mai multor documente şi informaţii lămuritoare, referitoare la rezultatul inventarierii fizice a stocurilor de piese auto si la momentul deschiderii procedurii insolventei, cheltuielile de exploatare aferente intervalului 1 ianuaruie 2007- 30 iunie 2010, situaţia cash-flow-ului societatii in intervalul de timp cuprins intre 1 ianuarie 2009 – 30 iunie 2010, prezentarea de lămuriri (respectiv a unei situatii detaliate privind: nume cumpărător, cantitate, pret, scadenta preţului) referitor la situatia vanzarilor de anvelope pentru anii 2009 si 2010, prezentarea unei liste a creanţelor societatii, cu menţionarea in amanunt a naturii creanţelor neincasate precum si a scadentei fiecareia (si a datelor de identificare a debitorilor), prezentarea evaluarilor in baza carora a fost stabilit preţul de vanzare a terenurilor ce au apartinut debitoarei, prezentarea de documente justificative privind „cheltuielile privind cedarea activelor pentru bunurile vândute sub preţul de achiziţie (5.512.415,19 lei), relevarea situatiei eventualelor obligaţii asumate fata de terti: obligaţii asumate fata de furnizori in contracte pe termen lung, garanţii de orice natura sub forma de scrisori, bilete la ordin in alb emise pentru diverşi creditori (exemplu firme de leasing), garantarea datoriilor altor societati (de exemplu garantarea creditelor luate de alte societati afiliate), prezentarea unei liste a eventualelor societati afiliate (daca mai exista alte societati afiliate in afara NS precum si a soldurilor de creanţe si datorii cu fiecare dintre acestea si a tranzacţiilor efectuate cu acestea (natura si volum), cu includerea lor in raportul administratorului judiciar.
In contextul in care antamarea unor discuţii nu era posibila in cadrul şedinţei din data de 2 noiembrie 2010 ca urmare a neprezentării de către debitoarea a informaţiilor solicitate de creditori în baza cărora să se poată vota în cunoştinţă de cauză, membrii Comitetului Creditorilor au decis organizarea unei noi şedinţe in data de 16 noiembrie 2010, pana la data acestei şedinţe urmând ca administratorul judiciar sa reitereze solicitările BR adresate debitoarei, in vederea obţinerii unor date concrete.
Potrivit Convocării emisa de către R cu ocazia şedinţei din data de 02.11.2010 (convocare cuprinzând ordinea de zi valabila si pentru şedinţa din data de 16.11.2010), membrii Comitetului Creditorilor urmau a se pronunţa asupra următoarelor aspecte aflate pe ordinea de zi: a) discutarea aspectelor legate de instrainarea terenurilor din patrimoniul CNS; b) discutarea aspectelor invocate prin ordinea de zi a şedinţei convocata de către BRRL si GDLT.
Practic, astfel cum rezulta din insasi formularea ordinii de zi, cele doua elemente supuse analizei urmau a fi discutate, nefiind prefigurat pentru aceasta şedinţa un vot decisiv asupra formulării unor acţiuni de anulare a transferurilor patrimoniale.
Debitorul nu a inteles sa răspundă solicitărilor creditorilor (si ale R) in niciun mod, nefiind prezentate informaţii suplimentare fata de cele furnizate in data de 2 noiembrie 2010.
Cu ocazia şedinţei din data de 16 noiembrie 2010 a fost prezentat de către administratorul judiciar R un document conţinând punctul său de vedere faţă de solicitările creditorilor, intr-o incercare de a justifica, practic, lipsa de transparenta a debitoarei. In concret, punctul de vedere prezentat de R conţine o serie de informaţii care nu au putut fi verificate de către membrii Comitetului Creditorilor in niciun mod, datele generice infatisate fiind insotite de „aprecierile” administratorului judiciar.
Nu in ultimul rand, documentul cuprinde si o achiesare a R fata de refuzul CNSde a răspunde solicitărilor creditorilor, achiesare manifestata sub protectia unui asa-numit „secret comercial”.
