Prin încheierea din 1.06.1999, a Judecătoriei Lipova, a fost admisă cererea reclamantei – banca comercială şi a fost investit cu formulă contractul de garanţiei imobiliară, privind înfiinţarea ipotecii asupra unui imobil.
Pentru a hotărî astfel, instanţa a reţinut că pârâta a beneficiat de un împrumut de la reclamantă, în baza unui contract de credit şi că împrumutul şi dobânzile aferente au fost garantate, prin înfiinţarea ipotecii asupra imobilului şi încheierea contractului de garanţie imobiliară. în evidenţele reclamantei, pârâta figurează cu o sumă ce reprezintă credit şi dobânzi restante, creanţa fiind certă, lichidă şi exigibilă.
Prin decizia civilă nr. 122 din 21.09.1999, Tribunalul Arad a admis apelul pârâtei şi a schimbat încheierea în totalitate, în sensul că a fost respinsă cererea reclamantei pentru învestire cu formulă executorie a contractului de garanţie imobiliară autentificat.
Pentru a hotărî astfel, instanţa de apel a reţinut că, potrivit prevederilor art. 372 Cod procedură civilă, constituie titluri executorii hotărârile judecătoreşti şi actele considerate de lege ca fiind titluri executorii.
Art. 376 Cod procedură civilă prevede că devin titluri executorii, prin învestirea cu formulă executorie, hotărârile care au rămas definitive ori au devenit irevocabile, înscrisurile autentificate şi orice alte hotărâri şi înscrisuri, în cazuri anume prevăzute de lege.
Prin urmare, un contract de credit bancar sau un contract de garanţie nu constituie înscrisuri anume prevăzute printr-o dispoziţie legală ca fiind titluri executorii, întrucât prin reglementările privind societăţile bancare, şi anume Legea nr. 33/1991, nu se prevăd dispoziţii în sensul atribuirii acestor contracte a unui astfel de caracter, iar dispoziţiile Legii nr. 58/1998 nu se aplică retroactiv, având în vedere că acest contract dintre părţi a fost încheiat anterior intrării în vigoare a Legii nr.58/1998.
Prin decizia civilă nr. 13 din 12.01.2000, Curtea de Apel Timişoara a admis recursul şi a casat decizia tribunalului, menţinând soluţia-primei instanţe.
Pentru a pronunţa această soluţie, instanţa de recurs a apreciat că tribunalul a făcut o greşită apreciere asupra dispoziţiilor legale aplicabile în speţă, acesta soluţionând cererea de apel în baza dispoziţiilor Legii nr. 58/1998, deşi în cauză sunt aplicabile dispoziţiile art. 66 din Legea nr. 36/1995, text de lege care prevede că actul autentificat de notarul public, care constată o creanţă certă şi lichidă, are puterea de titlu executoriu la data exigibilităţii acesteia.
Instanţa de apel a interpretat greşit actul dedus judecăţii, şi a stabilit că un astfel de act nu constituie titlu executoriu, fiindcă în cauză se solicită investirea cu formulă executorie a unui contract de garanţie imobiliară (decizia civilă nr. 13 din 12.01.2000 a Curţii de Apel Timişoara).
