Revenirea de către executantul unor lucrări contractate asupra facturii iniţiale, la obiecţiunile beneficiarului acestor lucrări şi emiterea unei noi facturi, acceptate la plată, echivalează cu acordul părţilor de modificarea preţului stabilit prin contract, fără a fi necesar să se încheie un act adiţional.
Dacă partea prezentă nu insistă în admiterea şi administrarea expertizei solicitate în prealabil, instanţa nu este obligată să se pronunţe asupra acestui mijloc de probă.
Secţia Comercială, decizia nr. 4131 din 12 noiembrie 1998.
Tribunalul a admis în parte acţiunea formulată de reclamanta “ATLAS” SRL Miercurea Ciuc si a obligat pe pârâta “PRODMETAL” SA Miercurea Ciuc să-i plătească acesteia 8.572.248 lei contravaloarea lucrărilor executate, 8.572.248 lei penalită şi de întârziere şi 1.724.449 lei cheltuieli de judecată.
S-a reţinut că prin contract, reclamanta s-a obligat să monteze în beneficiul pârâtei un coş de fum şi un paratrăsnet, lucrări în valoare de 22.445.224 lei.
Lucrările au fost executate de reclamantă, însă în mod nejustificat pârâta a refuzat la plată suma de 8.572.248 lei, deşi preţul din contract nu a suferit nici o modificare. Ca urmare, pârâta a fost obligată la plata sumei pretinse.
Totodată, pârâta a fost obligată şi la penalităţi de întârziere, în cuantum egal cu debitul neachitat.
Curtea de apel a respins ca nefondat apelul reclamantei, a admis apelul pârâtei şi pe cale de consecinţă, a schimbat integral hotărârea tribunalului, în sensul că a respins ca nefondată acţiunea, cu 693.835 lei cheltuieli de judecată.
S-a reţinut că după efectuarea lucrării, recurenta-reclamantă a emis o factură în valoare de 22.445.224 lei, act la care intimata-pârâtă a avut obiecţiuni întrucât a participat cu unele materiale de construcţii, a căror valoare nu a fost scăzută.
în atare situaţie, recurenta a emis o nouă factură, în valoare de 13.872.975 lei, ceea ce înseamnă că factura iniţială a fost anulată şi totodată, a recunoscut, în scris, că a refăcut calculaţia de preţ în raport de obiecţiunile intimatei.
Reclamanta a declarat recurs, susţinând, între altele, că deoarece preţul din contract nu s-a modificat prin acordul părţilor, consemnat într-un act adiţional, greşit s-a considerat că ultima factură a anulat-o pe prima şi că, deşi a solicitat o expertiză, instanţele nu s-au pronunţat asupra acestui mijloc de probă.
Ambele critici sunt nefondate.
Astfel, prin devizul antecalcul s-a stabilit preţul lucrării la 22.445.224 lei, sumă trecută de recurentă în prima factură, la care intimata a făcut obiecţiuni, în sensul că nu s-a scăzut valoarea propriilor sale materiale.
Urmare acestor obiecţiuni, recurenta a emis o nouă factură, în valoare de 13.872.976 lei, sumă pe care intimata a plătit-o integral.
în modul arătat, s-a realizat însă acordul de voinţă al părţilor de modificarea preţului lucrării, fără a fi necesar să se încheie un act adiţional.
Referitor la cealaltă critică, se constată că recurenta, prezentă în instanţă, nu a insistat în admiterea şi administrarea expertizei solicitate prealabil printr-o cerere scrisă, astfel încât instanţele nu aveau a se pronunţa asupra acestui mijloc de probă.