Membrilor Comitetului Creditorilor nu le-a fost infatisat niciun act de vanzare-cumparare, respectiv niciun alt inscris doveditor, in ceea ce priveşte transferurile patrimoniale derulate de către debitoare. Chiar si în acest context, în care membrii Comitetului Creditorilor nu puteau nici măcar discuta (astfel cum era mentionat in ordinea de zi) problemele legate de instrainarea terenurilor din patrimoniul debitoarei, R a supus la vot doua elemente care excedeau ordinii de zi: a) oportunitatea anularii tranzacţiilor de vanzare-cumparare din data de 27 mai 2010 (terenurile din localitatea R), respectiv din data de 31 martie 2010 (terenul din localitatea M); b) natura informaţiilor solicitate de către G si BR.
Or, in condiţiile in care, data fiind absenta oricăror date concrete asupra problemelor supuse la vot, membrii Comitetului Creditorilor s-au aflat in imposibilitatea de a-si forma o convingere fata de oportunitatea anularii tranzacţiilor, BR consideră ca şedinţa Comitetului din data de 16 noiembrie 2010 s-a desfasurat in condiţii de vadita nelegalitate.
Desi reprezentanţii B si Gau atras atentia asupra faptului ca atari deliberări exced cadrul stabilit prin ordinea de zi (in care se menţiona faptul ca vor avea loc discuţii), un vot neputand fi valabil exprimat in condiţiile in care, cu rea-credinta, debitorul a refuzat sa prezinte orice fel de inscrisuri privind transferurile asupra terenurilor, administratorul judiciar a propus in continuare a se vota, trei dintre membri Comitetului creditorilor (PB, VR si EFG) votând in sensul ca „nu este oportuna anularea tranzacţiilor si nu se va promova o acţiune in anulare a contractelor” şi că „informaţiile care tin de fondul de comerţ daca ar fi cunoscute ar prejudicia interesele comerciale ale debitorului”.
Potrivit dispoziţiilor art. 11 litera b) Legea nr. 298/2001: “constituie secret comercial informaţia care, in totalitate sau in conexarea exacta a elementelor acesteia, nu este in general cunoscuta sau nu este uşor accesibila persoanelor din mediul care se ocupa in mod obişnuit cu acest sen de informaţie si care dobândeşte o valoare comerciala prin faptul ca este secreta, iar deţinătorul a luat masuri rezonabile, tinand seama de circumstanţe, pentru a fi mentinuta in regim de secret; protectia secretului comercial opereaza atata timp cat condiţiile enuntate anterior sunt indeplinite “.
Or, susţine creditoarea, B.G.CNS nu sunt in poziţia de concurenţi pe piaţa, in contextul in care acopera segmente diferite ale acesteia (creditorii reprezentând segmentul de producător, iar debitoarea segmentul de distribuitor); informaţiile solicitate debitoarei nu pot dobândi o valoare comerciala (a se vedea, in acest sens, informaţiile solicitate cu privire la situatia creanţelor de incasat, cheltuielile pentru cedarea activelor, situatia vanzarilor de anvelope pe anii 2009 si 2010), acestea privind operaţiuni trecute, care au influentat patrimoniul societatii (excedând noţiunea de activitate curenta); de vreme ce societatea CNS este supusa unei proceduri speciale, de insolventa, in cadrul careia creditorii voteaza atat asupra viabilităţii unui plan de reorganizare, in baza unor informaţii concrete, cat si asupra necesitatii anularii unor tranzactii patrimoniale pentru readucerea unor bunuri in patrimoniu, că refuzul de a furniza orice informaţii privind elementele solicitate de către creditori constituie un abuz, aceste date neconstituind, in realitate, secret comercial.
Mai arată creditoarea BR că membri Comitetului creditorilor PB si VR- si-au exercitat dreptul de vot in cadrul şedinţei din data de 16 noiembrie 2010, desi aceste doua entitati se afla in conflict de interese cu restul membrilor Comitetului, sumele încasare din vânzările de terenuri fiind direcţionate către cele două creditoare.
Contestaţia a fost întemeiată în drept pe dispoziţiile art. 17 alin 6 din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenţei şi a fost însoţită de înscrisurile la care se face referire în ea.
La data de 29 noiembrie 2010 contestaţie împotriva aceleiaşi decizii din data de 16 noiembrie 2010 a Comitetului creditorilor a formulat şi creditoarea GDTR în care se relevă, din perspectiva sa, aceleaşi elemente ca cele relevate de creditoarea BR în contestaţia sa.
La data de 17 ianuarie 2011 a fost depus la dosar procesul verbal al Adunării creditorilor din data de 14 ianuarie 2011.
Împotriva acestui proces verbal au depus contestaţie GDTR, BRL şi RL.
În contestaţia sa depusă la dosar la data de 21 ianuarie 2011, adresată judecătorului sindic, creditoarea RL. solicită desfiinţarea in totalitate a hotararii adunarii creditorilor CNS din data de 14.01.2011 şi să i se pună în vedere administratorului judiciar R să pună la dispoziţia tuturor creditorilor toate contractele de vanzare-cumparare predate acestuia de către debitor si toate informaţiile privind fondul de comerţ al debitorului întrucât urmează să se solicite comitetului creditorilor să discute si sa hotarasca cu privire la oportunitatea introducerii acţiunilor pentru anularea unor transferuri cu caracter patrimonial, făcute de debitor in dauna creditorilor.
În motivarea în fapt a contestaţiei creditoarea arată că pe ordinea de zi a adunarii din data de 14.01.2011 nu a fost menţionata, pentru a fi supusa discuţiei, contestaţia formulata de RL împotriva Procesului verbal al Comitetului Creditorilor din data de 16.11.2010, al cărui conţinut este prezentat mai sus.
Pe ordinea de zi a adunării creditorilor din data de 14.01.2011 a fost stabilit, în mod nelegal, susţine creditoarea, ca prim punct al acesteia „oportunitatea anularii tranzacţiilor de vanzare-cumparare din data de 27.05.2010 referitor la terenurile din R si la cea din data de 31.03.2010 referitor terenul din M”
Întrucât art. 17 alin (1) lit. f) din Legea nr. 85/2006 in forma sa actuala, stabileşte că Comitetul creditorilor are intre atributiile date de lege, dreptul de a decide sa introducă acţiuni pentru anularea unor transferuri cu caracter patrimonial, făcute de debitor in dauna creditorilor, atunci cand astfel de acţiuni nu au fost introduse de administratorul judiciar, creditoarea apreciază că discutarea si tranşarea acestei chestiuni de către adunarea creditorilor excede atribuţiilor stabilite prin lege acesteia.
Cu toate acestea în şedinţa din 14.01.2011, a fost supus votului adunării creditorilor oportunitatea anularii tranzacţiilor de vânzare-cumparare, cu atat mai mult cu cat CA. (creditor prezent in adunare) a atras atentia ca „nu este admisibila supunerii votului adunarii creditorilor o astfel de situatie”.
In ceea ce priveşte solicitarea sa cu privire la obligarea administratorului judiciar de a pune la dispoziţia tuturor creditorilor toate contractele de vanzare-cumparare predate acestuia de către debitor creditoarea arată că trebuie să i se aducă la cunostinta inscrisurile in carora s-au făcut aceste transferuri, tocmai pentru a verifica legalitatea acestor tranzactii, in sensul dispoziţiilor legale aplicabile si a sesizării instantei în cunostinta de cauza. Independent de opinia administratorului judiciar si de poziţia exprimata de creditorii PB, EFG si IM, aceste tranzactii stau sub semnul prezumţiei de frauda fiind încheiate pe durata «perioadei suspecte».
Creditoarea nu achiesează la poziţia creditorilor prezenţi la adunarea din data de 14.01.2011, care au votat împotriva anularii acestor tranzactii fara ca cel puţin sa cunoasca in ce condiţii au fost făcute.
Cu toate ca la şedinţa din data de 14.01.2011 administratorul judiciar a adus la cunostinta creditorilor ca i-au fost puse la dispoziţie de către debitor contractele de vanzare-cumparare pentru terenurile din R şi M, acesta nu a prezentat aceste documente membrilor comitetului creditorilor, pentru ca aceştia, la rândul lor, sa le prezinte celorlalţi creditori.
În contestaţia sa, depusă prin poştă la data de 20 ianuarie 2011, la procesul verbal al adunării creditorilor din data de 14 ianuarie 2011 creditoarea BR solicită anularea acestuia arătând că Adunarea Creditorilor a dezbătut si a revotat o hotarare luata deja in Comitetul Creditorilor.
Astfel, ordinea de zi a cuprins: a) Oportunitatea anularii tranzacţiilor de vanzare cumparare din data de 27.05.2010 referitoare la terenurile din loc. R si la cea din data de 31.03.2010 referitoare la terenul din loc. M; b) Oportunitatea furnizării către creditori a informaţiilor privind fondul de comerţ al CNS (denumire subdistribuitori de anvelope, denumire furnizori de anvelope, structura stocului de piese auto si anvelope, preţul de achizitie/vanzare, etc).” fără însă ca ordinea de zi se facă vorbire despre contestarea hotararii comitetului creditorilor din 16 noiembrie 2010.
Procesul verbal este criticabil si sub aspectul ca desi face menţiune la votul creditorilor care au votat prin corespondenta, nu are anexat acest vot. Referitor la problema votului prin corespondenta, ne intrebam cum au putut aceşti creditori sa isi exprime votul cunoscând doar in mod sumar ordinea de zi si neluand la cunostinta de anumite detalii privind caracterul potential fraudator al contractelor a căror anulare s-a cerut.
Creditorul mai susţine că hotărârile luate in Adunarea Creditorilor din 14 ianuarie 2011, trebuie privite si prin prisma comportamentului administratorului judiciar. In acest context, nu este absolut deloc de neglijat faptul că deşi nu era obligat legal, administratorul judiciar a transmis asa cum s-a convenit si prin fax către creditori orice notificări sau convocări la şedinţele anterioare.
Singura data când acesta nu a transmis citarea la şedinţa adunarii creditorilor si prin fax, limitându-se la publicarea acesteia in Buletinul Practicienilor in Insolventa, a fost cu ocazia şedinţei din 14 ianuarie 2011.
A.Situaţia de fapt reţinută de instanţă.
La data de 21 septembrie 2010 a fost afişat la uşa instanţei tabelul preliminar al creanţelor debitoarei CNS iar la data de 4 octombrie 2010 a fost înregistrată la Registratura Tribunalului Bucureşti, Secţia a Vll-a Comerciala, contestaţia formulată de PLR. şi PBA la tabelul preliminar al creanţelor debitoarei CNS prin care administratorul judiciar nu a validat întreaga creanţă a acestor creditoare, solicitând admiterea contestaţiei şi înscrierea creanţei sale în valoare de 153.267,20 lei.
La data de 2 noiembrie 2010 ca urmare a neprezentării de către debitoarea a unor informaţii solicitate de creditori în baza cărora să se poată vota în cunoştinţă de cauză, membrii Comitetului Creditorilor au decis organizarea unei noi şedinţe in data de 16 noiembrie 2010, pana la data acestei şedinţe urmând ca administratorul judiciar sa reitereze solicitările unor creditori adresate debitoarei, in vederea obţinerii unor date concrete. La şedinţa din 16 noiembrie 2010 membrii Comitetului Creditorilor urmau a se pronunţa asupra următoarelor aspecte aflate pe ordinea de zi: a) discutarea aspectelor legate de înstrăinarea terenurilor din patrimoniul CNS; b) discutarea aspectelor invocate prin ordinea de zi a şedinţei convocata de către BR si GDTR.
Cu ocazia şedinţei Comitetului creditorilor din 16 noiembrie 2010 creditorilor nu le-au fost prezentate date suplimentare faţă de cele prezentate în data de 2 noiembrie 2010, debitoarea invocând că nu poate prezenta datele solicitate fiind vorba de un secret comercial, la acest punct de vedere achiesând şi administratorul judiciar.
Între actele solicitate a fi prezentate creditorilor din comitet erau şi mai multe contracte de vânzare cumpărare a unor terenuri, încheiate de debitoare, în calitate de vânzător, înainte de deschiderea procedurii, banii obţinuţi din aceste vânzării fiind folosiţi la plata unor rate la împrumuturi bancare acordate de PB, VR, membrii în Comitetul creditorilor.
La aceiaşi şedinţă, din 16 noiembrie 2010, Comitetul creditorilor a hotărât, cu participarea la vot şi a creditorilor PB, VR, în sensul că „nu este oportuna anularea tranzacţiilor si nu se va promova o acţiune in anulare a contractelor” şi că „informaţiile care ţin de fondul de comerţ daca ar fi cunoscute ar prejudicia interesele comerciale ale debitorului”.
Decizia Comitetului creditorilor din data de 16 noiembrie 2010 a fost contestată de mai mulţi creditori membri ai acestui comitet, urmând ca această contestaţie să fie soluţionată de Adunarea Creditorilor potrivit art. 17 alin. 6 din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenţei, ce fusese stabilită pentru data de 14 ianuarie 2011.
La Adunarea Creditorilor din data de 14 ianuarie 2011 nu a fost discutată nici o contestaţie din cele formulate de creditorii nemulţumiţi de decizia Comitetului creditorilor din 16 noiembrie 2010. Pe ordinea de zi a adunării creditorilor din data de 14.01.2011 au fost stabilite aceleaşi puncte ca şi cele ale Comitetului creditorilor din data de 16 noiembrie 2010. Cu privire la „oportunitatea anularii tranzacţiilor de vanzare-cumparare din data de 27.05.2010 referitor la terenurile din R si la cea din data de 31.03.2010 referitor terenul din M” creditorii EFG şi PB, care au votat prin corespondenţă, şi IM , au votat împotriva anulării acestor tranzacţii. Aceiaşi creditori au votat şi împotriva furnizării informaţiilor privind fondul de comerţ.
Împotriva procesului verbal al Adunării creditorilor din data de 14 ianuarie 2011 au formulat contestaţie trei creditori: GDTR, BR şi RL care au solicitat anularea acestuia.
Procesul verbal al Comitetului creditorilor a fost contestat atât la Adunarea Creditorilor (RL, fila 8, vol. II)) cât şi la instanţă (CAP., fila 1, vol. II, SRL, fila 4, vol. II, BR SRL, fila 16, GDTR)
B.Asupra contestaţiei PLRA. şi PBA
Prin contestatia depusa PLR si PBARL se solicita inscrierea in tabelul creanţelor a sumelor cerute in cererea precizatoare, prin care s-a pretins admiterea la masa credala a următoarelor sume, în plus fata de cererea iniţiala: 2.324,83 Euro reprezentând dobanda aferenta ratelor de leasing ramase de facturat şi 4.711,33 Euro reprezentând prime de asigurare casco ramase de facturat.
Instanţa faţă înscrisurile de la dosar reţine că la data de 19.08.2010, în termenul legal, creditorii au depus declaraţie de creanţa prin care au pretins suma de 191.437,61 reprezentând: 16.751,78 lei rate de leasing facturate/ restante, 5.281,32 lei prime de asigurare casco facturate/restante; 169.404,51 lei rate de capital nefacturare.
In urma verificării creanţei de către administratorul judiciar, având in vedere ca s-au mai făcut plaţi către creditori, s-a solicitat o reconciliere pe solduri. Fata de aceasta solicitare, creditorii au depus la data de 15.09.2010 o cerere de reactualizare a creanţei prin care au pretins suma de 160.592,78 lei reprezentând: 4.810,06 lei rate de leasing facturate/restante; 4.348,39 lei prime de asigurare casco facturate/restante; 151.434,33 lei: rate de capital nefacturate (28.684,54 Euro), dobanda aferenta ratelor de leasing ramase de facturat (2.324,83 Euro) si prime de asigurare casco ramase de facturat (4.711,33 Euro).
Analizand cele doua declaraţii de creanţa, administratorul judiciar a acceptat inscrierea la masa credala a urmatoarele sume: 2.168,64 lei rate de leasing facturate/restante la data intocmirii tabelului preliminar, (mai puţin decât 4.810,06 lei pretins, intrucat s-a mai plătit suma de 2.641,42 lei), 0 lei prime de asigurare casco intrucat suma de 4.348,39 a fost achitata la data intocmirii tabelului preliminar, 28.684,54 Euro reprezentând rate de capital nefacturate.
Nu au fost acceptata pe tabel suma de 2.324,83 Euro reprezentând dobanda aferenta ratelor de leasing ramase de facturat si suma de 4.711,33 Euro reprezentând prime de asigurare casco ramase de facturat intrucat nu reprezintă creanţe născute inca ci se vor naşte numai daca contractul va continua intocmai cu prevederile in vigoare la data analizei.
Creditorii isi intemeiaza, in principal, contestatia pe dispoziţiile art. 64 al. (4) din Legea 85/2006.
Contestaţia este neîntemeiată întrucât administratorul judiciar a respins creanţa intrucat dobanda pe care este indreptatit sa o calculeze creditorul conform contractului si primele de casco se nasc numai in momentul in care o rata ajunge la scadenta si nu inainte. Aceste dobânzi pot fi in cuantumul determinat de creditor astazi numai daca contractul dintre parti va continua intocmai cum este in vigoare la data cererii. Orice modificare a acestuia schimba si nivelul dobânzii viitoare de plata, asa cum orice plata in avans, parţiala sau integrala, duce la diminuarea sau chiar ştergerea integrala a dobânzii care ar putea fi calculata si pretinsa.
Pe de altă parte, în cazul celor două sume sunt aplicabile dispoziţiile art. 76 al. (1) din Legea 85/2006, sumele pretinse ulterior, prin cererea de reactualizare a creanţei din data de 15.09.2010, sunt peste termenul stabilit de instanţă pentru depunerea cererii de creanţă şi care a fost 21.08.2010.
Având in vedere aspectele anterior prezentate, instanţa urmează să respingă contestaţia SPLR. şi PBA
C.Asupra contestaţiilor lui IM, ZC şi SM.
Cu privire la aceste contestaţii instanţa, având în vedere că la data de 26 ianuarie 2011 cei trei contestatori au depus cereri de renunţare la judecata contestaţiilor lor, va lua act de renunţarea la judecata acestor contestaţii.
D.Asupra contestaţiilor depuse de GDTR, BR şi SRL la procesul verbal al Adunării creditorilor din 14 ianuarie 2011.
În primul rând, instanţa reţine că Adunarea creditorilor din data de 14 ianuarie 2011 s-a ţinut în prezenţa CAPL. care are 3,47 % din masa credală şi a reprezentantului salariaţilor, IM, salariaţi care însumează 0,26% din masa credală (fila 133, vol. I) şi nu 44% cum se reţine în procesul verbal.
În aceste condiţii instanţa constată că adunarea s-a ţinut cu încălcarea dispoziţiilor art. 15 alin. (1) din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenţei: ”Cu excepţia cazurilor în care legea cere o majoritate specială, şedinţele adunării creditorilor vor avea loc în prezenţa titularilor de creanţe însumând cel puţin 30% din valoarea totală a creanţelor asupra averii debitorului, iar deciziile adunării creditorilor se adoptă cu votul favorabil al titularilor majorităţii, prin valoare, a creanţelor prezente.” Este adevărat că se poate vota şi prin corespondenţă, însă votul exprimat prin corespondenţă de către PB şi EFG (39,10 % şi 1,56 %) nu înseamnă şi prezenţă efectivă la adunarea, prevederile legii fiind clare cu privire la acest aspect.
În ce priveşte dreptul creditorilor BR, RL GDTR de a ataca hotărârea Adunării creditorilor, deşi aceştia nu au participat la adunarea din 14 ianuarie 2011 şi nu au motivat absenţa, instanţa constată că cele trei contestaţii nu se circumscriu art. 14 alin. 7 din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenţei care prevede că ” (7) Hotărârea adunării creditorilor poate fi desfiinţată de judecătorul-sindic pentru nelegalitate, la cererea creditorilor care au votat împotriva luării hotărârii respective şi au făcut să se consemneze aceasta în procesul-verbal al adunării, precum şi la cererea creditorilor îndreptăţiţi să participe la procedura insolvenţei, care au lipsit motivat de la şedinţa adunării creditorilor.” După modul cum este redactat, înseamnă că hotărârile avute în vedere de alin. 7 sunt cele luate în condiţiile în care sunt respectate condiţiile de întrunire a cvorumului stabilit de art. 15 alin. 1 din lege (minim 30%). Deci adunarea trebuie să fie legal constituită, iar unii participanţi au votat împotriva unei hotărâri luate în adunare şi au cerut consemnarea acesteia în procesul verbal.
Ori adunarea creditorilor din 14 ianuarie 2011, aşa cum s-a reţinut mai sus, s-a desfăşurat fără cvorumul prevăzut de lege, ceea ce înseamnă că procesul verbal din 14 ianuarie 2011 este lovit de nulitate absolută şi ca orice act juridic lovit de o asemenea nulitate poate fi atacat de oricine are interes, cum sunt cei trei creditori care l-au atacat.
Controlul legalitatii deciziilor luate in Comitetul Creditorilor se realizează de către Adunarea Creditorilor la sesizarea oricărui creditor nemultumit. Textul art. 17 alin. 6 din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenţei este în acest sens subliniind că ”împotriva acţiunilor, masurilor si deciziilor luate de comitelui creditorilor orice creditor puate formula contestatie la adunarea creditorilor, in termen de 5 zile de la luarea acestora.” Se poate astfel lesne observa ca in procedura contestatiei sus-mentionate administratorul judiciar nu are decât un rol organizatoric, respectiv de a convoca Adunare Creditorilor.
Astfel, şedinţa din 14 ianuarie 2011 a avut pe ordinea de zi: 1. „oportunitatea anularii tranzacţiilor de vanzare-cumparare din data de 27.05.2010 referitor la terenurile din Rşov si la cea din data de 31.03.2010 referitor terenul din M şi 2. ”oportunitatea furnizării către creditori a informaţiilor privind fondul de comerţ al CNS (ex. denumire subdistribuitori anvelope, denumire furnizori anvelope, structura stocului de piese auto şi anvelope, preţul de achiziţie/vânzare etc.)”.
După cum se poate observa ordinea de zi nu a avut în vedere soluţionarea contestaţiilor formulate de creditorii nemulţumiţi de decizia Comitetului creditorilor din data de 16 noiembrie 2010. Procesul verbal din Adunarea Creditorilor din 14 ianuarie 2011 priveşte aceleaşi aspecte ca cele dezbătute in Comitetul Creditorilor din 16 noiembrie 2010. Or, Adunarea Creditorilor nu avea dreptul sa revoteze in data de 14 ianuarie 2011 ceea ce deja era votat din 16 noiembrie 2010 în comitet.
In sprijinul acestei afirmaţii sunt prevederile legale care stipulează in sarcina Adunării Creditorilor doar dreptul de a se pronunţa cu privire la legalitatea deciziei luate de Comitetul Creditorilor, art. 17 alin. 6 din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenţei.
Nu sunt în atribuţiile adunării creditorilor atribuţiile Comitetului creditorilor prevăzute la art. 17 alin. 1 şi deci în mod nelegal adunarea creditorilor din 14 ianuarie 2011, constituită nelegal, s-a pronunţat asupra ordinii de zi avută în vedere de Comitetul creditorilor din 16 noiembrie 2010.
Întrucât instanţa constată că adunarea creditorilor din data de 14 ianuarie 2011 s-a desfăşurat fără cvorumul prevăzut de lege, iar aceasta a exercitat atribuţii care sunt ale Comitetului creditorilor, urmează să dispună desfiinţarea procesului verbal al acestei adunări. Totodată urmează ca instanţă să pună în vedere administratorului judiciar să convoace, de urgenţă, o nou adunare a creditorilor care să analizeze şi să se pronunţe asupra contestaţiilor făcute la decizia Comitetului creditorilor din 16 noiembrie 2010.
E.Asupra contestaţiilor depuse de CAP., RL., SC B R SRL şi GDTR la procesul verbal al Comitetului creditorilor din 16 noiembrie 2010.
Potrivit art. 17 alin. 6 din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenţei: ”Împotriva acţiunilor, măsurilor şi deciziilor luate de comitetul creditorilor orice creditor poate formula contestaţie la adunarea creditorilor, în termen de 5 zile de la luarea acestora.” iar potrivit art. 14 alin. 7: ”Hotărârea adunării creditorilor poate fi desfiinţată de judecătorul-sindic pentru nelegalitate, la cererea creditorilor care au votat împotriva luării hotărârii respective şi au făcut să se consemneze aceasta în procesul-verbal al adunării, precum şi la cererea creditorilor îndreptăţiţi să participe la procedura insolvenţei, care au lipsit motivat de la şedinţa adunării creditorilor.”
Din interpretarea acestor norme juridice instanţa concluzionează că nu se poate pronunţa, direct, asupra procesului verbal din data de 16 noiembrie 2010 al Comitetului creditorilor, ci numai indirect după pronunţarea de către Adunarea creditorilor asupra contestaţiilor împotriva procesului verbal al Comitetului creditorilor, dacă hotărârile din adunare sunt nelegale şi procesul verbal este atacat cu respectarea alin. 7 de la art. 14.
Dacă nu ar fi existat cale de atac împotriva hotărârii adunării creditorilor din 14 ianuarie 2011, instanţa apreciază că s-ar fi putut pronunţa asupra procesului verbal al Comitetului creditorilor din 16 noiembrie 2010, în temeiul art. 6 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului, ”Orice persoană are dreptul la judecarea în mod echitabil, în mod public şi într-un termen rezonabil a cauzei sale, de către o instanţă independentă şi imparţială, instituită de lege, care va hotărî fie asupra încălcării drepturilor şi obligaţiilor sale cu caracter civil, fie asupra temeiniciei oricărei acuzaţii în materie penală îndreptate împotriva sa.”. În acest sens, instanţa reţine cauzele Glod împotriva României, paragrafele 36-39, Crişan împotriva României.
La acest moment însă, instanţa nu poate face nici un fel de apreciere cu privire la acest proces verbal, întrucât s-ar antepronunţa.
Prin urmare, instanţa va respinge, ca inadmisibile contestaţiile formulate de BR, RL GDTR şi CAPL. la procesul verbal al Comitetului creditorilor din 16 noiembrie 2010.
În vederea continuării procedurii va acorda termen 28 martie 2011.
În vederea continuării procedurii va acorda termen 28 martie 2011.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂŞTE:
În temeiul art. 246 alin. 1 din Codul de procedură civilă ia act de cererea de renunţare la judecata contestaţiilor formulate de creditorii IM, ZC şi SM la tabelul preliminar al creanţelor debitoarei CNS.
Respinge, ca neîntemeiată, contestaţia PLRşi PBA depusă la data de 4 octombrie 2010 la tabelul preliminar al creanţelor debitoarei CNS.
Respinge, ca inadmisibile, contestaţiile formulate de creditorii BRL,RL, GDTR şi CAP la procesul verbal al Comitetului creditorilor din 16 noiembrie 2010.
Admite contestaţiile formulate de creditorii GDTR, BR şi RL la procesul verbal al Adunării creditorilor CNS din data 14 ianuarie 2010.
Desfiinţează procesul verbal al Adunării creditorilor CNS din data 14 ianuarie 2010 şi, în consecinţă, pune în vedere administratorului judiciar R al debitorului CNS, să convoace, de urgenţă, o nou adunare a creditorilor care să analizeze şi să se pronunţe asupra contestaţiilor formulate la decizia Comitetului creditorilor din 16 noiembrie 2010.
Cu recurs în 7 zile de la comunicare.
Pronunţată în şedinţă publică, azi, 14 februarie 2011.
Preşedinte, Grefier,
